Capacitatea omenirii de a simți vină și de a lua măsuri corective în acest sens este, și o cred cu tărie, darul cel mai de preț pe care-l avem ca oameni. Este, zic eu, cel mai important factor care motivează acțiunile oamenilor.

Acum 4 ani am simțit o vinovăție pe care nu o puteam pune în cârca a nimic. N-am făcut nimic, eram la 15.000 de kilometri depărtare și toată vina aceea s-a transformat în neputință. Totuși, m-am schimbat. De la o persoană delăsătoare am ajuns una destul de implicată social. De la omul care nu credea în donații, am ajuns să nu mai pot cumpăra nimic de la Emag fără să apăs pe butonul de ”3 lei pentru educație”. De la omul care critica cinic tot ceea ce i se părea prost, am ajuns omul care încearcă sistematic să îndrepte ceea ce consideră a fi greșit. Și tot nu sunt perfect, și de fiecare dată când o fac de oaie mă încarcă vina și mă motivează să fiu și mai bun. Nu-mi iese cum aș vrea, dar mă uit la cine eram acum 5 ani și cine sunt acum și parcă mă plac un pic mai mult.

Însă vina n-a dispărut, încă e acolo și voi munci mereu să o fac să fie mai mică, dar cu cât pun mâna mai mult să mă îndrept, cu atât mi se pare că am mai mult de făcut.

De asta, pentru cei care nu simt vină deloc, încep să nu am nici un pic de empatie. De asta accept că oamenii se schimbă în bine, mai ales cei conduși de vină.

Și veți întreba: vină față de ce? Care e centrul gravitațional al vinei. Pentru unii e familia, pentru alții e țara, munca sau persoana iubită. Nu contează care e centrul gravitațional al vinei atât timp cât el este reprezentarea omenirii.

Practic, poți să-ți iubești familia cât vrei tu de mult, dacă construirea unui spital ți se pare un lucru rău, ești un om fie prost informat, fie unul care nu simte vină. Poți să fii cât vrei tu de îndrăgostit de iubita ta mai tânără decât tine, dacă crezi că la Colectiv a fost mână criminală, ești vizibil un om cu probleme. Cum poți să arunci vina pe altcineva când tu ai propus și votat legea în baza căruia criminalul a fost eliberat mai devreme și a omorât oameni în perioada în care ar fi trebuit să fie în detenție dacă nu dădeai legea aia? Nu-ți place vina, e dureroasă, nu vrei să o accepți, așa că o pasezi sau îi diminuezi din importanță. Numa-numa de ar dispărea și nu te-ar obliga să te schimbi, să fii mai bun.

Da, mă frustrează faptul că pe 30 octombrie îmi aduc aminte de neputință, dar vreau să spun că memoria acelui regretabil eveniment încă e păstrată, și an-de-an îmi amintește că trebuie să fiu mai bun. Le doresc tuturor să-și îmbrățișeze vina și s-o pună la construit schimbarea lor. De la banalul aruncat de gunoi în locul în care trebuie, și nu pe jos, la ajutatul seamănului când acesta are nevoie, la chiar acceptarea greșelii și pusul osului la îndreptarea ei.

Suntem responsabili pentru propriile fapte, și de asta nu înțeleg cum de există oameni care nici măcar în ochii lor nu își acceptă responsabilitatea pentru lucrurile făcute greșit de ei. La polul opus, trăiesc toată fericirea din lume când oamenii își asumă greșelile, mai ales în proprii ochi.

P.S.

Am încercat să țin politicul cât pot de departe de acest articol, dar nu pot în acest context.

P.P.S.

Da, titlul articolului este o traducere după melodia asta de la Gojira (ăia adevărați din Franța).

Poza luată de aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s