Dragă Marx, mă gândesc să renunț la taxiuri!

Dragă Marx, mă gândesc să renunț la taxiuri!

Eram la un prieten acasă, undeva în Titan. Frumos Titanul, pitoresc, mai ales seara. Lumini de diverse culori ies pe ferestrele oamenilor care-și desfășoară viața în apartamentele pătrățoase construite de marele Ceaușescu, atât de multe încât noi nici nu suntem în stare să zugrăvim. Nu e ca și cum n-ar mai fi măcar unul-două apartamente în Titan care pot fi vizitate pe post de muzeu, unde dunga ce separă vopseaua în ulei de cea de humă de pe pereți este încă vizibilă mult mai pregnant decât ar fi Casa Poporului de pe Lună. Citește în continuare „Dragă Marx, mă gândesc să renunț la taxiuri!”

București. Titan. Noaptea.

Era seară. Cam ora unu și jumătatea noaptea. Sau dimineața. Atât de arbitrare sunt orele dintre zile încât e dificil să te decizi. Mă rog, nici nivelul de intoxicație la care ne aflam nu ne ajuta să fim mai deciși cu privire la care este ora exactă, însă asta nu ne-a oprit să lăsăm mașina în parcarea blocului de pe bulevardul 1 Decembrie 1918. Ciudat nume de dat unei străzi, că e departe de a fi bulevard. Și cu siguranță la anul nu se va întâmpla nimic memorabil pe acest asfalt întrerupt de șine de tramvai. Citește în continuare „București. Titan. Noaptea.”