Top 11 cărți contemporane pe care le recomand

Și uite că am făcut și topul ăsta. Mă voi referi strict la lucrări cu valoare literară, deci tratate, cercetări, filozofie sau altele nu intră în categoria asta. Neapărat să fie beletristică. Dimensiunea lucrării nu contează, și nu contează nici modul de expunere sau tipul de narație. Mai este esențial să fie și contemporană, deci începem cu lucrările apărute prin anii 80. Iar dacă tot suntem la capitolul reguli, vom păstra o carte per autor. Și da, este un top total subiectiv, care rezumă doar titluri citite și plăcute, dar nu foarte cunoscute. Deci, să-i dăm bice!

11. Arhanghelul Raul – Ovidiu Eftimie

Încep cu ceva bun și neaoș. Eftimie a scris ceva super-amuzant care nu poate intra în categoria SF, neapărat, deși e publicat de Nautilus, divizia pentru SF/Fantasy a editurii Nemira. Povestea are niște personaje senzaționale precum Drojdierul Timpului, care bea de stă timpul în loc, sau Desdemon Imposibilul. O lectură ușoară și extrem de plăcută. Și conține cea mai bună descriere a gării Brașov pusă vreodată pe hârtie.

10. Diavolul și Domnișoara Prym – Paulo Coelho

Da, da… Știu… ”Coelho, frate?!”. Da, l-am pus pe Paulo în listă pentru că a însemnat ceva pentru mine în adolescență. Am citit mult de la el, însă doar despre două cărți pot spune că mi-au rămas în creieraș. Asta și Unsprezece Minute. Principala temă tratată de Coelho aici, și e tratată bine, este natura omului – dacă este bună sau rea – și cât de ușor este de corupt. Apoi mai sunt sub-teme precum glonțul orb dat plutonului de execuție – din 5 trăgători, 4 au gloanțe pe bune și unul îl are orb, dar nu se știe cine. În felul acesta toți pot spune că nu ei au omorât persoana.

9. Tăcerea Mieilor – Thomas Harris

Sunt două cărți, din ce am citit, care sunt mai slabe decât filmul. Tăcerea Mieilor este una dintre ele. Cealaltă e Fight Club, a lui Chuck Palahniuk. Apărută în 1988, Tăcerea a fost o continuare a poveștii din Dragonul Roșu. Ecranizarea a eclipsat romanul aproape în totalitate, și pe bună dreptate, însă contactul cu scrierea lui Harris adaugă mult filmului, cu niște detalii care fac deliciul cititorului. De exemplu, Starling, atunci când vizitează casa unei victime, consemnează că ultimul vinil pus în pick-up este Zamfir, Maestrul Naiului. Și este o lectură fabuloasă pentru cei care vor un plus adăugat poveștii care e deja de ultra-notorietate.

8. Marțianul – Andy Weir

A doua poveste SF în listă, și prima despre care pot spune că ecranizarea e mai proastă decât lucrarea. Filmul zgârie subtil suprafața realismului cărții. Nivelul de detaliu și de structurare a poveștii este surprinzător. Modul în care narațiunea se desfășoară pare a fi lent, însă asta nu oprește apariția unor surprize care te fac să recitești pagina anterioară crezând că ți-a scăpat ceva. Nu degeaba a fost votat romanul SF a anului 2014 de Goodreads.

7. Extraordinarul Voiaj al unui Fakir care a Ramas Blocat intr-un Dulap Ikea – Romain Puertolas

Am râs și când mi-a fost recomandată. Am și râs când am primit-o. Am râs când am desfăcut-o. Am râs și când am citit-o. Cu un asemenea titlu, cartea se vinde singură. Apoi trebuie să zic că coperta ei se deschide similar unui dulap, doar ca să te țină în asentiment. Iar povestea este fix ce spune titlul. Totul e supra-realist, însă în contextul actual al fenomenului imigraționist, este și foarte relevant. Acuzată de mulți că ar fi prea rasistă, cartea nu se ascunde de critici. Dar citită cu gândirea corectă, mie îmi pare că face fix inversul, anume luptă împotriva stereotipurilor rasiste.

6. Căutând-o pe Alaska – John Green

Poate prima plăcere vinovată din listă. Căutând-o pe Alaska este un roman ”young adult”, adică pentru adolescenți, însă mie mi-a plăcut enorm. Poate pentru că e ușor să te identifici cu personajele, sau pentru că povestea este destul de dureroasă, fie chiar și pentru o carte pentru adolescenți, însă nu pot să nu-l admir pe John Green care a mai scris vreo două-trei bunicele, cum ar fi Sub aceeași stea. El are mereu niște scrieri care tratează personaje adolescentine aruncate în fața unor situații atipice și pentru adulții cu experiență.

5. Sînt o Babă Comunistă – Dan Lungu

Dan Lungu e ceva profesor de istorie sociologie pe la Iași. Îi place comunismul și a scris această mirifică nuvelă pentru amuzamentul cititorului avid de realism. Povestea o știm cu toții – tanti aceea care nu s-a putut adapta căderii comunismului și care are copiii plecați în străinătate și care se comportă ciudat când fiica îi aduce acasă logodnicul ușor diferit față de bărbații cu care e ea obișnuită. O scriere simplă însă extraordinar de relevantă pentru ce e autohton.

4. Armageddon Rag – George RR Martin

Cum să lipsească Martin? Și da, n-am zis nimic de Game of Thrones/A Song of Ice and Fire. Nici n-aveam de gând, pentru că e prea grea alegerea. Însă recomand cu mare căldură această carte. N-am găsit-o decât în engleză, deci scuzați titlul. Martin a spus o poveste care se învârte în jurul muzicii și a misticii pe care aceasta o poate crea. Stilul caracteristic te face să nu vrei să lași cartea din mână și, deși de multe ori îți pui întrebări despre ceea ce ai înțeles, sau te face Martin să înțelegi, luciditatea poveștii rămâne frapantă până la final.

3. Prizonieră în Pânza de Păianjen – David Lagercantz

Moartea lui Stieg Larsson a lăsat un mare gol în lumea fanilor Fetei cu Dragonul Tatuat. După ecranizarea trilogiei suedeze și varianta primei cărți pusă pe ecran de David Fincher, multă lume dorea mai mult de la Lizbeth Salander, unul dintre cele mai puternice personaje din romanele contemporane. Și așa a apărut Lagercantz în poveste, reușind să ia tot ce a făcut bine Larsson, inclusiv stilul, și să-l transpună unei povești nou-nouțe care surprinde din multe privințe. Și da, recomand întreaga serie cu drag, iar ca notă, abia aștept să apară cartea a 5a tradusă la noi. Poate anul ăsta, știu eu? Da, la voi mă uit, Editura Trei!

2. Ia uite cine s-a întors – Timur Vermes

Germania a fost puternic constipată multă vreme când venea vorba de a râde de trecutul său mai puțin glorios privindu-l pe Hitler. Iar cartea asta a apărut cu efect laxativ pentru societatea asta. Practic e imposibil să vezi opinii medii. Fie îți place cartea, fie o urăști. Fie o consideri o satiră necesară și adevărată adusă societății germane, și nu numai, fie o consideri o idioțenie scrisă de dragul rasismului. Eu o consider o lucrare esențială pentru orice om cu un pic de creier și un praf de simț al umorului. Mai mult, Vermes și insistă să-și educe cititorul dând multe explicații de subsol cu privire la trimiterile istorice făcute. Și să menționez: cover photo-ul este coperta cărții, iar ecranizarea nemțească a ei e departe de ce a vrut autorul să spună.

1. Culoarea Purpurie – Alice Walker

Cea mai veche apariție din listă, dar și cea mai bună. Publicată în 1982, cartea a avut parte și de o ecranizare cotată ca ”cel mai mare pierzător la oscar”, 11 nominalizări și niciun premiu. Însă vina nu o poartă cartea pentru asta. Tehnica narativă este dată sub formă de scrisori trimise de o fată către Dumnezeu, inițial, iar apoi către sora ei. Povestea se întâmplă în perioada segregării și tratează multe elemente de natură rasială, de clasă și, cel mai important, umană. Eu numesc cartea asta ”pansament pentru ură”, pentru că nu văd cum nu poți fi dezarmat de orice pornire negativă ai avea față de oameni după ce citești chestia asta.