Paul Ispas – IsPaul.ro – Pagina 25

Dispute Bloguistice

Deci nenea cu pricina suferă după cum am suferit probabil şi eu, dar la el oftica este mai ridicată. Vă prezint primul episod din categoria „IsPaul mai vizitează şi alte Blog-uri”, voi trageţi concluzia.

„Ne mor artistii”

Suntem o natie de tampiti. Ipocriti si pupincuristi. Preferam sa plangem artistii straini si nu stim sa ii apreciem pe ai nostri. Cand a murit Michael Jackson toate posturile de televiziune vuiau de parca le-ar fi lasat lor mostenirea. Acum , azi , a incetat din viata una dintre cele mai cunoscute voci ale folkului romanesc, pe numele ei Tatiana Stepa. O artista care doar in ultimii 13 ani a avut peste 1000 (o mie!!!) de concerte, in diferite regiuni ale tarii. O artista, pe care am avut placerea sa o cunosc in 1998, cu ocazia unei comemorari a lui Mihai Viteazu, la mormantul acestuia, pe Campia de la Turda. O artista fara „fite” si fara aere de vedeta. Un om simplu, care stia de unde a plecat si care a fost mereu deschisa, un om cu care am putut discuta de la egal la egal.
Am urmarit si eu stirile sa vad ce si cum se spune despre aceasta artista. La prostteve a fost o stire de 47 de secunde. A fost mai importanta „crima de la timisoara” si „regele boschetarilor” decat stirea cu Tatiana. Probabil nu prezinta atata interes faptul ca ne mor artistii, aia adevarati si nu paparudele aparute peste noapte, artistii de care nu ai auzit nimic in presa de scandal si care au realizat ceva prin munca, nu ca si manelistii si matracucile de „banbu”.
Tatiana Stepa, a participat de-a lungul anilor la mai multe festivaluri de muzica folk, ultimul la care a participat a fost „Folk You!” de anul acesta , festival incheiat saptamana trecuta, si festival unde chiar daca era macinata de boala nu a dat semne, si a refuzat sa intrerupa concertul. Poate cea mai cunoscuta piesa este „Copaci fara padure”. As mai aminti din piesele artistei si „Galbena gutuie” sau „Cana cu vin”. Ca o ironie, poate, ultima piesa inregistrata in studio este „Ne mor artistii’. Piesa care a ramas doar pe jumatate … Tatiana nu mai este, Tatiana nu o mai poate termina.
Singura televiziune care a prezentat informatii mai complete despre moartea artistei a fost Antena 3. Si ca tot ruleaza o campanie , pot sa spun : „Jos palaria Antena 3!”.
Odihneste-te-n Pace Tatiana…

„Deseara sa nu m-astepti
Deseara n-am sa vin
Pentru doua vorbe
Si-o cana cu vin”

Aşa zicea nenea pe blogu-şi, şi aşa am zis eu pe blogu-şi:

3 comentarii:

ispaul spunea…

Ipocrit este un cuvant care nu-si are rostul in contextul tau. Ipocritul este un om care se vrea altfel decat este. Nu stiu de ce as fi ipocrit daca il plang pe omul care mi-a marcat copilaria sau pe Tatiana Anonimus de care numai taticu a auzit ca a vazut-o in deschidere la Dida Dragan pe stadionul Gloriei Buzau acum vo 35 de ani.

Hai sa fim seriosi si sa apreciem pana la urma ceea ce ne place, nu ceea ce comenteaza un blogger ca ar trebui sa ne placa. Daca tie iti place inseamna ca nu esti ipocrit, ci eventual un snob amarat.

Spor la „TatianaStepizat” cititorii ce dau click pe linku-ti de la status.

08 august 2009 22:33

ispaul spunea…

Nu, nu vrei sa accepti commentu? Nasol… Inseamna ca educatia de pe vremea cenaclului cu lipsa de libertate de gandire si exprimare a dat roade… Traiasca poeziile Paunesciene! Traiasca lipsa sangelui din instalatie!

08 august 2009 23:28

Apoi vine replica celui ofuscat (căci doar aceasta este datoria mea în varianta unui fidel cititor – să fiu ofuscator în serie).

Alydor spunea…

Poate pentru generatia Guta-Fernado-Vijelie, Tatiana Stepa este considerata anonima. Orice iubitor de folk a auzit de ea. Cand ziceam de ipocriti ma refeream la faptul ca preferam sa plangem vedetele altora decat sa le promovam pe ale noastre. Cat despre acceptarea comentariilor, precum vezi le-am accepatat pe amandoua. Doar ca unii la ora 22.33 poate au alta ocupatie decat sa stea pe net… Si da. Traiasca poeziile Paunesciene.Poate nu ar fi rau sa le amintesti si pe cele ale lui Eminescu, Minulescu, Stefan Augustin Doinas, si altii. Pana la urma vorba ta… ar trebui sa apreciem ce ne placa si nu ceea ce incearca televiziunile de rahat sa ne bage pe gat, aka : Guta, Sexy Braileanca, Magda Ciumac si mai stiu eu ce patachine si vedete fabricate in urma unui scandal. Daca esti incapabil sa accepti ca sunt si oameni de valoare, oameni care nu se tarasc in scandaluri pentru a deveni cunoscuti, atunci pot sa nu regret daca nu mai intrii pe acest blog. Pana la urma este o tara libera si fiecare are dreptul sa scrie ce vrea pe blogul personal… Cred ca dintre noi doi tu esti cel care duce lipsa de sange in instalatie sau mai bine zis lipsa de cultura muzicala si ceea ce inseamna Folk. Ramai cu manelele si vedetele tale preferate fabricate ad-hoc….

09 august 2009 10:20

Matinali unii oameni.

Deci… cel mai probabil da

Nenea nu e sănătos. Mi s-a măsuit mai departe şi banuiesc, pentru că e rapid de montat pe blog, că este necesar să dau şi eu mai departe spre delectarea dioptriei voastre.

Aaa, click pe propoziţie şi mirare plăcută!

IsToria se repetă…?

Ce altceva mai fac…? O ard suspect de dubios într-un mod cât se poate de aiurea… Adica nu scriu pe blog, asta fac. Şi dacă vă puneţi întrebarea de ce, răspunsul este unul simplu, pentur că mă simt româneşte, adică mi-e leneeeee… Totuşi mi-am propus să îmi înving lenea şi să fac ceva pentru cititorii mei care văd că au rămas în continuare fideli. Ori sunt bookmark, ori au găsit cum să mă gugălească ori mi-au învăţat adresa pe de rost, cert e că e de apreciat.

Ce am mai făcut… Am fost la Târgujiu, again, dar de data aceasta fără cu vo treabă de olimpiadele lui comunicare, ci doar de alte treburi. Am revăzut dinozaurii zâmbăreţi şi nevoile artistice ale târgjienilor care se manifestă până în cele mai retrase cartiere pierdute de lume, ţară şi gardă financiară. Fiind seară şi fiind cu maşina cu un prieten (nu vă faceţi griji, încă mia puteţi circula în siguranţă pe stradă pentru că încă n-am carnet de nebun, ăsta… şofer) ne-am rătăcit şi am ajuns până pe o fundăură de stradă unde şi acolo era câtamai piatra cioplită care voia să reprzinte un bust de ceva, probabil în accepţiunea aşa zis-ului artist.

Cert e că am încercat să dorm într-un apartament de la ultimul etaj al unui bloc şi reuşita a fost un real eşec. Asta datorita a doi factori. Unu era datorat căldurii ultra ridicate iar altul mutanţilor de ţânţari care reuşeau să se mişte şi să muşte (bine, bine, ciupească…) chiar şi cu două aparate cu pastile anti-ţânâţari băgate în priză. Una peste alta cred că nici hamsie-ii ăia prăjiţi cu mujdei care erau foarte buni nu mi-au priit. Poate că nici tona de cola de la figider nu a fost tocmai o circumstanţă atenuantă dar până la urmă luptele cu somnul s-au dovedit a fi semi-zadarnice.

A, şi încă o chestie a târg-jienilor: nu ştiu să dea indicaţii! Dar de loc. Întrebam şi eu pe unde se află Kaufland-ul, şi am primit 4 indicaţii, toate diferite. Noroc că ultima primită a fost şi cea corectă, asta pentru că nenea ăla a locuia în zona Hiper-Super-Mega-Extra Market-ului şi s-a suit cu noi în maşină de ne-a dus până p’acolo.

Trăiască Târgujiu! Trăiască Nevoile artistice şi extraordinara zonă a Văii Jiului de unde se trage magnificul clan Ridzi şi marele Cozma, Miron Cozma! Ce ne-am face noi fără bazinul carborifer şi fără Brancusii (cum ar zice francezii) sau fără motive de postat pe IsPaul Zice…? Aştept răspunsurile voastre.

Jammin

Aş vrea să fiu în stare să pot enumera situaţiile nerecomandate pentru scriere pe blog, sau pentru oricare alte activităţi ce necesită un nivel ridicat de atenţie şi self-awareness.

Cu o febra de vo 39 spre 41 intins în pat cu Gimmy în braţe ascult muzică „a la high” pentru că sunt cu încă 1.3.2.4 inşi în camera de cămin de liceu Braşovean. Ei bagă rummyko şi eu, după cum m-aţi înţeles, ma chinui să găsesc tastele pentru a vă transmite cele simţite şi acum simt că întrec nivelul aberărilor permise de search-engine-ul de la gugăl.

Nu ştiu dacă o să apuc să scriu şi tag-urile sau un titlu pentru acest articol (da, deobicei scriu articolul abia apoi pun titlul). Deci îmi cer scuze din partea mea pentru voi.

Medicamentul pare că îşi face şi mai tare efectul, deci am să vă las pentru că acum a intrat in winamp Johhny B de la Down Low, mhmmm… o ardem old-school

Surprinzător ştiu cât de cât să scriu în engleză.

V-am Fu..Pupat…

Eroul Griff-urilor

Păi şi normal că nu mai am cititori în momentul în care nu mai scriu nimic nou pe blog, nu? Adică deh, dacă am fost relativ ocupat şi n-am mai scris este şi normal să nu mă mai bucur de aceeaşi popularitate ca până mai acum vo o saptămână.

Mă rog, m-am apucat de ceva care vrea să fie extraordinar… Cu siguranţă aţi auzit sau văzut sau citit sau avut curiozitatea să… Guitar Hero III Legends of Rock îi zice. Totul a început cu un Nitendo Wii. O chitară şi ceva cântat, s-a rezolvat problema, dependenţa s-a creat. Apoi wii-ul a dispărut şi ne-am pus pe downloadat pe PC. Dă-i şi rupe tastele şi mausul şi înjură-i pe Slayer că au făcut melodia făraă linie melodică numită si Raining Blood şi pe Metallica pentru că au făcut mega-solo-ul de la One şi bucură-te când cânţi Wellcome to the Jungle şi Rock You Like a Hurricane şi altele cunoscute şi meseriaşe şi Santana şi Slipknot.

Mă rog, nu sunt chiar degeaba, am făcut capătul la easy cu majoritatea largă a melodiilor de 5 stele şi apoi la medium, care este inechitabil de mai greu, la 3 stele cu vo 2 melodii la 4 stele. Am ajuns la momentul în care dacă clipesc să văd luminiţele cum vin spre mine şi dacă aud o chitară la radio să mă apuc să o când air guitar în stilul Guitar Hero.

Annyhow, prea jmeker jocul, îşi merită banii şi investiţia. Îţi îmbogăţeşte orizonturile muzicale precum şi cultura într-un mod plăcut şi plin de nevoie de dexteritate.

Amu doar ce m-a anunţat frate-miu că a mai scos nişte melodii de pe net, un fel de update, că de alea vechi ne-am cam plictisit.

Who’s the real Guitar Hero now?

Gustând din fructul interzis…

Aaa…!? Ce titlu am pus… Sunt mândru de el. Chiar sună foarte bine, că te pune să te gândeşti „oare ce-a vrut să zică?”. Dar defapt nu vreau să aberez pe nici o temă abstractă. Vreau doar să spun câte ceva despre un lucru deosebit de enervant şi al cărei întâmplare este destul de întâlnită. Bă, pe mine mă enervează când merg pe stradă şi mi se lipeşte o gumă de talpă. Este incredibil de enervant şi pentru unii de scârbos. Chiar îmi amintesc că aveam o cunoştinţă care şi-a aruncat o pereche de adidaşi doar pentru că aveau gumă lipită de talpă.

Scenariu: mergi pe stradă ca orice om sănătos şi calci cel mai des asfaltul sau piatra cubică a trotuarului de sub talpă. Mergând ţi se lipeşte o gumă de talpă şi oricât de groasă ar fi talpa tot simţi drăcia cum adună toate pietricelele de pe trotuar, pietricele care în mod normal nu numai că nu te deranjează cu nimic, dar nici nu ştiai că există. Şi se adună şi se adună până când devine dureros de enervant. Cauţi să te ştergi, te duci la bordura trotuarului şi îţi freci piciorul de ea până când ai impresia că nu mai e guma şi o iei iarăşi la pas. Mergând iarăşi te deranjează şi începi să-şi suceşti gâtul încercând să vezi dacă mai e guma sau e doar imaginaţia ta. Arăţi ca un struţ potcovar sau ca un centaur care îşi tot verifică potcoavele dacă mai sunt sau nu acolo. Mai eşti şi cu un prieten după tine care începe să facă mişto. Mai ai puţin şi te aşezi pe o bancă pentru a te descălţa cu scopul verificării gumei. Câtă atenţie distrasă de un indolent care nu e in stare să-şi arunce guma la gunoi. O simplă mişcare din buze-fălci-limbă provoacă stres şi nervozare pentru cineva.

Sfatul meu ar fi ca specialiştii de la Nike-Reebook-Adidas să creeze tălpile de pantof de care guma nu se lipeşte. Sau să se creeze trotuarul care înghite guma, sau să nu se mai creeze proştii care aruncă guma pe trotuar. Măcar o soluţie din cele trei propuse şi ca să fim mai durabili, o susţin pe cea de a treia.

Aşadar oameni buni, vă fac un apel direct, nu mai aruncaţi guma pe stradă! Mobilizaţi masele! Să luptăm împotriva acestei boli care afectează societăţile din întreaga lume! Spuneţi NU gumei de pe trotuar!

Acum înţteleg… Acum înţeleg ce au simţit fanii Queen la moartea lui Freddy Merchury, un alt zeu al muzicii, un alt inovator al artei, un alt showman. Acum traiesc şi eu ce au trăit cei ce-l îndrăgeau pe Kurt Cobain, cel care a schimbat complet faţa muzicii rock. Acum l-am văzut pentru probabil a 3a oară pe tata plângând în 21 de ani. Acum înţeleg de ce există oameni ca Michael Jackson, nu ca să scoată bani sau ca să fie faimoşi ci ca să ne facă pe noi să ne simţim oameni. Această idee îmi aduce aminte de o poezie de Ştefan Octavian Iosif care spunea metaforic că viaţa este o vrăjitoare care chinuie artistul pentru ca acesta sa plângă, culegându-i lacrimile ce se transformă în nestemate.

Prin el cu toţii ne-am simţit artişti şi prin el, Michael Jackson cu toţii suntem oameni. Îţi mulţumesc Michael şi acum, în cea de-a 3a zi de la moartea ta îţi urez distracţie plăcută în „Neverland”.

Adio!

Don’t RIP, just DNS (Dance aNd Sing)

michael-jackson

Astăzi informaţia de pe internet s-a înmulţit cu peste 1% astadatorită unui singur eveniment. Dumnezeu să îl ierte pe cel ce a fost Michael Jackson şi cel ce încă mai este. Cred că toată lumea a tremurat şi încă tremură pentru că nu există om care să nu aibă o melodie preferată de-a lui Michael.

M-am trezit astăzi la ora 6 dimineaţa şi numai ce mi-am şters ochii şi reglat urechile că am fost izbit de această veste. Nu am putut să o diger, mi-au trebuit 5 minute ca sa îmi dau seama defapt ce s-a întâmplat, a murit unul dintre idolii mei. Ştiu că sună ciudat, dar este în continuare unul dintre artiştii mei preferaţi şi în mod cert cel mai cunoscut artist al lumii.

Pe la sfârşitul anilor 90 s-a făcut un sondaj. Oamenii care au efectuat acel foraj de opinie erau interesaţi să vază care sunt cele mai cunoscute nume din lume. Atunci se bătea Michael cu Coca Cola. Pe bună dreptate cred că acele rezultate ale sondajului încă se mai aplică într-o măsură apreciabilă.

Nu cred că există om în România asta care să nu fie în stare să îl recunoască pe Michael dintr-un milion de artişti. Sunt ferm convins că lacrimile pe care le-am vărsat în dimineaţa asta au fost fondate şi că nu vor fi ultimile pentru Michael. Neajunsul este că avea concertele alea în Londra şi măcar 2 să fi apucat şi el să ţină, să se bucure şi lumea şi el că încă este apreciat.

Pe Michael mereu mi l-am imaginat murind pe scenă dansând şi ducând publicul la extaz. Se pare că cineva din „Neverland” vrea să îl vadă şi el live doar pentru el pe ceea ce este declarat de MTV drept „Artistul Mileniului”, declarat de vânzări drept „Cel mai vândut artist din istorie”, declarat de fanii lui „The king of pop” iar acum declarat de mine „The emperor of modern music”.

Pentru o carieră de aproape 50 de ani, un pionierat esenţial în muzică, pentru influenţa fiecărui om născut până şi imediat după revoluţie, pentru revoluţia videoclipurilor, pentru ceea ce înseamnă dansul perfect, pentru ceea ce a fost probabil cel mai mare show-man, pentru aparatul de leşinat femei şi maşinăria de creat frisoane pe coloana vertebrală vă rog să păstraţi un moment de reculegere şi să vă mândriţi că aţi fost contemporani cu el!

And it doesn’t seem to matter, and it doesn’t seem right…

Agitare nonsens-ică

Tipul cu pricina suferă de o oarecare criză de epilepsie rezultată suspendării contului de WoW (cred că world of warcraft înseamnă asta, dar nu sunt tocmai sigur…)

Enjoy…

Aaa, era să uit, ăsta e link-ul.