Zic…

Mă gândesc să nu mai zic, să mă opresc din zis… deşi parcă încet încet m-am cam îndreptat spre acest deznodământ. Parcă nu mai e aceeaşi chestie ca la început, parcă lipseşte ceva, cum ar fi articolele… Dar totuşi, totuşi… bazinga! Cum mă să nu mai zică IsPaul. IsPaul asta face, zice şi nu prea mai poate altceva, ce-i drept îi trebuie şi ceva timp ca să se poată ocupa de afacerea asta, însă sunt sigur că nu vă supăraţi prea tare dacă ajungeţi doar să recitiţi articolele vechi în loc să vă delectaţi cu ceva nou. Chiar am avut plăcuta surpriză să mi se zică de către nişte unii (mai mulţi ei la număr aşa) că mi-au citit blogul cap-coadă într-o zi de plictiseală. Sper că totuşi am reuşit să aduc nişte zâmbete pe buze şi nişte informaţii, când a fost cazul, destul de utile. Promit ca şi în viitor să îmi spun părerea cu aceeaşi nonşalanţă şi caracteristică deja conturată de „blogger autohton” (Doamne cât de urât sună cuvântul blogger), şi iarăşi promit să aberez în aceeaşi măsură uneori indescifrabilă. Nu ştiu dacă am să mai fac scrieri, deşi este posibil, dar cu siguranţă voi băga o pagină nouă cu ceva ce imi place mie în mod special, sper că vă va plăcea şi vouă.

Şi nu vreau să aud comentarii răutăcioase la adresa mea, sau a lui Gimmy, sau a blogului ici de faţă, doar veselie şi să curgă alcoolul!

IsPaul zice… de un an tot zice…

Io zic că IsPaul zice de un an deja (plus minus vo 9 zile aşa), dar lansez postul acesta cu intenţia de a vă anunţa că pe data de 12 a lunii curente puteţi deschide o dată cu leptopurile şi şampanile (dacă vă ţine buzunaru poa’ să fie şi champagne, dar asta ar însemna prea multa investiţie pentru ceva care într-adevăr merită!).

Iată că sărbatorim, şi eu şi Gimmy un an de postat în lumea internauţilor informaţii si păreri, impresii şi dorinţe, post-uri şi comment-uri. Nu ştiu (mint, ştiu) în ce măsură v-a influenţat ceea ce am tastat ici de pe dahboard, dar sper (iara mint, ştiu) că v-a plăcut şi că vă va plăcea in continuare (ei, aici nu mă mai arunc în afirmaţii, dar tot am o presimţire că ştiu).

Mno, eu propun până atunci să continuaţi să răsfoiţi ce mai e de răsfoit din urmă şi să-mi spuneţi cam ce v-a plăcut cel mai mult, si ce v-a displăcut să ţineţi pentru voi că nu mă interesează (iarăşi mint, vreau critici, şi nu chestii de genul, de ce n-am postat mai mult, ci legate de conţinut… ştiţi voi).

Mnoah, cam atât pentru moment, bucuraţi-vă cât mai puteţi!

aaa, da, Paşte Fericit!

Ce vorbeşti mă…

Deci, mi se pare incredibil aşa ceva, aş spune cel puţin inadmisibil… dar apoi îmi trece prin cap distrugătorul lui Batman, Joel Şumahăr…

Dacă aveţi răbdare, ascultaţi melodia asta:

Acum că aţi avut sau nu răbdare – curiozitate, personal vreau să vă pun să faceţi o comparaţie între ce aţi ascultat mai devreme şi eventuala melodie:

Atenţie, este de menţionat faptul că prima melodie este dintr-un film cu George Clooney şi Şvarţănegăr, iar a doua melodie este dintr-un desen animat de lung metraj. Prima melodie este cântată într-un stil Gospel, al cărui videoclip conţine un negru cu o pălărie deosebit de (cel puţin) bisexuală călare pe un aşa-zis Harley în Vegas care îl prea măreşte pe, bineînţeles, BATMAN! Cea de a doua melodie e compusa de Shirley Walker, de care majoritatea dintre voi nu aţi auzit, însă vă pun acum întrebarea (şi kiss from a rose a lu Seal e chiar marfă deşi nu e despre Batman): voi ce melodii vedeţi ca fiind reprezentative pentru cel mai cool dintre eroi (nu super-eroi, că el n-are super-puteri)? Eu personal zic că un căcat mai mare decât ăla numai Joel Schummacher putea să facă şi aia e tot filmul.

Bottom line, sper să nu vă deranjeze prea tare, dar melodia pe care o consider eu reprezentativă, sau ce îmi trece mie prin cap cand mă gândesc la Batman este:

Deşi, recunosc, nu se găsesşte pe OST-ul nici unui film cu Bruce Wayne deghizat…

Intrebare

De ce le-o fi spunand clatitelor clatite, ca doar nu le clateste nimeni…??

Link… (iutubeanu gen)

Poi nah, mă puteţi acuza de ce vreţi voi, plagiat (urism), lipsă de inspiraţie, neoriginalitate, dar mă regăsesc întru totul şi vreau să şeruiesc, şi anume, următorul filmuleţ:

Spirit civic… sau civism spiritual…

Stiţi cum e situaţia spiritului civic ce se regăseşte în sufletul fiecăruia? Pentru binele anturajului fiecăruia sper că răspunsul este da. Ei, şi eu am manifestat acest spirit civic într-un moment dat acum câteva zile când, mergând spre o anumită staţie de autobuz zaresc pierdut prin noroiul îngheţat un celular mobil în variantă giesem. Zic să-l ridic. Îl ridic. Zic să verific ultimul apelat. Verific ultimul apelat, cam în urmă cu vo 2 minute aşa… Poi e clar, omu tre’ să ştie despre ce este vorba. Îl sun şi explic situaţia. Zice că bine, şi că ne vedem în 2 minute ca să i-l înmânez.

În timp ce aşteptam sosirea pricinuitului, suna, şi anume, SonyEricsonul. Mă gândesc, într-o stare Sherlock Holmistă că poate o fi proprietăreasa cutiuţei magice (da, ştiu că era fată pentru că îmi spusese băiatul de dinainte). Zic să răspund ca să o liniştesc. Apăs butonul cu „ansuer” şi îngân un alo în microfonul susţinătorului de SIM. Ea spune: „Alo, nu te supăra, telefonul meu este la tine?”…

Momentele astea de tristeţe şi lipsă totală de inspiraţie mă face să mă gândesc de ce sunt oamenii ca ăştia încă în viaţă şi de ce selecţia naturală nu şi-a făcut datoria? Vrând să citez site-ul cu piţipoance zic şi eu „mama retarzilor e mereu gravidă”.

A, btw, am zis că nu are nici un fel de sens să încarc pagini aiurea cu versiuni de răspuns ce aş fi putut să dau acelei întrebări deosebite… Poate mă puteţi ajuta dumneavoastră, că noah, anu ăsta poate aveţi oportunitatea să fiţi primul comentator al deja notoriului blog IsPaulian.

Dhradji tovahrăşi şi phrietini

Cu phrilejul zilei naţionale a hRomâniei vă anunţ cu thristeţe în suflet că tovahrăşul nosthru Is… ăm, Is…Paul nu mai stă în Măguhrele. El s-a mutat la Poli… Pol… Polighra..fii şi este foahrte fehricit. Noi hromânii plângem acest moment înthru-cât el nu va mai avea nimic de schris pe blogu-i legat de acel mihrific loc hrephresentativ penthru pathria noasthră.

Totodată el mai anunţă că Gimmy al lui se afla iahrăşi în pehrfuzii, deci îşi cehre scuze penthru faptul că nu a mai postat phrea mult în ultima pehrioadă.

S-aveţi noi şi noi împlinihri şi phrospehritate în muncă! Voi măhri pensiile cu 100 de lei! Aloooo Tovahrăşi! Nu vă hrăzvhrătiţi!

S-a blocat metroul…

Tastez acest post din timpul cursului de „Comparative politics” din perspectiva că poate proful va crede că sunt atent la ce zice el şi-mi iau notiţe. E 9 dimineaţa şi întreaga metropolă este, după cum spun presarii: paralizată. Profu zice câte ceva despre Max Weber şi de ce oamenii se supun indiferent de circumstanţe, şi sunt de acord cu chestia asta, dar se pare că cei de la MetroGrivei nu prea, de aceea se răzvrătesc împotriva hoţilor şi mincinoşilor care le fură banii… Nenorociţii!

Păi bine mă, da o amărâtă de casieriţă d’asta d’a voastră câştigă mai bine decât un amărât de profesor… Păi cum vine asta?

Mă rog, nu de asta sunt eu supărat, sunt supărat că astăzi am cursuri de la 8 jumate până la 8 jumate şi nu am nici un chef să stau la ele. Cu atât mai puţin probabil oamenii care nu ştiu altă rută de a ajunge la locurile necesare dezvoltării societăţii decât cele oferite de metrogrivei.

Pe lângă asta încerc să umplu partea goală a paharului şi zic că am un avantaj în privinţa asta, faptul că orăşelul Măgurelian nu este dependent de legătura cu metroul aşa că pe mine nu m-a afectat de loc greva asta, şi abia acum realizez că nu am nici un fundament în a scrie acest articol. Aşa că vă las să vă blestemaţi zilele în aglomeraţia excesivă bucureşteană că io mă bag la StarCraft pe net. Cius!

Biliboaca pentru Măgurele…

În primul şi în primul rand vreau să clarific o stiuaţie legată de cuvântul prim din acest titlu. Nu vreau sa intru în detalii dactilografiate, aşadar dacă nu ştiţi ce înseamnă, interesaţi-vă sau vă aştept în mega-complexul studenţesc despre care vreau să vă vorbesc.

magureleAventura a început cu lipsa primirii unui loc în metropolă, fapt ce m-a împins în afara ei, spre adevăratul paradis al noroiului: Măgurele. Glodul prin care eşti nevoit să treci ca să ajungi până la microbuz-magazin-tentative de civilizaţie este de nedescris în condiţii meteorologice mai mult sau mai puţin favorabile, depinzând de perspectivă. Ajuns în zona criminalogenă am constatat că aceste blocuri comunist-renascentiste au un parţial aspect de „existent”, cu toate că „frica de un nou cutremur” despre care povestea Chirilă într-un cover ceva mai notoriu decât blogu de ici de faţă, devenea din ce în ce mai apăsătoare. Recunosc că sunt resemnat de mult cu posibilitatea unei morţi tragice.

Vreau să sar brusc peste introducere şi să trec la tipicile activităţi de rutină. Aici vreau sa menţionez constantul drum până la baie, nu din cauze medical-alcoolice ci pentru a verifica sosirea apei calde pe ţeavă, pentru că observ că în România încă se mai aplică pe alocuri priincipiul „ce-i mai rece decât apa rece”. Apoi urmează veşnicul drum către facultate, care durează de la 1 oră în cazuri fericite până la 1 oră şi 2 sferturi atunci când stelele sunt alineate. Menţionez că scosul banilor din buzunar este un lucru tipic pentru Măgurele, proaspatul din 2005 oraş fiind mai scump decât capitala. Apoi vreau să aplic priincipiul injuriilor adresate maidanezilor cântăreţi a căror serenade nocturne au darul mirific de a perturba somnul studenţesc. Nu în ultimul rând, printre ori care câte activităţi ar fi de întreprins, mereu se găseşte câte un gândac de bucătărie care doreşte să fie storcit-strivit-doborât-lăsat fără mişcare de antene-fumat-călcat, urmat instantaneu de o spălare pe mâini, moment în care verifici, după cum e datina, prezenţa apei încălzite.

Condiţiile şi speranţa medie de viaţă în aceste 4 cămine sunt în strânsă legătură cu norocul pe care îl ai. Aici spun că depinzi de existenţa sabiei celor care se bat în autobuz sau de salteaua pe care dormi, cum este a mea de cârpe sau a roomie-ului cu ceva provocări de urticarii. Aici se adaugă veşnica „ferea la tencuiala”, nu neapărat a căminului, şi riscul contactării unui virus rabic mijlocit de colţii unui sau unei maidaneze (dap, avem şi pisici). Unde nu mai pun variatele forme de infecţie bacteriană ce pot fi pricinuite de cei cu antenele mai mari decat ei.

Cum asta nu e tot, poveştile de la sat vor continua, probabil într-un viitor apropiat, dar posibil nu pentru un timp îndelungat.

Peseu, pentru cei care ştiu semnificaţia morfologica a celui dinainte pus substantiv, menţionez că nimeni nu a fost constrâns să execute acţiunea pentru un loc în complex, ci doar îi doresc întregului complex şi incompetenţilor care îl gestionează să execute acţiunea în cauză.

Keep it Safe and out of Măgurele!

Jocuri şi joace

Uite o chestie tare scoasă de Realitatea TV, precum sunt multe alte lucruri (în general când zic lucruri mă refer strict la campanii şi alte nebunii d’ale lor) făcute de trustul Realitatea-Caţavencu. Este vorba despre un browser-game online pentru campanie electorală în vederea alegerilor prezidenţiale. Tu eşti un susţinător a unuia din cei câţiva oameni mai mult sau mai puţin de marcă (de la Miron Cozma până la Anto, Geo-Ană şi Bă se scu (mpeşte treaba)). Îţi alegi un judeţ şi acolo efectuezi campania propriu-spusă. Vei vedea că pe măsură ce activitatea ta se sporeşte se sporeşte şi încrederea populaţiei în candidatul tău. Dar mă rog, sunt şi anumiţi factori de care trebuie să ţinem cont, cum ar fi banuţii, cât de des poţi face o activitate, oponenţii şi nivelul lor de susţinere, etc, etc şamd.

Cert este că, din punctul meu de vedere este cam singurul joc de mai mult(ă) sau mai puţin(ă) politică scos la noi despre noi. Eu îl voi juca cele 40 de zile cât încă mai este activ, pentru că deh, prezidenţialismele ciocăne la uşă, apoi voi căuta alte sporturi internautice.

Dacă v-am convins şi sunteţi tentaţi, click pe această propoziţie, si distracţie plăcută.