Paul Ispas – IsPaul.ro – Pagina 17

Teoria relativității și societatea.

Știți, a fost cândva în lumea asta un nene tare dăștept. Nu, nu mă refer la George Copos, nu. Și nici la George Becali, să ne trăiască cu numele. Nu. Era nenea ăla cu freza aia ciudată a lui, zis și Einstein. Albert Einstein. Eh, nenea evreul ăsta căruia nu-I plăcea mecanica cuantică, înainte să-și dea seama că nu-i place, a dezvoltat ceea ce toată lumea cunoaște drept ”teoria relativității”, teorie pe care mulți o definesc așa: totul e relativ. Iar asta nu e departe de adevăr, că teoria asta are multe implicații și aplicații, iar cele despre care doresc să vorbesc acum sunt: efectul pe care îl are viteza asupra timpului și efectul pe care îl are gravitația asupra timpului.

Uite, boss: scrii o carte, timpu’ trece mai repede. Un an jumate se transformă într-un an, și dacă ești cuminte, mai scad băieții o leacă. Și culmea, nu ține seama de gravitația situației. Nu știea nimic Einstein ăla…

Sunt convins că știați cu toții, bineînțeles după ce v-ați uitat la Interstellar, că sunt două circumstanțe în care timpul se poate modifica (dilata – trece mai repede sau mai încet), iar aceste circumstanțe sunt date de gravitație și viteză. Pentru cei care stau într-o zonă cu mai multă gravitație, timpul trece mai încet, adică îmbătrânesc mai greu – trăiesc mai mult – față de cei care stau într-o zonă fără gravitație. Iar aplicația practică pentru asta e simplă, de exemplu, sateliții care ne dau nou GPS-ul și netul și alele trebuie mereu re-calibrați temporar pentru a fi în pas cu Pământul. Să nu mă înțelegeți greșit, e vorba de câteva secunde la an, dar tot un efect al relativității este.

Apoi mai e una, relativitatea timpului dată de viteză. Anume, cu cât mergi, te deplasezi mai repede, timpul pentru tine trece mai greu în raport cu cel care stă. Adică cel care stă îmbătrânește mai repede decât cel care se mișcă, iar cu cât te apropii mai tare de viteza luminii, cu atât timpul se dilată și mai tare – deci trăiești mai mult.

Bine-bine, și acum, mă întrebați, ce treabă are societatea. Poi se întâmplă niște fenomene foarte interesante, însă nu cred că exista în mod neapărat o relație de cauzalitate între ele. Daaar, hear me out: cele mai sărace țări se găsesc în zona tropicală, adică aproape de ecuator. Dacă vreți explicație pertinentă cu privire la motivele pentru care ele sunt sărace, uitați aici. Acum, Pământul la ecuator este mai bombat, din cauza efectului centrifug. Deci, fiind mai bombat, scoarța terestră este mai departe de nucleu, deci gravitația este mai mică (gen 9.79, spre deosebire de 9.81 cât e în România). Și, totodată, speranța medie de viață este mai mică la ecuator, din cauză că țările alea, după cum ziceam, sunt în genere mai sărace.

Apoi, treaba cu viteza: recent Japonia a mai spart un record, respectiv cel mai rapid tren din istorie: 600 de km/h. Viteză, viteză, viteză. Toate țările dezvoltate se bucură de viteză. Multă viteză, mașini rapide, autostrăzi, autobahne, elicoptere, avioane. Blocuri înalte cu lifturi mega rapide. Totul numai să ne mișcăm repede. Alergăm după autobuze și metrouri, iar vara fugim la mare. Și, speranța medie de viață în țările mereu în mișcare este mereu mai mare, deci trăim mai mult. Cu cât ne mișcăm mai repede, cu atât trăim mai mult. Și nu o spun eu, o zice Einstein. Vezi speranța medie de viață de pe vremea când dacă aveai mustang (cal, nu mașină), erai chiar rapid. Era, gen, 40-45 de ani. Acum sunt țări în care se ajunge la 80 plus, iar țările astea au o infrastructură care permite mișcarea rapidă și se află, în genere, cât mai departe de ecuator.

Sigur, după cum am spus și mai sus, nu există o neapărată cauzalitate între elemente, dar coincidența mă frapează.

17 Adevăruri din ultima perioadă pe care nu vrem să le auzim

E adevărat că adevărul doare. Și tot la fel de adevărat este și faptul că există o singură variantă a adevărului, nu două, trei, nouă. Una singură, mare, lată, cuprinzând toate părțile implicate și tranșantă. Adevărul nu ține seama de cum te cheamă, al cui ești, câți bani ai sau ce vârstă ai. Nu. Ține seama doar de realitate, pentru că adevărul trebuie să fie complementar, dacă nu și sinonim, realității. Așadar, să începem:

Ne interesează mai mult de Răduleasca decât de faptul că Senatorii au avut un articol din al lor regulament neconstituțional vreme de ani buni. E mai important să citim și să reacționăm la scrierile unei perechi de silicoane despre homosexualitate decât despre și la ilegalitatea funcționării Parlamentului României.
Nu ANAF-ul (DGAF-ul) închide magazine, ei doar aplică o lege proastă. Da, în articolul anterior m-am luat puțin de ANAF, dar îmi realizez greșeala. Băieții ăștia nu fac decât să aplice o lege foarte proastă, deci de vină sunt tot ei, politicienii.
Iohannis a început să dezamăgească. Nu se aștepta nimeni să mute munții din loc, dar măcar să medieze eventualele conflicte într-un mod instituțional corect, și nu ”pe facebook”.
Modalitatea de înscriere la ora de religie ar trebui să fie ultima dintre problemele noastre. Sau le-am rezolvat pe toate celelalte și nu știu eu? Abandonul școlar în România, depinzând de clasa de referință, este între 4 și 16% (zice banca mondială). Asta numai așa, ca idee. Și, bineînțeles, e legal și constituțional să abandonezi școala, însă nu e felul în care se face înscrierea…
Guvernul Ponta ia și decizii bune. Cum ar fi toată politica asta cu bonurile și cu evaziunea. Eu zic că dă roade și rezultate, dar om vedea. Cert e că non-stopul de la colț nu mi-a prea eliberat bon, gen, evăr. Dar acum, surpriză, două săptămâni la rând am auzit cuvintele: ”imediat și bonul”. Frumos.
Ispas nu mai scrie pe blog atât de des. Asta pentru că poate e ocupat sau leneș. Sau poate că i s-a luat de la atâta ”popularitate”.
România e o țară de rasiști, xenofobi, homofobi și bigoți atât în ale religiei cât și în ale ateismului. Rasiști: iubim nemții, dar să moară toți țiganii și ungurii. Homofobi: să facă ce vor ei, dar nu pe stradă, în fața copiilor. Xenofobi: tot ce vine in vest la noi e bine primit, dar nu ne plac sirienii și chinezii. Bigoți atei: oricare om care crede în ceva zeitate este handicapat mintal. Bigoți religioși: ateii sunt psihopați.
Cola e la fel ca Pepsi. Dar identică!
Istoria pe care am învățat-o e alta. Românii se trag mai mult din cumani, dacii erau niște bețivi ordinari care nu cunoșteau scrisul, Mihai Viteazul a unit țările pentru că avea nevoie de bani, iar noi, ca țară, am pierdut ambele războaie mondiale.
Furios 7, ăsta, nu e un film bun. In cel mai bun caz este ”entertaining” și atât.
Muzica de pe UTV/ZUTV/MTV/KISSTV/ETCTV e de căcat. Serios, 7 din 10 melodii sunt niște frenezii epileptice cu iz de retard asezonat cu țâțe și buci. Dar hei, și Franz Liszt a avut parte de critici.
Nu avem nevoie de autostrăzi în România. Avem nevoie de educație, sănătate, cercetare, incluziune socială, diminuarea corupției și creșterea nivelului de implicare a societății în factorul decizional, precum și a celui de informare a acesteia. Pe autostrăzi, eventual, merg mașini. Într-o țară trăiesc oameni. Alegeți-vă prioritatea.
Moise Guran e șmecher, dar mănâncă și mult rahat. E ok să-l asculți și să-l urmărești, dar se contrazice adesea, iar forma lui de argumentare, deși bună în multe cazuri, are momente când se bazează pe omisiuni. Și, din păcate, a lui este una dintre cele mai bune emisiuni informative din România.
Nu suntem egali. Poate doar în fața legii, și și acolo la nivel teoretic. Și suntem idioți, că în loc să profităm de aceste inegalități într-un mod constructiv, încercăm să egalăm balanța dând în cap celui care ni se pare că e deasupra noastră, sau celui care ni se pare că ne trage în jos. Ar trebui să învățăm să ne acceptăm și să lucrăm împreună.
Mircea Badea este amuzant. Când vrea și nu vorbește despre politică poate fi incredibil de haios, că de altfel de asta a și ajuns acolo unde este.
Să compari numărul de biserici cu numărul de spitale este ca și cum ai compara numărul de proiecte POS cu numărul de proiecte de infrastructură. Sau, un pic mai exagerat, ca și cum ai compara numărul de primării cu numărul de prefecturi.
Iliescu e încă în libertate iar Gică Popescu (care și-a recunoscut fapta și a plătit prejudiciul) e încă ”la mitica”.

Și sper că nu v-am stricat ziua prea tare.

Care-i prețul României?

Îi vedeți. Nu trece săptămână fără să fie luat măcar vreunul. Sunt ”ei”, cei la care nu puteam ajunge până acum, și deși ar trebui să fie căcați pe ei de frică și să simtă presiunea electoratului pe umerii lor, li se rupe grav. Ei sunt cei care conduc țara, care dau legile și le implementează și tot ei sunt cei care definesc linia de la care începe abuzul. Tot ei se plâng, de fiecare dată când unul de-al lor este luat, că totul este abuziv. Ei sunt cei care-și golesc plămânii de aer într-o singură răsuflare atunci când îi supără cineva, și urlă să-i audă tot poporul: ”sunt nevinovat”, sau: ”nu sunt un pericol public, nu încuviințați”, sau ”abuz!”, și preferata mea ”dar și ălalalt a făcut”. Și de partea cealaltă, cu cartelele de vot activate, se pregătesc aprobările sau dezaprobările încuviințărilor. Ai zic e că se curăță Parlamentul. Ba eu chiar aș zice că nu doar Parlamentul, ci întreaga Românie.

Însă de partea cealaltă a baricadelor pică băieții ăștia de au apărut la televizor în ultima perioadă, cei cu buticuri și magazinașe, cei care pentru 50 de bani au fost obligați să-și închidă prăvălia. Adică vine ANAFul (DGAFul), face verificarea și ai cinj de bani în plus în casă. Frauda, tati! Cinzeci de bani sunt după virgulă și inclusiv în ținerea contabilității se admit aproximări. Nu am stat să studiez potențialele updatări ale legii, însă când eram în liceu, dacă aveai diferențe la casă, acestea se înregistrau în contabilitate ca atare. Le declarai și aia era. Mai mult, deontologicește vorbind, cum să închizi un magazin pentru 50 de bani? Dacă ăsta nu mai e abuz, nu știu ce să mai zic. L-aș băga în categoria ”excesului de zel”, dar cât exces poate face cineva? Până la ce limită te poți întinde? Cu alte cuvinte: cât de nesimțit poți să fii? Cinzeci de bani pot fi eroarea oricui. N-aveai să dai rest și ți-a zis nenea ăla ”lăsați”. Erau pe jos și ai crezut că-s din casă, i-ai ridicat și i-ai pus in sertar. Rahat, căzuseră sub sertar sau i-ai numărat prost…

Și acum vine întrebarea: cine-i verifică pe verificatori? Curtea de Conturi? Pe ăia cine-i mai verifică? Cine vine la directorul ANAF/DGAF să verifice câtă ranchiună îi purta el magazinului de la colțul blocului de unde și-a luat cândva un pachet de țigări și tanti aia avea o zi proastă, iar în loc să-i zâmbească atunci când a fost cazul, i-a aruncat pachetul pe tejghea, plictisită. Și n-a avut nici să-i dea 30 de bani rest. Iar ăstuia i s-a urcat la cap și a notat respectivul magazin în carnețel, urmând dulcea ”răzbunare”. S-ar zice că poți să-ți faci justiție singur, să contești acțiunea în tribunal și, poate-poate, se va rezolva în favoarea ta. Dar abuzul ălora, cine-l pedepsește? Îl reclami separat pentru abuz? La cine, la superiorul lui, exact directorul care l-a trimis pe amărât să ”aibă act de cojocul lui”? Și revenind, pe directorul ăla cine-l verifică? Adesea totul se termină la o comisie parlamentară, căci parlamentarul, în calitate de reprezentat al nostru, îmi vede interesul meu de a fi protejat împotriva abuzului statului. Dacă v-ați uitat la filme americane, ați văzut cu siguranță scenele în care câte unii, fie ei Comisari de poliție sau Directori de CIA dau cu subsemnatul în fața unei comisii formate din Congresmeni sau Senatori. În România, în contextul actual, eficiența acestor comisii este grav pusă sub semnul îndoielii. Cum așa? Păi în primul rând pentru că cei care formează comisiile alea sunt cei pe care trebuie ”să-i mai lăsăm cu Consituția”. În al doilea rând pentru că aceiași oameni sunt mega șantajabili: ”boss, știi magazinul ăla de la colțul blocului pe care-l are cumătră-tău? Ei, ți-l închidem dacă ne faci nasoale”. Înțelegeți?

Tatae a zis bine acum ceva vreme ”totul în cartier se bazează pe… coaie”. Cum putem noi, dragii de noi votanți, să ne simțim în siguranță cu un sistem viciat în acest hal? N-avem și noi parte de niște incoruptibili cărora să le oferim încrederea noastră? N-avem și noi parte de niște parlamentari competenți și nu doar care să aibă suficiente fonduri ca să-și susțină campaniile electorale? Câtă curățenie poate să facă și mâna de oameni de la DNA?

Prețul României normale, dragă cititorule, este însuși comportamentul nostru. Nu mai șpăguiți, nu mai instigați la abuzuri și nu mai încălcați legea. Numai vă drogaț. Dacă am semnala fiecare abuz și am lua poziție împotriva lui, cu siguranță curățenia s-ar face și mai simplu. Dacă am cere bon de fiecare dată la magazin sau i-am spune polițistului să-și facă treaba și să nu mai ”lase de înțeles că vrea șpagă”, prețul României n-ar mai fi 50 de bani.

Ai auzit, Tăricene?! Respecta-mi-ai Constituția!

Prostul nu e prost destul, dacă nu e și senator…

Astăzi am aflat că formația Șuie Paparude are o sosie care se cheamă Șuie Mova. Mă rog, chestiuni de finețe, poate că pentru un cuvânt nu vor fi, în mod neapărat, atacați în instanță. Și am auzit că această formație are și un număr mare de fani. Deh, niciun concert, iar numărul crește vizibil. Nu sunt eu cel mai în măsură să judec gusturile muzicale ale oamenilor și inspirațiile în alegerea numelui, dar în calitate de părerolog vă scriu cele ce vor urma.

Nu știu cum se face, dar Senatul României a reușit să încropească cea mai mare adunătură de siniștrii. De la senilul de Ghișe și pușcăriașul de Diniță, la senatoarea PC grevistă căreia nu îi decontează nimeni taxiul (sper să facă greva foamei și pentru asta). De la foști Voiculești și Vadimi la actuali socrii grotești. Iar toți ăștia culminează cu Tăriceanu, în calitate de reprezentant de vârf al acestei adunături. E drept, fiecare uscăciune are pădurea ei, respectiv, poate că sunt și vreo 2-3 senatori care într-adevăr își fac treaba pe acolo și am vaga impresie ca nu e cazul lui Antonescu, senator de Teleorman.

Dar toate ca toate, am înghițit-o pe aia cu taxiul decontat, am răbdat cu Tăriceanu ca al doilea om în stat vreme bună, am râs destul. Dar când îl scapi pe al de Vosganian și Șova de la arest preventiv, e clar, dragă Senatule, că ai o problemă mai mare decât Tăriceanu în funcție. Și sunt oameni care vin cu un argument, la prima vedere, bun: ”dar de ce să-l aresteze, ce e el, pericol public?”. Și ai zice că au dreptate, că doară nu dă în cap nimănui. Ei, exact ălora le zic că fix două tipuri de oameni trebuie arestați preventiv: criminalii periculoși și politicienii. Pentru primii e clar de ce, că fac nasoale dacă stau în libertate. Dar pentru politicieni? Ce nasoale poate să facă Șova, că doar TNR zice că e prost. Poi simplu: un senator este un om influent, o personalitate publică, acesta își poate exercita influența/pune presiune pe magistrați/anchetatori, poate face diverse declarații publice care să afecteze imaginea și eventuala independență a justiției, etc.

IsPaule, mă faci să plâng. Nu credeam că poți scrie asemenea cuvinte frumoase despre mine…

Și când stau și mă gândesc că incompetentul ăsta care a făcut contractul Rompetrol și multe altele, idiotul ăsta care neagă Holocaustul, vine și fură, iar apoi are tupeul să-și susțină nevinovăția la modul acesta, mă umplu de nervi. Mai mult, mai apare și cucoana aia ungătoare cu mir, mironosița aia de Jipa, și zice, în calitate de fost magistrat, s-o mai lăsăm cu Constituția. Bă femeie, dar chiar ne iei de proști? Întreg procesul de vot, ăsta de l-a scăpat pe Șova, e pus sub semnul întrebării Constituționalicește, și vii matale și ne zici să te mai lăsăm cu Constituția? Doamna Senator, țara asta se cheamă România și nu Jipănia. Poate că ai puterea să faci legi, dar nu ești pe tarlaua matale. Unge cu mir pe cine vrei, dar ți-aduc aminte că ai jurat pe Constituție niște chestii. Dar dacă atâta ți-e puterea și priceperea, ce vină am eu?

Eu am tot spus-o, principala problemă a României este incompetența. Și e ok să fii incompetent, atâta vreme cât îți asumi poziția, dar când ești și nesimțit, gen Jipa sau Șova, e clar. Nu exiști decât ca să-mi dai mie motiv să scriu asta plin de nervi. Și de unde știu că sunt incompetenți? Oamenii ăștia, am eu impresia (sunt și impresar, pe lângă părerolog) că nu simt deloc presiunea poporului care i-a ales. Parcă nu noi le-am plăti gazul pe care-l ard de pomană în ședințele alea. Vin și vor să desființeze mecanismele de finanțare a cercetării în România, sub pretextul că nu sunt bani, bani pe care i-a tocat tot al de Șova cu achizițiile alea strigătoare la cer, iar atunci când cerem un pic de respect, ni se zice drept: mai lăsați-ne cu Constituția. Atâta mai aveam și noi, o mini-cărticică cu vreo câteva pagini și v-ați ușurat și pe aia.

Și ce să zic, sunt un mic frustrat. Scriu cuvintele astea plin de nervi pentru că, încă o dată, mă simt batjocorit. Și nu de faptul că n-a fost arestat Șova, ci de atitudinea lor în problema asta. Ei dau legi, dar când vine vorba să le respecte ne roagă să-i mai lăsăm cu… Ei înființează și desființează institute, însă eu nu țin minte să fi văzut o știre ”senatorul x solicită prezența câtor mai mulți oameni pentru a dezbate legea y”, iar când cineva le cere socoteală, ei ne roagă să-i mai lăsăm cu…

Bă da’… nu vreți voi să mă lăsați cu funcția aia a voastră și să vă dați demisia?

P.S. Poza nu-mi apartine. Doar apare Șova în ea.

E greu când vin Românii

Clar este. Nu? M-am uitat și la episodul doi din ”Romanians are coming” și mi s-a părut muuult mai decent decât primul. A reușit să arate mai bine motivul pentru care românii se duc la muncă in Marea Britanie, cât și motivele pentru care pleacă de acolo. Mai mult, mi se pare că întreg documentarul acesta este departe de a fi discriminatoriu, mai ales în comparație cu comentariile tuturor cretinilor care au acces la net, comentarii ce se găsesc pe peste tot pe unde se face referire la serialul ăsta. Și este surprinzător cât de idioți, rasiști și încuiați la minte suntem (mă rog, sunt ăia de comentează). Și o să bag cu puncte, ca să nu-mi pierd ideile:

Eu când ziceam că atacatorii de la Hebdo nu-s reprezentativi pentru musulmani, mi s-a sărit în cap. Acum citesc cam singurul argument corect ”oamenii din filmuleț nu-s reprezentativi pentru Români”. Corect. Dar și să spunem că nu există este greșit. Au buletin de România, sunt români, dar clar nu sunt ”Românii”.
E dureros să afli, în calitate de român, că țiganii ne-au fost sclavi multă vreme. Dar pentru mulți idioți, acesta e un motiv de mândrie. Mai mult, îi aplaudăm pe toți criminalii care urmăreau să-i extirpe. De ce? Pentru că în loc să găsim soluții pentru educarea lor, preferăm să-i înjurăm. Și nu mă refer la cei care-și spun ”rromi”, ci la cei care au un comportament ”țigănesc”. De unde vin eu am văzut mai mulți români cu comportamentul acesta decât etnicii.
E greu să înțelegem că existența României Mari nu are nici o treabă cu România. Noi am pierdut și Primul și al Doilea Război Mondial. Existența noastră pe hartă se datorează strict diplomației mondiale la care a contribuit, în mare parte constructiv, și Marea Britanie. Dar e mai ușor să-i înjurăm în timp ce ne flexăm mușchii bazându-ne pe un trecut care nici măcar nu e al nostru.
E dificil să nu fi rasist și să nu discriminezi. Orice românaș îmi ”garantează” că dacă se duce în ungurime și cere o pâine în română, nu va fi servit. Ăștia sunt tot oamenii care îi înjură pe alții că de ce discriminează. Când îi arăți cât de ipocrit e, se uită senin la tine și zice ”a, dar nu e aceeași chestie, că aia ne urăsc deși nu le-am făcut nimic, dar ungurii vor să ne ia Ardealul”. Și pur și simplu sunt sleit de puteri să-i mai explic omului cât de încuiat la minte este.
Tot oamenii ăștia care ”se pișă pe el Channel 4” sunt ăia care o dau în Nadia, Poenaru și Hagi. Haideți să vă spun un secret, dragilor, să te mândrești că faci parte dintr-un colectiv care i-a dat pe cutare sau cutare, tu neavând nici un aport la apariția lor, este cât se poate de greșit. Ați auzit pe vreun Englez că zice ”noi l-am dat pe Churchill, am condus o treime din întreaga lume și avem emisiunea Top Gear”? Nu există termen de comparație între noi și britanici, din nici un punct de vedere, iar cel care face comparația asta devine frustrat și nu face altceva decât să-și ascută ura. N-ar fi mai bine să te gândești introspectiv: ”eu ce am făcut de am ajuns aici și ce pot face ca să îmbunătățesc situația?”
Dar e greu. E greu să gândești așa când profesorul tău de istorie te învață că Mihai Viteazul ”a înfăptuit nevoia de veacuri a poporului român de a fi unit”. Și e și mai greu când patriotismul orb este văzut ca o virtute. Un adevărat patriot își va mustra țara atunci când aceasta greșește. Sau nu vă place de Petre Țuțea? E bine să fii solidar și să ieși în stradă și să arăți că românii nu-s răi. Dar asta spune și documentarul acela, că românii nu-s răi, ci sunt oameni care muncesc pentru familiile lor.
Exact rasismul acesta ne-a adus unde suntem acum și în felul în care suntem reprezentați în documentarul ăla. Neacordând o șansă celui de lângă noi, îl trimitem la groapa de gunoi, și când cineva vine și îi filmează, urlăm din rărunchi că ”de ce nu filmează Peleșul?”. Ne-am luat-o prea mult în cap că avem țara frumoasă, când Cazinoul de la Constanța stă să pice. Ne mândrim prea mut cu munții noștri falnici despăduriți de Hrebenciuc. Suntem prea umflați în pene când cineva ne contrazice istoria (săracul Lucian Boia, cred că l-ați crucifica dacă ați avea șansa). Mai mult, două-trei persoane ne-au luat apărarea imagistic și gata, iară ne agităm ”cât de importanți suntem de fapt”. Nu, nu suntem. Nu contăm decât atât cât producem.

Gata, nu știu dacă m-am făcut înțeles. Sper totuși că voi afla.

Teoria imitării omului-oscar

Gata, am văzut și ”Teoria la tot”. A mai rămas ”Selma” din linia filmelor nominalizate la Oscar pe care nu le-am văzut, dar hey! Cine pariază pe un outsider atât de evident? E drept, am ratat si Foxcatcher, care pare a fi un film într-adevăr merituos, cu foarte multe nominalizări și aprecieri critice, însă mă voi arunca să dau câteva preconizări/premoniții/păreri pentru ce se va întâmpla duminică noaptea. Sau luni dimineață… Timpul e relativ (ca să rămânem în linia ultimului film văzut).

Cel mai bun film: eu țin cu Birdman. Și Grand Budapest Hotel este unul dintre filmele de 10 (după mine) care au ajuns să fie nominalizate, iar un proiect precum Boyhood cere respect din start. Totuși pariul meu este, în continuare, The Imitation Game, pentru că merge pe aceeași linie cu The Kings Speech. Un argument bun poate fi făcut și pentru American Sniper, dar acolo blatul ar fi mult prea evident.
Actor în rol principal: țin cu Michael Keaton (iarăși Birdman), dar recunosc că acest Eddie Redmayne este o revelație, și pe el îl dau câștigător. Academia Americana de Film a demonstrat că de-a lungul timpului este o fraieră pentru portretizarea oamenilor cu un handicap fizic. Vezi My Left Foot. Pe Carell nu l-am vazut, iar Cumberbatch a fost decent, însă nu are încă material de Oscar.
Actriță în rol principal: sufletul mă trage spre Rosamund Pike. Gone Girl a fost un film excepțional, extrem de subapreciat, însă fata asta a reușit să mă țină țintuit în scaun și absorbit de personajul pe care-l crease. Și chiar și cred că o să câștige, iar dacă nu este ea, cu siguranță este Julianne Moore, care este la a cincea nominalizare fără nici un câștig, deci s-ar putea ca puțină dreptate să fie făcută acum.
Actor în rol secundar: Sufletul mă împinge spre Robert Duvall, care a reușit să mă facă să plâng în The Judge. Edward Norton a fost extrem de carismatic în Birdman, dar nu îi acord nici o șansă, în schimb JK Simmons pare un pretendent foarte bun, și a cam câștigat peste tot pe unde a fost nominalizat, deci dacă ar fi să bag bani, s-ar duce pe profesorul exigent din Whiplash, unul dintre filmele preferate ale doamnei Ispas.
Actriță în rol secundar: Dacă e Meryl nominalizată n-are sens să mai comentăm. Ea poate să joace și rolul unei pietre într-un film documentar despre televizoare că va fi nominalizată la Oscar, și o zic într-un sens bun. Dar făcând abstracție de ea, Keira Knightley și Emma Stone au fost niște prezențe marcante în filmele lor, însă nici una n-a cântărit la fel de greu ca Patricia Arquette în Boyhood. Patricia e la prima nominalizare, însă numele ei cântărește greu și chiar îmi doresc să câștige.
Regizor: Richard Linklater în Boyhood, fără discuție. Un proiect atât de ambițios, fără sprijinul vreunui mega-studio trebuie recompensat. Într-adevăr, anul 2014 a adus niște filme concept de-a dreptul fascinante atât ca joc și sinergie actoricească, cât și ca imagine și tehnică de filmare. Aici vreau să-l includ neapărat și pe Nolan cu Interstellar-ul lui cu tot, un film care în mod nemerituos a fost omis din lista de nominalizări. Pe lângă el sunt bine-meritate nominalizările lui Wes Anderson și Inaritu.
Scenariu original: din nou țin cu Birdman, deși nu m-ar deranja să câștige Nightcrawler, alt film subapreciat. Îmi este greu să pariez pe unul dintre cele nominalizate, însă sunt sigur că Boyhood nu va lua nimic aici, pentru că, zic eu, n-a avut scenariu ci o ”idee”.
Scenariu adaptat: aș vrea și cred că va lua Imitation Game. Dintre toate cele nominalizate pare cel mai bun, iar restul, cu excepția lui Theory of Everything, par a fi de umplutură.
Cinematografie: Îmi e greu să mă decid între Birdman și Grand Budapest Hotel, dar dacă stau să mă gândesc bine, înclin spre cel de al doilea. Deh, ungurul din mine aș zice, și nu hipnotizanta simetrie a filmului.
Costume: Grand Budapest Hotel.
Mixaj Sunet: Interstellar (aleluia! Pot să spun numele ăsta). Deși, dacă stau să mă gândesc bine, Birdman merită mai bine oscarul acesta. Ce au făcut băieții adaptând cadru lung după cadru lung fără să fie supărător nici vizual și nici auditiv, dând senzația unei piese de teatru autentice, este un mare merit.
Editare film: fără discuție, iarăși, Boyhood. 12 ani de filmat și ai impresia că totul a fost făcut într-o vară. You gotta give some credit. Totuși, sunt surpins să nu-l văd pe Birdman în această listă.
Editare: pe acesta sigur îl nimeresc: Imitation Game. E unul singur, nu știu de ce, și nici nu vreau să aflu la ora asta.
Editare sunet: aceeași poveste ca la mixaj sunet, deși o diferență este, și anume că aici dau Interstellar drept câștigător.
Efecte speciale: Eh, aici e acum. Clar Interstellar. Cum am spus, oamenii aceștia au reușit să facă un film de-a dreptul superb din punct de vedere vizual, iar cantitatea de informație pe care au băgat-o în efectele acelea nu fac altceva decât să invite la un Oscar. Iar dintre block-buster-ele de anul trecut, țin cu Guardians of the Galaxy, doar pentru că a fost ”caterincă”.
Machiaj și hairstyle: Foxcatcher. E suficient să vezi o poză cu Steve Carell și-ți dai seama ce zic. De asemenea, GotG are iarăși o bine-meritată nominalizare. GG, băieți!
Cea mai bună melodie: Totul e Awesome. Lego movie, what else is there?
Muzică: Desplat are două nominalizări. Să se mai sature, îi zic. Așa că: go Hans Zimmer! Hai Interstellar, spală din ce a mai rămas. Sau mai bine spus, cu ce a mai rămas.
Și cam atât. Dacă cineva mai citește lunga mea listă. Ar mai fi production design, dar mi-e lene să mă documentez să văd în ce constă. La capitolul filme străine, n-am văzut nici unul, dar țin cu Tangerines, pentru că e anti-Rusia. Animație, poate Lego Movie. A, nu e nominalizat? Atunci Big Heor Six, că și așa a depășit Interstellar-ul la Box Office.

Gata. Astea-s premonițiile Oracolului din Colentina, dar după cum îmi cunosc norocul, n-o să iasă nimic, nici din ce-mi doresc, nici din ceea pe ce aș paria.

A doua scrisoare deschisă către Tăriceanu

Dragă C. A. C. Popescu-Tăriceanu,

Iartă-mă că te iau ”la per tu”, dar deja simt că avem o relație apropiată pentru că ți-am mai scris o scrisoare, dar tare mi-e ca n-ai citit-o. Îți mai scriu una și acum, și sunt sigur că n-ai s-o citești, că ești prea ocupat să aperi diferiți acoliți de-ai tăi în situații în care nu trebuie apărați pentru că o face justiția pentru ei. Vorbesc despre prostiile pe care le-ai spus cu privire la cazul Vosganian și vreau să-ți aduc aminte cât ești de nesimțit, pentru că am convingerea că ai uitat.

Zici tu, dragă Tăricene, că Președintele a zis că vrea să susțină schimbarea în bine a încrederii populației în Parlament, iar apoi tot tu îl acuzi că de ce ”dă” în Parlament, când el vrea altceva. Păi haide să-ți zic: eu vreau ca lumea să nu te mai vadă drept nesimțit, iar când faci o chestie nesimțită, ce-am să fac, să-ți iau apărarea de dragul percepției? Sau să te cert zicând că nu așa se face, dragă Tăricene? Cu alte cuvinte, te comporți ca un copil răsfățat care e certat de părinții săi, asta ca să nu repet treaba cu nesimțirea.

Apoi ți-ai continuat poziția de neobrăzat luând apărarea lui Vosganian. Citez din tine, dragă Tăricene: ”În realitate, dosarul instrumentat de Procuratura Generală și pentru care s-a cerut votul Senatului nu se referă la presupuse fapte de corupție ale unui senator, ci pune în discuție o decizie politică a unui ministru în funcție, concretizată printr-o hotărâre de Guvern”. Deci fii atent, că poate nu știai, dragă președinte al Senatului României, fost Prim-Ministru, om care a dat legi, corupția este definită așa: ”folosirea abuziva a puterii publice încredinţate, pentru obţinerea de beneficii personale”. Cu alte cuvinte, dacă dai o HG în beneficiul cuiva și iei bani de la acea persoana, se cheamă corupție. Iar acum că am trecut peste prima parte a lecției de logică, vreau să ajungem la a doua. Și anume, faptul că s-a supus la vot ridicarea imunității lui Vosganian în plenul Senatului nu are treabă cu fosta lui calitate de Ministru, ci cu actuala, cea de Senator, care are, printre multe alte beneficii, și pe cea a imunității. Altminteri s-ar fi dus la Klaus, care exact ca primarul ar fi semnat cererea Procuraturii Generale.

Cât despre realitatea despre care vorbești tu mai sus, este exact acea realitate în care te scalzi – realitatea nesimțirii. Ai sărit gardul de foarte multe ori, considerându-ne proști, fraieri, votanți manipulați de Băsescu, și așa mai departe, însă ai ajuns la un punct în care singurul lucru care a început să meargă în România asta de rahat să devină ținta mesajelor tale comunicaționale. Nivelul la care a ajuns justiția la ora actuală arată că nu mai sunteți infailibili, voi toți ăia de sus, și că dacă faceți nasoale, plătiți. Și chiar ajunsesem să cred că și vouă, ăstora de sus, v-a venit mintea la cap și ați început să vă asumați răspunderea pentru greșelile voastre, pentru că până la urmă ați făcut rău României. Dar nu, iată că mai primim și câte o palmă de la alde tine, palmă grea ce ne arată că nesimțirea fără limite învinge în continuare în România. Numai pentru declarațiile pe care le-ai făcut, intervenind în actul de justiție, ar trebui să-ți dai demisia din funcția de Președinte al Senatului României, funcție pe care nu te-a ales nimeni ci pentru care ai întors spatele celor care au ajutat la intrarea ta acolo, respectiv ai fost nesimțit față de ei. Mai mult, ar trebui să-ți dai demisia din orice funcție publică pe care o deții în România în urma declarației de mai sus prin care desconsideri, în mod evident, orice om autosuficient.

Cu o lipsă deja cronică de stimă,

IsPaul

P.S. Citatul de mai sus este luat de pe Realitatea.net, iar definiția corupției este luată de aici.

P.P.S. De ce CAC? Pentru că așa îl cheamă – Călin Anton Constantin.

Unii duc degetul la nas, alții și-l bagă adânc în

Privesc stupefiat toate abordările presei cu privire la gestul lu’ Udrea de a-și duce deștul la nas în Parlament, în văzul camerelor. Și de filmat și parlamentare. Ba e un gest mafiot, ba vrea să transmită ceva, ba se scărpina, ba se… Băse! Și iată cum ne trezim într-un mare caz de ”nu vedem pădurea de copaci”. Practic atâta s-a înțeles din povestea asta, că Udrea vrea să transmită un mesaj cuiva.

Femeia a vorbit 17 minute în Parlament. Din alea 17 minute, mai nimic n-a fost esențial. A încercat să dea vina pe niște forțe ”oculte”, respectiv SRI (cred, că doar de aia sunt ”oculte”) și să facă o paralelă între Nazism și evenimentele actuale din România folosindu-se de un poem. Aici mi se pare că a făcut cea mai flagrantă greșeală, și nu în ducerea falangei la nară. Practic, în momentul în care compari SRI-ul cu nazismul, și pe politicienii români anchetați cu victimele nazismului german, e clar ca nu înțelegi dimensiunea termenilor. În orice țară normală corupția este dovedită și apoi condamnată, alături de ”prestatorii” actelor de corupție. În România toți sunt victime, fie ale unui sistem opresiv (Voiculescu), ale unei legi definite prost (Becali), sau ale tiraniei ”informației” (Udrea). Nimeni, dar nimeni nu este victima propriilor fapte. Nu vi se pare ceva ciudat?

Eu am zis și o mai zic. Băsescu a făcut multe prostii, dar a făcut 2 lucruri bune: a garantat libertatea presei și a dat independență justiției. Prima a fost ușor de făcut, și imediat cum a realizat-o, asta l-a mușcat de fund (a se vedea suspendările sale). Asta cu independența justiției o să-l muște și pe el, dar mai întâi i-a luat ”pe al lui”. Pentru că pe el nu prea au avut timp să-l instrumenteze.

Practic, miza degetului la nas nu e că ”au luat-o pe Udrea”. Asta a ajuns să fie ”water under the bridge” – ceva mult așteptat și normal. Miza este curățirea clasei politice. Politicienii sunt băgați în pușcărie de chiar legile pe care ei le-au dat. Politicienii sunt anchetați și condamnați nu pentru fapte pe care nu le-au făcut, ci pentru ceea ce au făcut. Udrea a vrut să ne spună că ea ”se lasă anchetată”, însă a încercat să schimbe totul comunicațional, arătând că nu ea e ținta ci SRI este, SRI care este seară de seară blamat pe chiar Antena 3. Deci Udrea face un apel la chiar electoratul Antenist. Disperare? Nu. Comunicare și atât. Cum s-a luat Băsescu de Moguli vreme de 10 ani, poate reușește și ea să se ia de cineva, în cazul de fată SRI.

Și ce ne mai învață evenimentele de ieri? Doar că nu contează ce zici, atâta vreme cât îți duci degetul la nas. Pe românește: poți să zici orice, dar dacă nu ai o conduită specifică, lumea la asta va fi atentă. Și mai pe românește: presa de tip tabloid (surse – speculații – conexiuni inexistente – non-știri) va câștiga mereu. Nimănui nu-i pasă câte lucruri bune a făcut un politician, atâta vreme cât are 6 case și noi plătim 30 de ani la un apartament. Sau ca la fotbal: poate portarul să apare perfect tot meciul, dacă a făcut o singură gafă și din cauza aia a pierdut echipa, el e unic vinovat. Adică singura persoană care are de suferit din gestul lui Udrea este însăși Udrea. Mesajul ei nu a ajuns nicăieri, totul oprindu-se unde i se gată lungul nasului.

Dar e bine. E bine că România se deșteaptă și că nu se mai stă cu degetul în nas. E bine că în România nu mai poți face chiar orice fără ca măcar să dai niște răspunsuri la ceea ce ai făcut. E bine că nu contează în ce tabără ești și cum te cheamă. Dar dacă e să ne luăm după presă, nu e bine, că și-a dus Udrea degetul la nas. Dragă presă, ar fi cazul să ți-l scoți pe al tău de unde ți l-ai băgat.

Sinteza ipocri-zilei

N-am mai apăsat de mult timp pe taste, și-s cam fără subiect. Așa că am să discut despre o temă care nu pare a deveni expirată. Nu vrea. Nu voiește pur și simplu să dispară din agenda publică pentru că ipocrizia născută din prostie/rea voință nu are limite.

Dacă nu v-ați prins, e vorba despre Antena 3. Și voi continua acum să tastez pentru toți ce care n-au apăsat butonul ”x” când au văzut numele mega canalului (că na, canalul e populat de boschetari) de știri.

Începem cu ”zee bighining”. În primul rând vreau să vă spun că postul meu preferat de televiziune, de departe, este însăși Antena 3. Emisiunea preferată este chiar Sinteza Zilei. Dau orice stand-up comedy pe o oră de Sinteza Zilei, mai ales dacă e și Ciuvică invitat. Chiar nu mint când zic asta, cred că în ultimele trei luni m-am uitat de două ori mai mult la Antena 3/Sinteza zilei decât la oricare altă emisiune, inclusiv pe perioada alegerilor. Este un exercițiu absolut fascinant. În ce fel? Păi am două exemple.

Două? Noi avem trei. Antena 3!

1. Unde ești, Băsescule?

Deci s-a tirat Băse ”după” scena politică, iar anteniștii… pardon, boschetarii, sunt debusolați. Nu mai știu ce știre să fabrice, gen au comentat o oră albumul ”un bunic tracțiune”. Băsescu își trăgea nepoata pe sanie, a făcut 2-3 poze, le-a pus pe Facebook iar haioșii de la antenă s-au apucat să facă ”roast-ul” lui Băse. Măcar de erau amuzanți, sau originali… Însă n-au reușit decât să mă facă să mă amuz de indignarea pe care am resimțit-o: ”Ce emisiune de căcat! Ah, nu… ce oameni de căcat. Ăștia chiar nu-și dau seama cât sunt de penibili?”. Apoi, peste o leacă de vreme, tot Băse a trimis o scrisoare către guvern în care îi zicea lu’ Ponta Prim-ministrul (că deputatul juca table cu tatăl) în care zicea ”Domnu… Din alea șapte case de mi le-ați propus, mie mi-au plăcut două, așa că vă rog să-mi dați una dintre ele”. A doua zi, la SZ, știre documentar de o oră: ”casele la care a strâmbat din nas Băsescu”. What the actual… Și cu din alea adevăratele, plimbări și vizite în fiecare dintre viloaiele ”care nu sunt pe placul lui Băsescu, deși luxoase, el nu s-a mulțumit cu aceste vile”. Pe această logică trebuia să le ia pe toate, ca să nu strâmbe nasul la nici o viloacă? Sau să fi renunțat la dreptul de a primi o vilă de protocol, după cum e cutuma în România… Stai. A! Deci dacă Băsescu-și cere dreptul, nu e bine. Mulțumesc Domnule Gâdea.

2. Pro sau anti concurență?

Când Voiculescu a fost închis și s-a pus sechestru pe diferitele sale proprietăți, presa era amenințată. Libertatea de exprimare era suprimată de el, unicul el, Băsescu. Bineînțeles, Voiculescu n-a făcut nimic decât ”să dea de muncă la oameni”. Profesorul Voiculescu, iertați. Omul are, de altfel, o carieră academică în România demnă de invidie. Maaarș mă de aiciea! Dar nu despre asta e vorba, așa că revin (ăsta-i cuvântul preferat al lui Semeghin). Ieri era mega dispută și mega discurs anti trustul Pro, dușmanii de moarte ai Antenei. Și până la un punct, chiar aveau dreptate. Trustul Pro a fost mereu ajutat de stat, li s-au șters munți de datorii inclusiv la ENEL, lucru într-adevăr strigător la cer. Dar fiți atenți unde intervine frumusețea ce se vede printre crăpăturile jegului anteniștilor: ei plătesc taxe și totuși Voiculescu e în pușcărie. Mai mult, Ilie Șerbănescu, un om pe care la un moment dat eram pe punctul de a-l respecta, vine și zice ”E trist, dar adevărat: în România, dacă plătești taxe, intri la pușcărie”. Boss, deci cum? Ia mai zi o dată: ”În România, dacă plătești taxe, intri la pușcărie”. Asta este definiția întocmai a unei bășini a creierului. Literalmente Șerbănescu s-a bășit cu creierul. Flatulația aceea cerebrală a vrut să fie un burete care să șteargă greșelile lui Voiculescu ”el plătea taxe”. E ca și cum ai spune ”Stalin a fost un om bun, el a omorât doar 30 de milioane dintre ai lui, spre deosebire de Mao care a nepoțit 50”. Nu zic că Sârbu (Adrian, că Ilie e pe vine și el) e nevinovat, ba cred că este foarte pușcariabil, dar Voiculescu, dragă Ilie Șerbănescu, nu e în pușcărie pentru că și-a plătit taxele. În cazul în care nu ai aflat, omul a furat foarte mult de la stat, adică din taxele pe care le-a plătit, adică și-a furat singur căciula. Și ce e și mai trist e că în concluzia emisiunii respective de vină a fost, bineînțeles, tot Băsescu.

Bun bun, si unde e ipocrizia? Nu e nicăieri. Nu poți numi ce fac ei drept ipocrizie, că asta ar însemna să avem așteptări ridicate. Asta și, suna bine în titlu.

Nota – poza nu-mi apartine și este luată ”după” site-ul ”reporter virtual”, de aici.

De ce are dreptate Ponta?

Citesc de vreo două zile tot mai multe știri cu baroni PSD indignați că Ponta și Dragnea dau vina pe ei (pe baroni) că PSD a pierdut prezidențialele din cauza lor. Înainte să trec mai departe, trebuie să susțin că nu există, în orice s-ar întâmpla, vină exclusivă. Cu atât mai puțin în cazul alegerilor, și cu atât mai puțin când vine vorba de prezidențialele astea de la finele lui doi-zero-unu-patru.

Practic, Ponta le zice: dacă nu ereați hoți și nesimțiți, nu pierdeam. Auziși Oprișane? Auziși Mazăre? Vasileasco? Și voi ce ziceți, are dreptate Ponta, sau nu? Eu zic că da. După cum am mai condamnat comportamentul ”PSD-ist” în alte dăți ca fiind aproape sinonim cu nesimțirea, condescendența (în varianta britanică) și adesea cu corupția și traficul de influență, condamn și acum formulări de genul: ”Ponta să nu se mai comporte ca Năstase, că nu e vina președinților de CJ pentru că a pierdut el alegerile”. Îmi pare că în întreg partidul ăla nimeni n-a învățat nimic din înfrângerea aceea. Toți sunteți de vina, frațică! Și dacă nu puneți mâna să fiți uniți, Geoană și Vanghelie sau UNPR-ul lui Oprea vă așteaptă. PSD-ul mereu a aruncat cu noroi (ca să nu zic căcat) în interiorul partidului după pierderea prezidențialelor. Nu știu pe unde să mai scoată cămașa și, de fiecare dată, mai tare i-a dezbinat victoria adverșilor decât le-a arătat unde au greșit.

Stai să-mi șterg ochelarii că nu cred c-am citit bine… Mi-a dat IsPaul dreptate?

Citeam un articol la puțin timp după turul doi în care se zicea clar: PSD-ul, dacă rămâne unit și arată că poate să se reformeze, măcar la suprafață, are toate șansele să dețină puterea (guvernul) for ever and ever. Lucru destul de adevărat la o primă analiză logică. Și la o a doua. Și au început, cumva, prost. I-au dat afară din partid pe cei pe care îi criticau, ca să arate că sunt uniți. Au preferat ”unitatea” în favoarea ”reformei”, și iată cât sunt de uniți acum. Oprișan și Mazăre, doi oameni care sunt puși în definiția termenului ”baron local” și locuțiunii ”cu sula în coaste” au ajun să se ieie de Ponta, care, ”halucinant” zice: ”fiecare are dreptul să zică ce vrea”. Și completez eu: atâta vreme cât nu e televiziune și nu e Antena 3. Zău? Poi și cu Vanghelie și Geoana ce-ați avut? Nu că ar reprezenta ei vreun factor de polarizare în rândul pesedeilor, dar totuși, ei zâsără ce vrură și fură dați afară (zic la perfectul simplu ca să mă înțeleagă și doamna dr. Vasilescu).

Da boss, asta e… Nu poți și cu ”sula-n coaste” și cu ”sufletul în rai”. Atâta vreme cât PSD-ul îl va avea pe Dragnea sus în frunte, va fi ca prostul care semnalizează, iar Ponta, deși are dreptate să dea vina ȘI PE baroni, trebuie să fie consecvent… Însă e mai puțin consecvent în a-și ține cuvântul decât Băsescu, lucru tipic politicianului, iar eu practic critic PSD-ul că vrea să se reformeze în sensul bun și îi dau dreptate lui Ponta. Am ajuns rău, tati.