Categorie: Politică şi chestii care ofuschează

Scrisoare întredeschisă către Călin Anton Popescu Tăriceanu

Scrisoare întredeschisă către Călin Anton Popescu Tăriceanu – Președintele Senatului României

Recunosc, dacă nu vă zicea Băsescu numele întreg, nu l-aș fi știut. Încă eu cred că am mai uitat un Constantin pe undeva. Sunt ignorant și vă rog să mă iertați.

Stimate domn Președinte al Senatului României, vreau să vă întreb de ce sunteți atât de nesimțit. Mă umplu de nervi numai când mă gândesc pentru ce vreți să cheltuiți banul contribuabilului. Vreți să demiteți un om care mai are câteva luni din contractul de muncă pe perioadă determinată. Oricât de multe rele ar fi făcut (cu limite, bineînțeles, că până la urmă n-a dat cu mașina peste nimeni și încă nu e demonstrat că a furat), nu dai afară omul cu 3 luni înainte de expirarea contractului. Pe lângă faptul că e o lipsă de bun simț, este și o cheltuială în plus. Nu știu dacă tot 20 milioane euro, dar vo 10 tot se duc. Trebuie să știți calculele că doară ați fost și dumneavoastră premuier. Ah, mă iertați: premier. Cer scuze. Doar nu dați banii din buzunarul dumneavoastră? Sau ai lui Voiculescu… Deși s-ar putea să fie cazul celui din urmă…

Acuma, revenind: în afară de o campanie de comunicare, respectiv transformarea disputei Iohannis – Ponta într-una Băsescu – Tăriceanu (de care s-a săturat România vreme de 4 ani), mai aveți vreun scop? Vreți să-l vedeți pe Zgonea (anticonstituțional, by the way) președintele României? Serios, Zgonea? Om mai prost ca el în politica românească nu cred că există. El e suma dintre matematica lu’ Anastase și gramatica lu’ Grapini, la care adăugăm atenția pentru detalii a lu’ Șova în ștergerea datoriilor Rompetrol. Nu mă deranjează că-l vreți pe Băsescu demis. În primul rând mă deranjează că-mi consumați mie contribuțiile și taxele, și în al doilea rând treaba cu Zgonea. Apoi mă mai deranjează felul în care vă ușurați (ca să nu spun „pișați”) pe Constituție. E drept că nicăieri nu scrie ”30 de zile lucrătoare”, dar nu suntem atât de proști. Ca să nu mai pun că toată povestea asta se poate întoarce împotriva matale. Dacă mai pune Băsescu de-un nou mandat, pe modelul Iliescu, ce-ai să faci?!? Slabe șanse, e drept, dar zic numa’ dacă…

Trebuie să spun că în 2004, când v-a pescuit Băsescu din mulțime, prezentându-vă drept noul premier, am avut o plăcută impresie. Rockăreală, motociclete, lipsa lui ”pe” din complementele directe, bilețele, Udrea, răposatul de Patriciu… Pa, la revedere Alianța Distrugere și Anarhie. Chiar, oare Mircea Badea știe ca sunteți motociclist? Dar motocicliștii băsiști știu? Și așa s-a dus impresia plăcută. Ați fost un premuier performant, într-o perioadă în care dacă vindeam bășini la conservă îmi luam apartament în câteva luni. Creșterea economică identică cu cea a prețurilor imobiliare. Bafta lui Chiliman! Și iată că după Tăriceanu nu mai există economie. Din 2008 de când ai plecat matale și până în prezent au trecut naișpe guverne și nu mai știu câți premieri. Toți spală ce-a mai rămas pe capacul wc-ului după matale și mai ai tupeul să mai ceri bani pentru ca să-ți faci o extra-campanie? Bă nene, dar ești definiția nesimțirii!!!

Acum, în calitate de cetățean bine crescut, fac apel către toți parlamentarii cu bun simț să nu dea curs unei ambiții personale. Să nu ne cheltuie banii inutil. Dacă deficitul bugetar se acoperă din fondul de investiții, e o problemă mare, dar să arunci banii pe hârtie pentru a crea instabilitate politică având ca scop doar un plus de apariție în presă este neobrăzare crasă.

 

Fără stimă,

IsPaul

P.S.

Îmi pare rău că v-am făcut premuier (cred că asta a zis și Băse… Și mă întreb dacă e fericit acum…).

P.P.S.

Acesta nu este un pamflet și trebuie tratat în serios!

 

12 lucruri despre un afiș cu Negoiță

Azi vreau să îmi încerc imaginația. Vreau să văd câte paradoxuri pot găsi într-o singură poză făcută cu telefonul mobil. Și dacă nu sunt paradoxuri, sunt comentarii răutăcioase.

Partea 1: Poza

Paradoxuri

A se remarca, rogu-vă, calitatea imaginii.

Partea a 2-a: Let it Roll!

1. Sloganul. Citim mândri ca suntem români!. Iar mai la dreapta, o tanti care vinde șosete. Sigur, dar sigur nu e mândră.

2. Singura muncă pe care i-ar oferi-o ”peștele” Negoiță tănticii, aceasta o practică.

3. Singurul lucru pe care l-a primit tanti care vinde șosete de la Negoiță a fost umbră. Și un scaun de beton pe care să stea.

4. Ați remarcat că panoul are ”fâșu rupt”? Când am făcut poza, nu remarcasem.

5. Sloganul. Din nou. Zic, e rupt între ”mândri” și ”că suntem români”. Ceea ce arată că, poate, unii-s doar mândrii, iar continuarea prezintă relevanță scăzută.

6. Sutienul la H&M e 19.90

7. Afișu e alb-roșu. Cam ca Negoiță. Numa’ că el a anunțat că nu mai vrea să fie.

8. Tot la el în sector, a se remarca poza, pistele de bicicliști declarate ilegale încă există. Nu putem avea pretenții, uitați-vă și voi, are afișul electoral rupt.

9. Și îndoit. Triunghiul publicitar dă să se prăbușească. Spre dreapta. E mai grea dreapta decât stânga în România? Depinde din ce unghi privești.

10. Negoiță nu candidează la alegerile astea, sau sunt eu prost informat? Și cât de puțin cunoscut trebuie să fi ca să-ți facă Negoiță campanie?

11. Nenea ăla din dreapta are chelia lui Băsescu. Remarcați cum nu dorește să privească panoul? Mai bună-i înghețata algida, deși reclama e mai mică.

12. Pentru fomiști, sub panou, pe trotuar, e scris ceva. Ceva-ul ăla e reclamă la Pizza, din câte pot să deduc.

Concluzie: Locație, Întreținere, Amplasare și Mentenanță. Mă refer la poziționare și verificarea integrității exponatului.

 

52 de zile… updatate la zi!

Soundtrack pentru articol:  http://www.youtube.com/watch?v=ZnHmskwqCCQ

Poi, avem USeLeul la putere de 52 de învârtiri ale Pamântului în jurul propriei axe. Contabilizam următoarele:

1. Propunere de Ministru al educației cu un CV de invidiat, dar fals. E vina mea că tăntica aia își asuma și ce n-a făcut? E bine că nu e vina lui Băsescu pentru asta.

2. Altă propunere de Ministru al Educației cu antecedente plagiatorii. E bine că n-a rămas, că ieșea cu scandal în lumea cercetătorilor.

3. Vine, tot la Educație, unu care îi dă clasă și lui Vanghelie în exprimare, profesor de matematică ce se dovedește la ultima testare națională că nu știe să rezolve problemele de matematică. N-aș spune hilar, încă.

4. Mai apare problema ICR-ului, instituție ce a fost sub instituția Președintelui României de când s-a înființat. Ea a fost mutată sub Senat. Nimic rău până aici, că doar Parlamentul este instituția supremă în stat, iar mesajul transmis de Ponta, deloc ipocrit: De ce să aibă Băsescu zecile de milioane de euro de la ICR în subordine? Când poate să le aibă, indirect, el… Schimbi direcția ICR-ului și te întrebi de ce protestează, că tu nu le-ai zis că îi schimbi din funcție… Așa, întreabă-te!

5. Ministrul culturii declarat incompatibil de ANI. Mai este și anchetat de DNA (aici n-am ce zice, mi se pare o inepție să cercetezi un director de teatru pentru că și-a angajat soția – actriță – să joace într-o anumită piesă, de parcă el stătea în acele câteva milioane).

6. Năstase, numitul, Adrian, declarat împușcat. Nu polemizez asupra fularelor purate, sau alte lucruri de acestă factură. Totuși, polemizez că da, cazul Trofeul Cantității a fost unul politic. Ce mă surprinde, totuși, este incompetența de care a dat dovadă USL-ul. Adică ai premier pe elevul lui Năstase, Ministru al Justiției – un alt elev d-al aceluiași inculpat și nu reușești să-l scapi ”basma curată”? Cel puțin trist… Cert e că e fericit Băsescu

7. Brusselles. Brucsel. Consiliul Europei. Doi cocoși pe aceeași tarla, Băsescu – Ponta. Personal zic, ținând seama de ce se va discuta acolo, Primul Ministru ar trebui să participe, dar acesta nu are legitimitatea pe care o are Președintele. Or, să zici ca CCR-ul e afiliat lui Băse și de aia dă decizii favorabile lui, dar să uiți când îl acuzai pe Băse că el nu respectă deciziile CCR, este cel puțin problematic.

8. Propui o lege, prin aprilie, când erai în opoziție, respectiv să mărești tot ce înseamnă pensii și salarii, iar acum, când ai majoritățuri, nu aprobi legea. Păi, ori sunt eu imbecil (destul de probabil) ori asta pute a ipocrizie politică (la modul Gâ A Râ Vâ, grav)

9. Dai lege de restrângere a drepturilor CC, practic anulezi o lege dată, hai nu tot de tine, cât de un om de al tău (Șova, Dan)… Apoi, aceeași curte declară legea electorală (ce te-ar fi avantajat enorm) neconstituțională în întregime. Sunt curios dacă totuși o vor aplica, pe principiul că Băse are majoritate la Curte. Crecă îmi fac și eu o curte din asta, cu gazon englezesc și ăi zic nevesti-mii să pună ea 5 pitici de lut și eu 4, și apoi îi zic că mie mi se pare că piticii ăia numai ei îi zâmbesc, pentru că are majoritate.

10. Zici ca FeMeI vrea să ne falimenteze. Vi la putere și stai de vorbă cu ei, ba mai mult, îți iei angajamente în plus față de ei (ele).

11. Te duci la televiziunea lui Voiculescu, un senator de primă marcă, ce își dă demisia că nu i-au trecut amendamentele. Așa am învățat și eu la grădiniță, când lucrurile nu merg cum vreau eu, îmi iau jucăriile și plec, plâng, bat din picioare, mă duc la Gâdea și mă manifest.

12. Zici că nu te implici în cazul Năstase, ca nu poți să comentezi ce decide justiția. Or, CURtea Constituțională, nu e tot parte din Justiție?

13. Zic 13, ca să fie cu ghinion. Dai o instrucțiune prin care nu atât teoretic, cât practic, ingreunezi, dacă nu chiar blochezi, tot ce înseamnă fonduri structurale europene. Ce-i drept, el nu s-a bătut cu pumnii în piept că sporește rata de absorbție…

Concluzie? pe aia să o trageți voi. Eu personal nu cred că au făcut ceva bun oamenii ăștia până acum. Sau poate fac, darnu se vede. Sau se vede, dar nu trece de dioptriile mele. Sau trece și sunt eu prea Băsist (da, daca nu sunt pro-USL/Ponta sunt Băsist, conform logicii lui Mircea Badea)…

P.S. Dar vai, dar ce am uitaaat. Rușine să-mi fie, mai multă decât lui Dinu Patriciu! Păi cum, mă, punctu 14 ”după” ordinea de zi, spun, plagiatul, dar plagiatul cui îi rămâne? Poi bine mă, turturelule, dar așa explici tu ”dottoratul”? Dar e frumos? Păi cum să faci așa? Da de ce? De ce?

Trecând peste caterinca de rigoare, ce mă surprinde este felul în care a tratat problema. El zice că nu vrea să faCĂ CA Băsescu, asta după celebra conferință a lu Băse cu fluturarea Constituției și alte hârtiuțe în care a explicat vreme de o ora și jumătate, de ce el și nu Ponta, vine el Procuror a doua zi și procedează dacă nu aidoma, atunci identic cu ”tiranul”…

La toate atea adaug gradul de penibil al Căpitanului. Da, în tot scandalul celor crescuți în grad (a se vedea lupta Turcescu – Gâdea), s-a găsit numele Victorului din Pont, în rang de Căpitan.

Hai cu scandaluuuul!

Experimente sociale…

Am fost la Universitate. Nu să protestez, ci să fac două experimente sociologice. În ordinea numerelor de pe tricou: primul experiment, și apoi (thank you Captain Obvious), cel de al doilea.

Deși încă am mainile înghețate pentru că am avut cretina neinspirație de a nu-mi lua manuși pe -2 grade (probabil mă așteptam la o atmosferă incendiară), totuși reușesc să tastez, însă mă voi folosi și de un mini-filmuleț. Am vrut să văd acceptarea punctului meu de vedere. Am printat 3j de coli A4 color cu poza lu’ Brilic din filmul ”Telegrame” (o adaptare după unicul Caragiale) și am scris pe ea, deja notoria expresie a unui om pe care îl apreciez enorm: 90% dintre politicieni dau celorlați 10% o reputație proastă. Cuvintele sunt tot ale unui chior, pe numele de scena Winston Churchill. Argumentez ca eu cred în lozinca aceea, iar experimentul a constat în a vedea cât de mulți acceptă mesajul pe care îl propun eu, cât de mulți îl înțeleg și cât de mulți și-l asumă.

Rezultat: curiozitatea a fost maximă, cele 3j de pliante s-au dat ca pâinea caldă, adică în mai puțin de 3 minute le-am împărțit pe toate (că nici n-aveam cui), dar ce m-a intrigat a fost faptul ca oamenii chiar cereau și ei câte o hârtie. Colegii cu care m-am întâlnit au fost și ei destul de în acord cu ce am facut, chiar ajutându-mă la distribuire.

Din cele 30 de hârtii, am văzut doar 2-3 care și le-au asumat ca mesaj. Menționez că am încercat sa dau acele pliante doar celor care nu aveau deja o pancartă sau un steag. Am încercat să filmez rezultatul, pe care îl veți putea urmări în filmulețul de mai jos. Cer iertare pentru calitate!

Se pot vedea câteva foicele prin mulțime, însă nicidecum 30.

Da, acest experiment a fost mai mult ”pe mine”. Mă pot regăsi între cei de la Universitate? Aparent mi-aș putea croi un loc. Astfel am reușit, cât de cât, să dau cezarului ce e al cezarului: rezultatul, remarcabil după mine, al acestor proteste, este că o parte din clasa politică a început să își asume mai mult respect față de cetățeni, lucru vizibil pe sticlă, cel puțin, în ultimele 2 zile.

Să trecem la partea a IIa a vizitei mele din ”grădina cu panseluțe”. Acesta este defapt și motivul principal pentru care m-am dus în mijlocul protestatarilor. Ideea mi-a venit ieri noapte, înainte de somn, iar punerea ei în aplicare a necesitat puțină autoconvingere și o leacă de răbdare. Am luat 5j de lei și, în drum spre TNB m-am oprit la toate chioșcurile cerând tănticilor de la tejghea să îmi schimbe în foi de un leu cât pot din acea sumă. Mi-am umplut buzunarul cu ”verzișiori”. Urmarea, în video-ul de dedesubt.

Acuma, părerile sunt împărțite, dar am să încerc să v-o spun pe a mea. Această acțiune a fost un experiment făcut pe mulțime. Îmi pare rău ca nu sunt vreun bogătan să arunc mai mult, poate chiar dintr-un elicopter ca să acopăr întreaga mulțime. Dacă eram, cu siguranță aș fi făcut-o. Reacția, mai mult sau mai puțin surpinzătoare a oamenilor a fost să sară după bani. Să vă spun totuși la ce mă așteptam înainte de cele urmărite. Nu puteam, bineînțeles, să exclud ce s-a văzut, dar mă gândeam că e posibil să nu se apropie nimeni de bani (fiind de la Băsescu), sau să îi ia și să mi-i înapoieze. În filmuleț se pot vedea toate aceste reacții. Un nene se uita nedumerit de unde au venit banii, cel de lângă mine râde și nu vrea să se apropie de bani, un alt nene ridică o bancnotă și o flutură, în timp ce alții încă mai caută. Cert este că toți s-au oprit din scandat, ceea ce arată fie o predispoziție către coruptibilitate, fie o plictiseală mare, fie că atunci când vine vorba de bani ”care zboară”, uită de principii (adică îs zgârciți).

Acest experiment social nu este un studiu social, din el fiecare trage ce concluzie vrea, eu am tras concluziile atât în postarea aceasta cât și în cea anterioară.

Update: mai aștept un filmuleț din fața mulțimii, deci mai urmează un update.

Update 2: am trimis filmulețul pe martor dioptric la realitatea punct net, iar rezultatul și comentariile, pertinente (în mod stupefiant) le puteți urmări la acest link.

BĂ, SE răSCUlară…

Stau, la mine în bucătărie și încerc să îmi imaginez că a trecut multa vreme de când nu am mai scris. Naturalețea cu care vin cuvintele nu mai este aceeași, însă voi încerca să cumulez un post pe măsură. Este aproape evident că voi vorbi despre proteste, în special cele din București. De ce aș vorbi despre altceva, s-a mai întâmplat ceva în țară? Dacă la televizor doar asta se dă, e clar, doar asta se întâmplă!

Polemică: de ce să protestez? Până acum am crezut (și încă cred) că îmi trebuie un scop, sau o direcție contra căreia să mă îndrept, Să-mi manifest neplăcerea, dezgustul sau sictirul. Șucărimea (citând din Thurambar). Zisără unii că e Arafat de vină. Ete că s-a întors și lumea nu s-a potolit. Alții zic de pensii, alții de salarii. Corect, renumerația, după buget, este o problemă. Unii-s cu Roșia Muntoasă, alții cu legea 3, sau 4. Alții au gândaci prin cămine sau li s-au retras privilegiile obținute în revoluție. Sunt profesori violatori în licee și sunt oameni (vo 12% din intențiile de vot) care-l vor pe Diaconescu președinte. În aceeași categorie se înscriu și Preoții care nu-s de acord cu scientologii, iar vițăvercea e de la sine înțeleasă. Toți avem o nemulțumire. Și eu sunt nemulțumit că lu’ POSDRU îi ia 6 luni să-mi dea banii pe RTF. Dar unde-o fi logica în toate astea? Mă refer la cumularea lor și ”înciorbirea lor”. Adică, deși unui om de comunicare politică, un protest i se pare o formă de comunicare (politică), totuși, nu există dialog. Și dacă o luăm după definiția reducționistă a lu’ Sorin Tudor: ”Procesul discursiv dintre candidat și electorat”, vedem că se îndeplinește totul. Dar asta nu e o problemă doar de comunicare, ci este una socială, iar calea de rezolvare este dialogul. Vine Orban – e huiduit, se strigă Jos Băsescu, dar nimeni nu-l cheamă la pupitru să zică ceva, doar se întreabă ”unde e?” sau ”de ce n-o zice nimeni nimic?”. Cât despre revendicări, să fim serioși! Să ceri desființarea Curții Constituționale și Instaurarea Monarhiei… Mi se pare la fel de inutil (ca sa nu spun cretin) ca revendicările maghiarilor asupra Ținutului Secuiesc. Ori ceri modificarea Constituției, și te apuci să strângi cele 500.000 de semnături necesare în acest sens, ori pleci acasă și îl lași pe ăla pe care l-ai votat să-și facă treaba.

Nu m-am dus la Universitate nici măcar din curiozitate. Este posibil să mă duc, totuși, pentru a-mi răspunde la o întrebare ce abia azi a început să mă frământe: de ce mai stau oamenii acolo și nu fac altceva decât să protesteze. Defapt, ei ce așteaptă? Cine-i mână? Probabil hemoroizii, ceea ce ar fi trist, sau plictiseala de acasă. Interesant este că unii se plâng că n-au ce pune pe masă. Îmi pare rău pentru omul ăla, la două niveluri. Primul nivel este că îi înțeleg disperarea, și eu am trecut prin momente asemănătoare (detalii pe privat), iar al doilea este legat de neputința sa. În loc să protesteze, de ce nu-și găsește un extrajob? De ce nu se respecializează? Înțeleg bătrânul, cu pensia căsăpită. Înțeleg bolnavul, care n-are bani de cele necesare. Dar ce treabă au astea cu libertatea pentru suporteri?

În societatea românească, concluzionând, nu există solidaritate. Există, cel mult, mesaje comune. Îmi pare rău să spun asta, dar deși sunt multe lucruri care pe mine, ca cetățean, mă nemulțumesc (uneori prea multe), totuși nu pot să ies în stradă și să mă asociez unei mulțimi care strigă ceva în ce nu cred.

O lecție de framing!

Paul Ispas vă va explica ceea ce înseamnă conceptul de ”framing”. La școală ni s-a zis că freimingu este metoda folosită de jurnaliști în a pune o știre într-o lumină pozitivă/negativă ori neutră. Adică, dacă pe Antena 3 apare Boc și zice că o să crească salariile, nu e bine, aceeași știre pe beunuteve zice că este fenomenal.

Totuși mai apare momentul în care jurnaliștii ne iau de proști. Fie că ești pro sau contra cuiva, eu am să dau următorul exemplu de pe realitatea punct net: ”Puterea l-a scăpat de arest pe deputatul PDL Dan Păsat.” Zic: auăleu, așa ceva în România? Nu se poate! Și intru și citesc: ”Cererea procurorilor a întrunit doar 116 voturi „pentru” din cele 150 exprimate, 34 de voturi „contra”, în condiţiile în care Opoziţia s-a abţinut de la vot. Pentru ca cererea să treacă era nevoie de 147 de voturi”. Cum? cum? Opoziția nu a votat deși trebuia să mai primească doar 31 de voturi? Și opoziția ajunge undeva pe la 150 de deputați? adică… dacă votau numai ei Păsat era cercetat penal? Și ei nu au votat? Și asta înseamnă că puterea e de vină? Dacă realitatea punct net zice, atunci așa este!

Și asta, dragii moșului este o lecție de framing la noi în țară. Care în englezește, to frame mai înseamnă și să ”înscenezi” adică să înșeli, adică ce pățește cititorul român care nu judecă pentru el…

Totally random ideas!

Am o totală disatisfacţie… Nu ştiu unde să o înregistrez. Este genul ăla de somn pe care îl ai, dar nu pentru că eşti obosit, ci petnru că eşti plictisit. Monotonia se manifestă constant, iar lipsa scrierii pe blog a făcut parte din această monotonie. Aşadar m-am gândit să rup îndelunga tăcere şi să tastez câteva idei.

Cu ce să încep… Păi în primul rând trebuie să spun că am văzut vo 2-3 filme care trebuiesc trecute în lista de „obligatoriu” sau cum ar zice vrun anglofon: „must-see”-uri.

Deci, ca să vedeţi că holocaustul a fost biliboaca pe langă ce s-a petrecut în Africa, uitaţi-vă la Hotel Rwanda, şi veţi înţelege că atunci când evreii se plâng că au fost biblibociţi de nemţi ei fac un abuz şi noi suntem fraieri că punem botul. Tot în categoria Africa intră şi „the last king of Scotland”. Ambele filme se bucura de nominalizări şi laureaturizări (nu lăturizări) oscarigene.

După această scurta incursiune în lumea filmului, trebuie să trecem la cotidian şi să spunem că Sorin Ovidiu Vântu a fost în sfârşit arestat. Ăsta o să păţească precum Al Capone şi o să fie închis pentru o chestie mult mai măruntă decât ceea ce a făcut. Măcar atât să primească cei 400.000 de păgubiţi, adică 4,5% din populaţia ţării şi mult mai mult dacă este să luăm în considerare familiile pe care aceştia le aveau în întreţinere.

România joacă un fotbal de rahao, sau căcat, cum ar zice alţii… Nu suntem în stare să batem Belarus sau Albania, singurele ţări geografic în Europa a căror economie aproape că o întrecem. La toate acestea se adaugă faptul că s-a remaniat guvernul, fapt coroborat cu lipsa acută de inteligenţă în rândul celor care stau cu ochii pe agitatori.

Observ un continuu şi perpetuu „hate speech” în rândul televiziunilor româneşti. Duna TV urlă că vrea ţinut secuiesc, Beunu Teve zice că băsexu e şmecher cu j m, apoi apare Badea M care spune că nu este adevărat, iar la realitatea se întreabă „păi cum, băsexu a spus că e şmecher, deşi nu este, ceea ce înseamnă că nu este”, apoi tot pe beunu teve se dă în reluare ca băsexu e şmeker, numa că pe oteve s-a dat înainte de arestare reluarea arestării. Cu alte cuvinte sunt scârbit de televizor.

Noroc că mă mai uit la discovery, care şi aia haleşte cu Perversu ca pă Târgu Ocna tot felul de inepţiozităţi. A, scuze, vorbeam defapt despre Neişionăl Giogrefic Cianăl, că Discovery este relativ OK.

Muncesc, mănânc când apuc, n-am bani (de altfel asta nu e noutate), vreau sa intru la master, ceea ce înseamna că trebuie să îmi fac un eseu şi un dosar şi să îl şi depun, vreau să dorm, şi nu mai ştiu. Cert este că trebuie multe!

Vă pup şi ne vom mai povesti când mă voi plictisi din ou.

Jocuri şi joace

Uite o chestie tare scoasă de Realitatea TV, precum sunt multe alte lucruri (în general când zic lucruri mă refer strict la campanii şi alte nebunii d’ale lor) făcute de trustul Realitatea-Caţavencu. Este vorba despre un browser-game online pentru campanie electorală în vederea alegerilor prezidenţiale. Tu eşti un susţinător a unuia din cei câţiva oameni mai mult sau mai puţin de marcă (de la Miron Cozma până la Anto, Geo-Ană şi Bă se scu (mpeşte treaba)). Îţi alegi un judeţ şi acolo efectuezi campania propriu-spusă. Vei vedea că pe măsură ce activitatea ta se sporeşte se sporeşte şi încrederea populaţiei în candidatul tău. Dar mă rog, sunt şi anumiţi factori de care trebuie să ţinem cont, cum ar fi banuţii, cât de des poţi face o activitate, oponenţii şi nivelul lor de susţinere, etc, etc şamd.

Cert este că, din punctul meu de vedere este cam singurul joc de mai mult(ă) sau mai puţin(ă) politică scos la noi despre noi. Eu îl voi juca cele 40 de zile cât încă mai este activ, pentru că deh, prezidenţialismele ciocăne la uşă, apoi voi căuta alte sporturi internautice.

Dacă v-am convins şi sunteţi tentaţi, click pe această propoziţie, si distracţie plăcută.

Una, alta, criză, alta, una…

În calitate de om care studiază ştiinţa politicii mă simt nevoit să scriu şi un articol despre al treilea lucru la care toata lumea se pricepe, după fotbal  şi activităţile specifice proceerii. E CRIZĂ! Bă nene, dar altceva nu ştiţi să spuneţi? Moamă ce chestie, a plecat PeSeDeul de la guvernare, şi ce drăcie? Parcă nu era clar de când s-a înfiinţat Alianţa Pentru (distrugerea) României că aşa va ieşi. E trasă la indigo treaba cu alianţa Distrugere şi Anarhie, numai că  sunt schimbate nişte nume şi nişte culori, în rest same shit, unii vor puterea doar pentru ei ca să verifice teoria conform căreia România e cea mai bigată ţară din lume (că de 2j de ani se tot fură din ea şi încă mai e de unde).

S-au coalizat acum ceva vreme, dar nu cred că este vrun român care credea că această alianţă avea să reziste. Şi nu este vina (numa a) lu’ Băsescu. Că ce, ziceţi voi ca Pesedeul ar fi stat la guvernare să vadă cum Traian al 2-lea al provinciei Dacia câştigă un nou mandat? Să fim realişti. Şi cuţu ham de prost deţinător al numelui unui mare patriot, domnişorul cu nume de floare cere guvern de Tehnocraţi. Să ce, să remaniem guvernul de 3 ori în 2 luni? Lasă frăţie, că noi suntem români şi ne e lene. Marko şade şi zice că nu vrea să se asocieze până la prezidenţiale. Păi cred şi eu, că noile teorii ale prezenţei la vot de la ultimele alegeri arată că are şanse să intre băiatul în turu 2 (ultimele alegeri, cam 4 milioane de români la vot, numărul de unguri cu drept de vot în ţară e de 1.600.000, faceţi voi calculele)… Dream on! Flaşneta de Boc stă cu gheara în sân şi împarte ministerele 45 de zile după care o sa facă ce, o să işi ia muştar şi ketchup că vine moţiunea de cenzură (din românescul moţ, locuitor al ţării moţilor, căci el moţul moţilor era şi moţii în urmă îi călca fiindcă voia să vadă toţi cum este un călcat cu moţ).

Emisiunile Voiculesciene uită să se şteargă după ce fac pe ele, realitatea îl cheamă pe Ponta şi ăsta le dă peste bot de fiecare dată când îi prinde cu ocazia la vedere, ziarele nu ştiu ce să mai zică şi singurul lucru bun din toată afacerea asta e că a plecat Androneasca de la scaunul suprem în distrugerea viitorului ţării.

Poi cum mă să nu fie criză, dacă toată lumea zice, io susţin că nu e criză (politică mă, că economică e tot timpul) pentru că asta se putea anticipa şi pre-aranja, este defapt un „Dick measureing contest” între o don’şoară cu ochi albaştrii, un RâRâit (să te văd că o zici pe asta coRect, fRaieRe) şi un naşparliu ucigaş de şuviţe. Iarăşi o omitem irelevanta ungurime, dar cititorii ne iartă.

Trecând peste irelevanţa posibilului câştigător vă îndemn la un singur lucru, să acţionaţi după bună conştiinţă şi să NU mergeţi la vot. Eu nu am conştiinţă şi am să mă duc cu certitudine, dar nu am să-l votez pe Duda (cum de am uitat de principe, Doamne!). Dar de ce vorbim despre vot când încă nu a început campania electorală? Simplu, pentru că putem! Pentru că aşa este responsabil! Pentru că aşa zice IsPaul, şi Crin, şi Mircea şi Marcel şi Traianel. Pe restul iarăşi nu-i menţionez că iarăşi mă acuzaţi că poate aş fi regalist şi apare şi Ionel în schemă.

Hai, nu vă agitaţi şi uitaţi-vă la District 9 – filmul – să vedeţi acolo organizare politică, nu ţara asta de începe cu R(wanda) – zi-o şi p’asta, RetaRdule – şi se bucură de culorile Ciadului pe drapelul naţional condusă de un fost tovarăţ a lu’ Jack Sparrow.

Osteoporoză societală

„Avem o societate bolnavă!”. P-asta sunt sigur că aţi mai auzit-o, dar completarea cum vi se pare: „Avem o societate bolnavă de osteoporoză”. Ce-i aia? Google it, sau poate vă daţi seama pe parcurs cam ce vreau sa exprim.

Boala asta este generată, într-un fel, de divergenţele bazate pe anumite lucruri superficiale, caracteristicie societăţilor tranzitorii. Până când nu ne va trece osteoporoza, nu putem spune că am ieşit din celebra şi deja exhaustiva tranziţie. Judecăm prea mult într-un mod neconstructiv. Încercăm prea mult să desfiinţăm ceea în ce nu credem şi prea puţin să acceptăm credinţele altora. Ne interesează prea mult contu’ bancar şi hainele celui de lângă noi pentru a-l accepta ca prieten. „E manelist?! dă-l frate la o altă direcţie că io nu ascult manele!”. Numai nişte ignoranţi ar spune asta, nişte ipocriţi cu şcoală. „Ruacăre, tunde-te frate!”, şi după 2 beri „Bag-o p’aia cu basu de la viţa şi apoi pune-o p’aia nu nating els metărs”. Şi nu ipocrizia mă deranjează, că e amuzant să vezi cum se pierd convingerile după juma’ de Jack, ci mă deranjează faptul că îşi impun părerea prin acţiunile lor de marginalizare. 

Trăim în prea multe categorii sociale şi suntem obsedaţi să categorisim în continuare, din păcate exclusivist. Eu zic că ar fi cazul să ne îndopăm cu vitamina D şi calciu şi să ne întărim ca societate astfel să nu mai existe găurile dintre noi, ci să ne formăm… pe straturi.