Până și părinții îi zic ”Vije” lui Vali. Cred că jumătate dintre oamenii care citesc articolul se-ntreabă ”ah, așa-l cheamă pe Vije?”. Mi-a povestit acum ceva timp de unde-i vine porecla. Cică era mai mic, juca ping-pong cu băieții în fața blocului, și când l-a întrebat unul mai învârstă cum îl cheamă, răspunsul celui mic a fost ”Vali”, iar băiatul mai în vârstă a concluzionat ”aaa… Vali Vijelie. Vijelie îți zicem de acum!”. Ciudată origine pentru un ”metalist” autentic. Sau poate că nu.

Ne-am întâlnit în locul cu cel mai prost raport servire/ambianță, adică în Piranha în Regie. Așteptându-ne berile am fost deranjați de niște păuni, animalele ”de bar” ale locului. Printre păuni erau și pui, iar Vije nu poate să nu remarce cât de urâți sunt puii cam de orice animal atunci când trec ”la pubertate”. Chiar și noi, zice Vije, când dăm de pubertate și suntem plini de coșuri și ni se schimbă vocea și… Și dezagreabil. Dar să vă arăt ce am vorbit cu el mai concret.

Ce faci tu mișto?

Blame Hofmann și Mindcage Escape

Ce sunt astea?

Sunt două trupe de progressive metal, respectiv art-rock. Hofmann sunt art rock, și Mindcage e un proiect de progresiv pornit acum 5 ani de niște prieteni unde ne facem propriile piese. Din membrii fondatori mai este unul singur încă în formație.

Păi de cât timp te ții de muzică?

Moaa… am 29 de ani acum, am început de la 8… 21?! (zâmbește) De când am început serios, cam de pe la 17 ani, deci de 12 an. În clasa a 2-a m-am înscris la școala de muzică din Câmpulung, de unde sunt, a  trebuit să recuperez 2 ani într-unul la secția pian, și am terminat-o până-ntr-a opta. Am și o diplomă! Dar pianul nu a fost instrumentul meu. Ca exemplu, am luat 10 la teorie și 5 la practică. Și abia m-au trecut examinatorii. După care, prin clasa a 9-a , am găsit o chitară pe șifonierul tatei, pe care o primise cadou și n-o folosise mai niciodată. Am dat-o jos, am șters-o de praf, l-am rugat pe tata să-mi facă rost de un set de corzi. S-a dus la Muzica și mi le-a cumpărat. I-am pus corzile cu ajutorul soțului unei profesoare care se pricepea și la chitară. Apoi am luat-o într-o tabără de munte unde am cunoscut un tip care știa fix 3 acorduri. Am învățat de la el 15-20 de piese folosind acele fix 3 acorduri. Am realizat că vis-a-vis de blocul meu erau niște băieți care cântau în fiecare seară. Am început să învăț foarte repede de la ei că mă ajuta teoria de la școala de muzică. Apoi, după un an sau doi, am descoperit că există ”chitară bass”.

Mindcage Escape. Întâlnim variațuni ca Mindcage Engage sau Mindscape Engage.

Și acum cânți la bass.

Da. Cânt la bass de 12 ani. Când eram mai mic, aveam un prieten care era super-electronist și ne făcea niște doze de chitară. Ne punea să scoatem magneții din dulapurile de pe acasă. I-am stricat trei mamei acasă. Băiatul ăsta bobina magneții manual, și printr-un program care se chema ”Guitar FX” băgam cu scotch dublu-adeziv sub acele corzi de la chitară acustică, și o conectam la calculator. Prin ”Guitar FX”, program care era gratuit, puteai să simulezi over-drive-uri și alte efecte. Era și un ton de bass, care era cu o octavă mai jos decât scotea chitara. Așa m-am apucat să cânt linii de bass, în fața calculatorului.

Ok, asta a fost în urmă cu 12 ani. Acum?

Acum am astea 2 proiecte în care cânt de aproape 3 ani cu Mindcage, iar cu Blame-ul, cam de 2 ani jumătate, din 2015. Să zic poetic, umplu frecvențele între 50 și 800 khz la formațiile astea două.

Ce ”instrumentar” ai?

”Instrumentarul” meu constă în 3 bași de la Yamaha, un pedalier cu 10 efecte, un amplificator pe măsură. Și multă voință.

Ai avut un episod în care ai rămas fără pedalier…

Serios, o să zicem de asta? Ok… (râde) Nu prea-mi place să mai deschid subiectul ăsta, pentru că-mi aduc aminte cu amar de perioada aia, în care muncisem un an jumătate să strâng pentru pedalier și a dispărut din backstage-ul unui club, unde eram 4 trupe… A dispărut efectiv. Ce s-a întâmplat, am terminat concertul și mi-aș fi dus pedalierul acasă, dar îmi prezentau încredere oamenii și localul era de renume, deci nu m-am simțit nesigur. Seara, înainte să plec, pe la 2 noaptea, am observat că basul era, pedalierul nu mai era. Inițial am zis că l-a luat cineva din trupă, sau poate l-a luat cineva din greșeală… Am contactat a doua zi pe toată lumea… Când am văzut că am numai răspunsuri negative de la toate trupele, am făcut și anunțul public, am luat filmări de la camerele de supraveghere, le-am dus la poliție, am dat detaliile și au zis că or să mă sune. Nu m-a sunat nimeni. A trecut mai bine de un an și nimic. Între timp mi l-am făcut la loc. Am făcut și un concert caritabil, ”Friends for friends”, la care au mai venit Aeon Blank și Stcks and Stones. Mi-am luat pedalele de care aveam imediată nevoie. Acum pot zice că am mai multe pedale față de câte aveam atunci.

Instrumentarul lui Vije și mândria de bassist.

Înțeleg că nu câștigi din muzică atât cât să-ți susții proiectele?

Aaa, în nici un caz. În underground bagi bani, nu câștigi bani. Sincer, nu m-am apucat să cânt muzică pentru a face bani. Cânt pentru că pot și că-mi place. Într-adevăr, dacă o să fie cazul, nu voi zice nu, dacă proiectele vor ajunge departe. Însă, în underground sunt oameni frumoși, pe aceeași frecvență cu mine. Vin la concerte pentru că sunt interesași de muzica ta.

Atâta timp cât eu ies pe zero, adică nu dau bani ca să cânt undeva, e super-frumos. Pe de altă parte, pentru echipamente, și altele, nu ai încotro… (și-a rulat țigara în timp ce încropise răspunsul)

De cât timp lucrezi la corporație?

De fix un an. Înainte am lucrat șase luni în domeniul bicicletelor, unde eram atât mecanic cât și vânzător. Înainte de asta, 3 sau patru ani în domeniul instrumentelor muzicale unde eram consultant vânzări și on-site și online.

De ce lucrezi la corporație?

Dacă zic sincer, nu cred că o să fiu văzut bine. Pentru că am vrut un job normal care să nu mă solicite atât de mult fizic și psihic, să pot să fac în continuare câteva din cele 500 de hobby-uri ale mele, unde cântatul e pe primul loc.

În toate experiențele mele de lucru, mediul din corporație este unul cât se poate de european. Îți sunt respectate drepturile, zilele libere, orele, nu-ți dă nimeni în cap dacă greșești. Mă rog, poate am nimerit eu într-o echipă mișto. A trebuit să văd mult și să îndur multe ca să-mi dau seama că așa e normal.

Enumeră-ți repede celelalte hobby-uri.

Mamă… În afară de cântat. Recondiționatul de biciclete și plimbatul cu cursiere vintage. Skateboarding, snowboardig, pescuitul și sporturi precum biliardul și tenisul de masă, că de baschet m-am lăsat. Îmi place mersul pe munte și ”uitatul la sporturi”, în general, ciclism și moto-ciclism. Intenționez să-mi cumpăr un motor iarna asta.

Ce așteptăm pe viitor de la tine, pe partea de muzică…

Cu Blame-ul o să încercăm să dezvoltăm ceva ce pentru mine ar însemna al treilea proiect, de compoziții proprii, pe un stil mai rar întâlnit în România. Nu vreau să dau spoiler-e pentru ce va urma. Vom continua să avem concerte în aceeași formulă, dar mai rare, 1-2 pe an. Cu Mindcage vine un nou album pe care sper să-l lansăm până la sfârșitul primăverii. Nici aici nu vreau să dau spoiler-e.

Dar zi-ne ceva totuși, un pic de detaliu.

O să fie o schimbare de direcție a trupei Mindcage. Un stânga-mprejur.

Ar mai fi o căruță de chestii de vorbit, dar hai, dă-mi o încheiere.

O încheiere… (pauză lungă și un pic de râs) N-aș știi ce-aș putea să zic. Mă bucur că la vârsta asta încă fac ce-mi place!

Cover photo credits: Gheorghe Paraschiv

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s