Un protest civilizat nu poate fi furat!

Un protest civilizat nu poate fi furat!

Dragnea a invitat jandarmii să nu-și mai facă treaba și să nu mai ”păzească” sediul PSD. Probabil își imagina că în lipsa paznicilor, protestatarii urmau să se comporte fix ca mult-blamații mineri și să ”găsească arme la pesedeu, mașină de bătut la aldeu…”. FALS, domnule Dragnea, acesta a fost de departe cel mai civilizat protest la care am participat.

Când am ajuns la fântână, la Universitate, erau câteva sute de oameni, spre o mie. Nu era pic de mizerie pe jos, iar când a apărut Moise Guran acesta nu a fost asaltat de către toată lumea ”dă boss să fac o poză cu tine”.

Mi-am pus pe mine tricoul cu mesajul ”Sunt un animal cretin nazist gramatical”, iar în momentul în care lumea l-a văzut, în majortatea cazurilor celor care au vrut să-l pozeze, mi-au cerut voie să facă asta, lucru care iarăși arată cât de mult țin protestatarii la imaginea publică a celor prezenți.

În 1990 eram golani, huligani și haimanle. Acum suntem animale cretine naziste.
În 1990 eram golani, huligani și haimanle. Acum suntem animale cretine naziste.

La protest m-am alăturat unui grup de prieteni, printre care președintele CTR, președintele ANOSR, fostul președinte CNE, alți membri ai acestor organizații și, ulterior, colegi de muncă. Asta arată, practic, calitatea oamenilor care protestează și gradul lor de implicare.

La universitate, am văzut oameni care au zis: ”haide să fumăm aici, că uite, e scrumieră la coșul acesta de gunoi”. Mai mult, nu arunca nimeni niciun gunoi pe jos, nici măcar chiștocul de țigară, cel puțin din ce am văzut.

Apoi, mergând spre Piața Victoriei, la un moment dat, un oarecare om s-a urcat pe un morman de zăpadă și a scos un steag pus în suportul său, ațintit acolo pentru ziua de 24 ianuarie. Am țipat vreo 10 la el, care am văzut scena, să-l pună înapoi. În lipsa unei reacții vehemente, m-am dus la el și i-am luat steagul din mână, omul neopunându-se cum m-aș fi așteptat. M-am afundat în zăpadă încercând (și reușind) să ajung să pun steagul la loc. Nu era al lui! Și da, m-am simțit ca un super-erou. Oare și Dragnea s-o fi simțind la fel?

Super-puterea lui Dragnea: să se facă de rahat în timp ce-i scapă pe corupți.
Super-puterea lui Dragnea: să se facă de rahat în timp ce-i scapă pe corupți.

În Piața Victoriei, jandarmii își făceau treaba impecabil și nu păreau să fie prea stresați de mulțimea uriașă de oameni. Înțelegeau foarte bine ”vibe-ul” celor care strigau împotriva amnistiei, și apelau la bunul lor simț să se miște către zona mai liberă a pieței, lucru pe care de altfel l-au și făcut.

La un moment dat au început strigăte din mulțime să mergem către sediul PSD. Nu știu cine a venit cu ideea asta, dar nu a fost privită drept una proastă. Fie chiar și manipulată masa, ea a simțit că acesta ar fi cursul firesc al lucrurilor. Oamenii s-au îndreptat către sediul PSD, unde odată ajunși, au început să strige, dar în niciun moment nu au lăsat impresia că ar putea deveni violenți sau destructivi.

Până și elefanții din cameră îndeamnă la calm.
Până și elefanții din cameră îndeamnă la calm.

La întoarcere, spre metrou, am văzut zeci de copii jucându-se în zăpadă. Voi ce părere aveți, credeți că un protest potențial violent ar fi avut loc în prezența unor copii? Zeci de căței fericiți scoși la plimbare. Evident, Soroș trebuie să-i plătească și pe ei, 3j de lei de cățel, 100 de om. Iar la metrou, polițiștii foarte civilizați, au lăsat oamenii cu abonament să intre fără să mai folosească cartela, pentru a evita aglomerația. Apropo de polițiști de treabă, vreau neapărat să le mulțumesc și lor și, mai ales, jandarmilor pentru faptul că au avut grijă de noi și s-au comportat exemplar! Chapeau!

Chiar nu păreau mulți, comparabil cu ceea ce ar fi mai mult de 20.000
Chiar nu păreau mulți, comparabil cu ceea ce ar fi mai mult de 20.000

Una peste alta, dragă domnule Dragnea, dragi pesediși și aldeiști, dragi anteniști și româniateviști, nimeni din piață nu are nici cea mai mică intenție de a se comporta precum ”minerii”, sau să facă o lovitură de stat. Nu vă fie frică, rămâneți la guvernare, dar să nu vă așteptați ca dacă această ordonanță nu iese de pe agendă complet, noi să stăm în casă. Am spus-o și o mai spun: nu ne luați de proști!

Despre schisma contemporană a poporului român

Tastam acum câteva zile despre evenimentul care a paralizat Bucureștiul și a fost nevoie să fie împânzit de polițiști. La finalul acestuia promiteam să elaborez o tematică: Băsescu nu este de vină pentru scindarea populației, Băsescu este un produs al acesteia.

Să trecem repede în revistă istoria schismei românești. Mai întâi a fost decembrie 89. O revoluție pe care eu nu o consider ca fiind împotriva comunismului ci împotriva lui Ceaușescu. Avem ce avem cu oamenii, în primul rând, abia apoi cu ideile, dovada clară că suntem mai tabloidizați decât ne gândim. Acolo au ieșit în stradă cei care au auzit de cuvântul ”libertate” și s-au lovit de cei care considerau acoperișul gratuit de deasupra capului ca având întâietate în fața muncii răsplătite întocmai. Rețin și acum o discuție cu un nene care îmi spunea că pentru noi, ”tineretul”, e greu acum; pe vremuri erai la 7 la uzina, pontai (sic), și nu te mai baga nimeni în seama până la plecare. Puteai să dormi, să joci table, să pleci acasă, nu conta. Dar divaghez.

Apoi a venit iunie 90, adevărata revoluție anti-comunistă, înăbușită de, surpriză, cei care ”muncesc, nu gândesc”. Adică cei care jucau table în uzină, primind apă caldă de două ori pe săptămână. Pe lângă panseluțele plantate, mineriada din iunie 90 a mărit numărul anti-comuniștilor, probabil cu încă un milion de suporteri.

Anul 1992 a arătat că singura soluție pentru Români este, în continuare, Iliescu, FSN, etc. O poveste mult prea cunoscută. Populația era deja clar divizată, iar manifestațiile violente nu erau evitate. România a devenit încet-încet un izvor al urii și al arătării cu degetul. Nici o data eu, cetățeanul, nu sunt de vină pentru ce merge prost în această țară. Mereu celălalt, mereu politicienii. Sunt miner și am bâtă? Bat pe cine îmi pare mie că arată a student. Simplu.

Perioada 1996-2000 a arătat cât de incompetenți pot fi CDR-ii în gestionarea politicii pe plan intern. Drept dovadă, alegerile din 2000 nu i-a dat nici măcar pe locul 2. A apărut, astfel, a treia facțiune: fraierii, aceștia răspund ”Vadim” la întrebarea ”cu cine ați votat în 2000”. Bineînțeles, CDR-ul a înțeles traducerea lui ”kaput”. Următorii patru ani de guvernare Iliescu-Năstase au arătat mai roșii decât eticheta unei sticle de coca-cola. Presa era ”oprimată”, de unde și crescendo-ul știrilor ”de la ora 5”. Nu ne dați voie să zicem nasol de voi? Lasă, nu mai zicem de loc, și băgăm morți.

basescu11 Da’ de Băsescu ziceți??

 

Apoi a apărut acest cavaler șuvițat călare pe cașalotul care a mâncat jeratic. Băsescu a promis, în campania din 2004, două lucruri: independența presei și a justiției. Prima s-a întors împotriva lui în repetate rânduri, a se vedea în principal a doua suspendare. A doua, dacă a făcut prostii, urmează să se întoarcă. Și totuși, de ce l-a votat lumea de două ori? Pentru că secesiunea României din punct de vedere al afinității politice este demult creată. Băsescu nu a făcut altceva decât să se folosească de canionul care separă cele două Românii.

Așa s-a ajuns ca în tabăra ”roșie” să fie nostalgicii comuniști, minerii din Valea Jiului și privatizatorii-șefi. În tabăra ”băsistă” (că-s mai multe culori aici) se găsesc afaceriștii melteni de București, hipsterii și toți cei care au păreri politice doar cu câteva săptămâni înainte de alegeri. Bineînțeles, ambele tabere sunt exagerări, sunt convins că există și vo doi oameni normali în fiecare.

Deci, pe scurt: Băsescu nu a creat și nu a trimis nici un om în nici una dintre tabere. Băsiștii au fost creați de roșii, iar roșii au fost creați de Marx, sau cine-o fi inventat socialismul. Băsescu este însuși apogeul acestei secesiuni, iar aversiunea unei tabere față de cealaltă trebuie rezolvată într-un singur mod: alegerile.

În rest, pace și armonie!