Previziuni pentru Oscar 2025 (cu câștigători)

Chiar dacă am o treabă mai importantă zilele astea, respectiv să strâng semnături pentru candidatura mea pentru prezidențiale ca să arăt cât de dificil este pentru un candidat real independent și cu o investiție minimă să poată să ajungă în cursă, nu vreau să renunț la această tradiție a previziunilor de Oscar. Și da, anul acesta a fost slab tare. N-am văzut niciun film care să mă impresioneze rău, iar numărul filmelor cu adevărat bune, zic eu, se numără pe degetele de la o mână. Cele mai bune două filme de anul acesta sunt, după mine, Conclave și Anora, unde nu prea am ce critica. Toate celelalte au puncte tari și foarte tari, dar și puncte slabe. The Brutalist a transformat lungimea filmului într-un personaj în sine, ceea ce e ciudat. The Substance încearcă prea mult să critice societatea hollywoodiană și devine ilogic de dragul acestei narative. A Real Pain și A Complete Unknown încearcă prea mult să pară autentice, livrând totodată calitate nesperată. Iar Dune part two, deși poate cel mai bun film de anul trecut, va rata podiumul tocmai pentru că este continuarea naturală a primului Dune, iar Academiei nu-i plac continuările. Dar haideți să începem.

Cele mai bune efecte vizuale

Știu că am zis că Dune va rata podiumul, dar excelează la categoriile tehnice și nu văd niciun alt film mai inovator, imersiv și intrigant la capitolul efectelor vizuale decât capodopera lui Villenueve. Câștigător: Dune

Continuă lectura „Previziuni pentru Oscar 2025 (cu câștigători)”

Cea mai frumoasă poveste de dragoste

Bill Hicks zicea într-un stand-up ceva foarte amuzant și extrem de smart: toată materia este energie condensată la o vibrație foarte mică, suntem toți aceeași conștiință care se vede pe sine în mod subiectiv, nu există moarte, viața este doar un vis și noi suntem propria imaginație (așa începe și melodia Third Eye de la Tool). Asta e o asemănare foarte bună cu filosofia reîncarnării, care practic zice că tu ești tot, inclusiv persoana din fața ta, într-o altă viață de a ta.

Continuă lectura „Cea mai frumoasă poveste de dragoste”

Previziuni Oscaricești IsPauliene – ediția 2022 (cu câștigători)

În primul rând, ar trebui să mă maturizez și să găsesc alt nume la articolul ăsta. Nu mai am 16 ani, da?

Apoi tre’ să zic că anul 2021 a fost un an prost tare la capitolul filme. Dar rău. Adică, în afară de Dune, pe care-l aștept de când am citit cărțile și am văzut celelalte tentative de ecranizare, doar CODA m-a surprins plăcut. Nu vreau să zic că nu s-a depus muncă pentru filmele din 2021, dar pare că nu s-a prea depus inspirație. Sunt câteva eforturi individuale notabile, care vor face diferența, dar nu există o dominare clară din partea niciunei pelicule. Competiția parcă s-a dat la nivel de categorii, nu la nivel de calitate per-ansamblu.

Altfel, avem ediția 94 a premiilor. Să ne vedem și la ediția 100, apoi 150 și tot așa. Ca să vezi cine zic că o să câștige ce, uită-te la titlurile îngroșate.

Cele mai bune efecte vizuale

Continuă lectura „Previziuni Oscaricești IsPauliene – ediția 2022 (cu câștigători)”

10 ani. Părerea mea!

A plecat și ăsta. Mă bucur că a plecat pentru că a făcut numa’ rău României. N-a făcut nimic bun și tot ce s-a întâmplat bun sub mandatul lui s-a întâmplat datorită altor persoane pe care, văzându-le că fac bine, Băsescu s-a descotorosit de ele.

Cu această frază am însumat întreg discursul pe care Antena 3/România TV îl vor avea astăzi începând cu ora 13.

paaaa

Pup-pa-la revedere!

Acum să revenim la lucruri mult mai serioase. Am câțiva prieteni care îmi solicită opinia cu privire la decada băsistă, pe modelul: a fost bine sau a fost rău? Aceasta este o întrebare dificil de răspuns. Personal și sufletește vreau să cred că da, a fost bine. Însă cum încerc să-mi construiesc imaginea de om obiectiv, care poate discerne între ce e bine și ce e rău, empatizând cu ambele părți implicate, îmi este sincer greu să dau un răspuns clar. De asta am să renunț la obiectivitate. Dacă vreți să vă faceți o părere singuri, vă invit să accesați pagina Zodia Scorpionului, unde veți vedea un material care tinde să fie complet și corect cu privire la anii băsiști.

În primul rând, vreau să înțelegeți că de când am eu drept de vot am votat cu Băsescu. Primul meu vot a fost pus pe ”Nu”-ul din buletinul dedicat primei sale suspendări. Am votat pentru el ca președinte și ”da” pe ambele pătrățele ale referendumului său, deși nu susțin și nu susțineam unicameralitatea. Am zis că, de ce să nu-i dau o ”armă” în lupta politică? Cât despre infamul 2012, am fost la vot și am votat ”nu”. Într-un fel îmi pare rău că am făcut-o, pentru că mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă n-ar mai fi fost el președinte. Însă și acum îmi susțin părerea: Traiane, fi bărbat până la capăt! De asta aș fi tare mâhnit să aflu că se va retrage din politică, după cum promitea la un moment dat. Deși, poate după atâta scandal merită și el o leacă de liniște.

Acuma, în zece ani de președinție sub Băsescu am avut parte de bune, de foarte bune, de rele și de foarte rele. De altfel, cine se aștepta să fie numai lapte și miere sau foc și pară cu siguranță de asta a avut parte, că doar știm cum funcționează creierașul nostru: vedem doar ce vrem să vedem. Realitatea și-o face fiecare cu ochiul lui, mai ales când ai o lipsă totală de empatie. Și acum să revenim un pic la obiectivitatea cu care, cred, v-am obișnuit. Am să vorbesc despre cele mai bune și cele mai proaste două lucruri pe care le-a făcut Băsescu și efectele acelor lucruri. Nu vorbim de comunicare, ci de politici publice și decizii politice luate, asumate și perpetuate.

Primul lucru prost: Tăierea pensiilor și salariilor în 2010. Da, știu, am o lipsă acută de originalitate, dar îmi trece. Acesta este, poate, cel mai rău lucru pe care l-a făcut Băsescu. A optat pentru menținerea fondurilor pentru investiții, a optat pentru păstrarea numărului de bugetari, a optat pentru sinuciderea sa politică în detrimentul trecerii prin criză. Da, exact așa am formulat. S-a sinucis politic, iar prin criză, zic eu, am trecut foarte greu. Criza politică ce a urmat apariției crizei economice nu a făcut decât să prelungească efectele contractării economiei și reducerii încrederii investitorilor străini în economia românească. De fonduri europene nu mai zic, că au fost bulversate total, iar rezultatele absorbției sunt catastrofale. Iată de ce e bună predictibilitatea.

Primul lucru bun: Intrarea în UE și întărirea relațiilor cu NATO. Astea nu-s meritele lui, PSD-ul lui Năstase a făcut tot, iar Băse a venit și a luat laurii. Acesta-i discursul standard pe care îl aud în repetate rânduri, și nu e departe de adevăr, dar dacă i-ați auzit conferința de presă de ieri, Băsescu a spus clar: am luat ce a fost bun de la Iliescu/Năstase și am îmbunătățit, punând virgulă după mandatele lor. Mai mult decât atât, toate relațiile cu UE și NATO n-au fost începute de mult-aclamatul PSD ci de guvernarea CDR din care, ghiciți cine a făcut parte. Apoi au fost băgate în Constituție, în 2003, deci Băsescu n-avea de ales. Repet, iată de ce e bună predictibilitatea.

Al doilea lucru prost: Schengen. Am văzut că nu și l-a asumat ieri, lucru care m-a deranjat. Poate că la nivelul politicii internaționale, neintrarea în Schengen este cel mai mare obiectiv ratat. Și-a asumat dorința și planul de a intra în acest spațiu de fiecare dată când a avut ocazia și a eșuat lamentabil. Eu cred că asta s-a întâmplat pe fondul euroscepticismului crescând din ultima perioadă, dar și pe baza capacității scăzute de negociere a României. Planul trebuia să fie simplu: nu mergeam la pachet cu bulgarii și lăsam ”puterea” pe care o aveam în UE să-și facă treaba în relațiile cu Olanda și Finlanda. Nemții și Francezii ne aveau spatele, deci ar fi fost o chestiune de sincronizare.

Al doilea lucru bun: independența justiției. Aici cred că doar Mircea Badea nu reușește să vadă contribuția lui Băsescu. Telepatii și alte chestii. Serios acum, am ajuns să legăm atâția oameni despre care inclusiv votanții lor știau și știu că sunt niște corupți și hoți încât să mai spui că justiția este comandată politic este cel puțin o exagerare. Ultimul caz politic din justiție a fost Trofeul Calității, care dacă nu se întâmpla, tot sângele în instalație de care dau dovadă magistrații în prezent nu ar fi curs. La ora actuală, semne de normalitate anul are.

În fine, că tot îi place lui Mirel Palada să citeze din Dune, vin și eu și zic un citat din Leto II, un tiran care a guvernat universul cunoscut vreme de 3500 de ani, renunțând la umanitatea sa pentru a o garanta pe a ”noastră”: ”Exploziile sunt și comprimări ale timpului. Schimbările observabile în universul natural sunt, toate, într-un anumit grad și dintr-un anumit punct de vedere, explozive; altminteri ele nu v-ar fi perceptibile. Schimbările line și progresive, dacă sunt suficient etalate în timp, rămân nesesizate de observatori a căror perspectivă este prea scurtă. De aceea, vă spun că eu am văzut schimbări pe care voi nu le-ați fi remarcat niciodată.” Cu alte cuvinte, cine real s-a așteptat s-o ducă subit bine și asta datorită lui Băsescu se află într-o eroare uriașă. Același lucru îl pot spune despre toți conducătorii și toate guvernele lumii. Toți cei care zic că o duc mai rău cu siguranță nu o duc din cauza lui Băsescu, pentru că în zece ani poți schimba multe, dar nu poți schimba tot, iar în rău, îmi vine greu să cred că s-au schimbat multe, dacă s-a schimbat ceva, în România ultimilor 10 ani. Sau poate chiar sunt eu dus cu capul.