Despre instituții – sau de ce trebuie să te înfurie mișcarea împotriva anticorupției

Voi vorbi despre instituție, în primul rând, și mă voi referi la cea de-a doua definiție dată de dicționarul limbii române: ”formă de organizare a raporturilor sociale, potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate”. Adică, o instituție, este practic un concept la care aderă în majoritar societatea și o ține în viață prin acceptarea existenței ei. De exemplu, dacă toți românii dintr-o dată nu ar mai recunoaște existența echipei Steaua București, ea ar înceta să mai existe. Dar cum asta e spre imposibil de făcut, s-au creat diverse instituții care să spună, legal, dacă ea există sau nu. La fel se întâmplă cu orice, iar noi, acceptând deciziile sau normele lor, punem valoare pe acea instituție. Nerespectând sistematic deciziile sau acțiunile unei alte instituții, o dăm în derizoriu… Cred că ați prins ideea.

Acum, la noi în România corupția ajunsese să aibă valoare de instituție. Cu toții îi recunoșteam existența și aderam la ea, într-o formă sau alta. De fiecare dată când am dat 10 lei la spital, să ne bage în seamă, de fiecare dată când am copiat la vreun examen, sau am pus bani în plic pentru vreun profesor, de fiecare dată când am sunat pe cineva care lucrează la pașapoarte ca să ne bage mai în față am aderat la instituția corupției. Însă acum, în ultimii câțiva ani, lupta împotriva corupției a crescut. Fiecare dintre cei care refuză să mai dea șpagă, fiecare om care semnalează abuzul vreunui reprezentant al sistemului întărește o altă instituție, cea a anticorupției. Acum practic a izbucnit lupta dintre cele două. Însă conform definiției de mai sus, nu e vorba doar de DNA și de corupți. E vorba de comportamentele noastre, iar noi refuzând corupția refuzăm un important mecanism instituit în România de exercitare a puterii. Puterea ar trebui să fie exercitată doar prin cele trei elemente: legislativ, executiv și judecătoresc, iar pericolul corupției este acela că ”leagă” transmiterea influenței dintre cele trei care, teoretic, ar trebui să fie separate. Legând această transmitere, pune puterea în mâna câtorva care pot acționa în beneficiul lor fără să suporte consecințele. Și iată că am ajuns în zilele noastre. ”Ei” și-au dat seama de pericolul care-i paște, de faptul că sunt mulți în România care refuză această instituție a corupției și că, deși ei vor ”să se curețe”, deci nu vor mai face, asta nu spală păcatele lor din trecut. Deși nu vor să mai facă nasoale (sper), deci aderă și ei, cumva, la această instituție anticorupție, totuși nu vor nici să tragă ponoasele activității lor din tinerețe. Așadar, cel mai simplu mod de a scăpa de trecutul nedorit este dezincriminarea și grațierea. Reduci răspunderea și penitența pentru mai multe fapte și ajungi astfel să nu-ți mai fie frică de ce ai făcut. Practic lovești fix în instituția anticorupției.

Și o să-mi spuneți că mănânc rahat, dar domnul Șerban Nicolae (prea mult spus ”domn”) propune niște amendamente la legea grațierii aflată în Parlament, amendamente ce presupun grațierea și a multor fapte asimilate celor de corupție (abuz în serviciu, favorizarea făptuitorului și chiar luarea și darea de mită în condițiile vechiului cod). Și ce e mai rău în toată povestea asta este că, în conformitatea cu amendamentul propus de excelența sa, domnul șofer, dispozițiile se aplică faptelor făcute până la intrarea acestei legi în vigoare, ea intrând la 30 de zile după ce e votată. Cum bine remarca cineva pe net, liber la furt, că nu pățești nimic, boss. Îți face dosar, dar nu mergi la pușcărie…

Di ce, boss? Da’ ch-are? Nu-s eu parlamentar d-aia ca să dau amendamente?

Ca să concluzionez, orice formă de zdruncinare a acestei instituții presupune o tentativă de întoarcere la valorile precedente, anume acelea de utilizare a corupției ca un mijloc de exercitare a puterii. De asta trebuie să ne protejăm, pentru că realmente ne protejăm țara. Atunci când instituțiile eșuează, țările eșuează. Dar dacă putem clădi ceva în ce să credem și să aderăm cu toții la aceste valori, ei, oricât de puternici ar fi, nu ar rezista.

Sunt un animal cretin nazist (gramatical)

Sunt un animal cretin nazist (gramatical)

Și uite cum, încă o dată, în loc să stau acasă să văd vreun film nominalizat la Oscar, să-l citesc pe Hesse sau să văd finalul de la Vikings, ies în stradă. Și mă bucur că nu sunt singurul care a gândit la fel. Cu cățel, cu elefant, care de care mai mulți și mai supărați, dar, ca data trecută, la fel de civilizați, s-au strâns ei… Cei care știu să spună ”nu!”.

Mesajul e simplu, nu s-a schimbat: nu grațierii, mai ales în forma propusă. Nu schimbărilor asupra codului penal, în special plafonării prejudiciului pentru abuzul în serviciu. Chiar zicea foarte bine o pancartă: dacă eu nu dau 190.000 de lei în taxe către stat, sunt scăpat?

Mesajul e clar, în genere, dar cu băiatul ăsta ce ați avut?
Mesajul e clar, în genere, dar cu băiatul ăsta ce ați avut?

Dar de ce sunt eu un animal cretin nazist? Păi așa a zis acela, de la ALDEU. Am să port orice stigmă care mi se pune cu foarte mare mândrie. Dar am o întrebare, dacă tot ziceți că mă plătește Soroș, banii unde sunt? I-am dat ibanu greșit? Și eu și toată suta de mii care a ieșit în stradă?

Banii, bosz Soroș, unde mi-s banii?
Banii, bosz Soroș, unde mi-s banii?

Și, din nou, spre marea mea uimire și surprindere plăcută, era foarte curat pe jos. Trebuia să mă uit atent să văd vreun muc de țigară aruncat pe asfalt. De faptul că au fost zeci de câini și nici urmă de ”rahați” pe partea carosabilă, nu mai zic. Poate singurul reproș pe care ar trebui să-l fac este că mulțimea striga constant ”Antena 3, niște derbedei” în momentul în care treceam pe lângă vreun car de transmisie de la ”respectabila” televiziune. Dar știți ce e de apreciat, totuși? Deși se simțea starea de repulsie a protestatarului față de sigla televiziunii, niciun demonstrant n-a sărit ”la harță” cu vreun reporter/cameraman de la ”singura televiziune independentă”, asta în ciuda lipsei de jandarmi prin preajma carelor de transmisie.

Nici nu știu ce părere să am despre asta...
Nici nu știu ce părere să am despre asta…

La un moment dat, m-am trezit cu un jandarm pașnic lângă mine. L-am întrebat politicos dacă știe dacă protestul acesta este legal. Mi-a răspuns la fel de pașnic că protestul este spontan. L-am întrebat dacă încălcăm vreo lege aici, și dacă da, care ar fi amenda de om. Speriat, s-a uitat la mine și mi-a repetat că e protest spontan. I-am spus că dacă am încălcat vreo lege, chiar vreau să plătesc amenda. Legea trebuie respectată chiar și atunci când nu îți convine. M-a măsurat din ochi și mi-a spus că ar fi bine ca toți să gândească ca mine. Și i-am răspuns că sunt convins că marea parte a celor pe care îi cuprindeam cu privirea gândesc la fel. I-am mulțumit pentru siguranța pe care ne-o oferă și m-am întors la gașca mea de animale cretine naziste, oameni care au purtat acest stindard cu mare drag.

Fiecare-și poartă stindardul... indiferent de rasă, specie, limbă... etc.
Fiecare-și poartă stindardul… indiferent de rasă, specie, limbă… etc.

Finalmente, am fost 100.000 în stradă. Aproape. Oare acum s-a transmis mesajul? Oare acum le mai e frică de noi? Se potolesc, oare? Doar timpul ne va spune, dar noi știm ce avem de făcut, dacă iarăși suntem luați de proști, repetăm schema, până reușim ce ne-am propus.

P.S. dacă-l vedeți pe Soroș, să-i spuneți că mi-e dator cu 300 de lei, și că n-am scos broaștele la protest că-s în hibernare.

Cam aglomerat la mega... Oare mai au cuțite?
Cam aglomerat la mega… Oare mai au cuțite?

Un protest civilizat nu poate fi furat!

Un protest civilizat nu poate fi furat!

Dragnea a invitat jandarmii să nu-și mai facă treaba și să nu mai ”păzească” sediul PSD. Probabil își imagina că în lipsa paznicilor, protestatarii urmau să se comporte fix ca mult-blamații mineri și să ”găsească arme la pesedeu, mașină de bătut la aldeu…”. FALS, domnule Dragnea, acesta a fost de departe cel mai civilizat protest la care am participat.

Când am ajuns la fântână, la Universitate, erau câteva sute de oameni, spre o mie. Nu era pic de mizerie pe jos, iar când a apărut Moise Guran acesta nu a fost asaltat de către toată lumea ”dă boss să fac o poză cu tine”.

Mi-am pus pe mine tricoul cu mesajul ”Sunt un animal cretin nazist gramatical”, iar în momentul în care lumea l-a văzut, în majortatea cazurilor celor care au vrut să-l pozeze, mi-au cerut voie să facă asta, lucru care iarăși arată cât de mult țin protestatarii la imaginea publică a celor prezenți.

În 1990 eram golani, huligani și haimanle. Acum suntem animale cretine naziste.
În 1990 eram golani, huligani și haimanle. Acum suntem animale cretine naziste.

La protest m-am alăturat unui grup de prieteni, printre care președintele CTR, președintele ANOSR, fostul președinte CNE, alți membri ai acestor organizații și, ulterior, colegi de muncă. Asta arată, practic, calitatea oamenilor care protestează și gradul lor de implicare.

La universitate, am văzut oameni care au zis: ”haide să fumăm aici, că uite, e scrumieră la coșul acesta de gunoi”. Mai mult, nu arunca nimeni niciun gunoi pe jos, nici măcar chiștocul de țigară, cel puțin din ce am văzut.

Apoi, mergând spre Piața Victoriei, la un moment dat, un oarecare om s-a urcat pe un morman de zăpadă și a scos un steag pus în suportul său, ațintit acolo pentru ziua de 24 ianuarie. Am țipat vreo 10 la el, care am văzut scena, să-l pună înapoi. În lipsa unei reacții vehemente, m-am dus la el și i-am luat steagul din mână, omul neopunându-se cum m-aș fi așteptat. M-am afundat în zăpadă încercând (și reușind) să ajung să pun steagul la loc. Nu era al lui! Și da, m-am simțit ca un super-erou. Oare și Dragnea s-o fi simțind la fel?

Super-puterea lui Dragnea: să se facă de rahat în timp ce-i scapă pe corupți.
Super-puterea lui Dragnea: să se facă de rahat în timp ce-i scapă pe corupți.

În Piața Victoriei, jandarmii își făceau treaba impecabil și nu păreau să fie prea stresați de mulțimea uriașă de oameni. Înțelegeau foarte bine ”vibe-ul” celor care strigau împotriva amnistiei, și apelau la bunul lor simț să se miște către zona mai liberă a pieței, lucru pe care de altfel l-au și făcut.

La un moment dat au început strigăte din mulțime să mergem către sediul PSD. Nu știu cine a venit cu ideea asta, dar nu a fost privită drept una proastă. Fie chiar și manipulată masa, ea a simțit că acesta ar fi cursul firesc al lucrurilor. Oamenii s-au îndreptat către sediul PSD, unde odată ajunși, au început să strige, dar în niciun moment nu au lăsat impresia că ar putea deveni violenți sau destructivi.

Până și elefanții din cameră îndeamnă la calm.
Până și elefanții din cameră îndeamnă la calm.

La întoarcere, spre metrou, am văzut zeci de copii jucându-se în zăpadă. Voi ce părere aveți, credeți că un protest potențial violent ar fi avut loc în prezența unor copii? Zeci de căței fericiți scoși la plimbare. Evident, Soroș trebuie să-i plătească și pe ei, 3j de lei de cățel, 100 de om. Iar la metrou, polițiștii foarte civilizați, au lăsat oamenii cu abonament să intre fără să mai folosească cartela, pentru a evita aglomerația. Apropo de polițiști de treabă, vreau neapărat să le mulțumesc și lor și, mai ales, jandarmilor pentru faptul că au avut grijă de noi și s-au comportat exemplar! Chapeau!

Chiar nu păreau mulți, comparabil cu ceea ce ar fi mai mult de 20.000
Chiar nu păreau mulți, comparabil cu ceea ce ar fi mai mult de 20.000

Una peste alta, dragă domnule Dragnea, dragi pesediși și aldeiști, dragi anteniști și româniateviști, nimeni din piață nu are nici cea mai mică intenție de a se comporta precum ”minerii”, sau să facă o lovitură de stat. Nu vă fie frică, rămâneți la guvernare, dar să nu vă așteptați ca dacă această ordonanță nu iese de pe agendă complet, noi să stăm în casă. Am spus-o și o mai spun: nu ne luați de proști!