De florii despre femei şi sticle de 0,33

Ştiţi ca multă lume zice că o femeie ar fi ca o floare, gingaşă şi alte „texte din astea de agăţat şi combinat”. Ei: eu, bărbat cu o experienţă de peste doua decenii în domeniul fetelor, vreau să vă spun parerea mea…

O fată este ca o sticlă de bere la 0,33 fraţilor. He, cred ca va trebuie şi nişte argumente, ei am sa vă dau. De ce sticlă de 0,33? Pentru că adesea este greu de găsit una perfectă. Gândiţi-vă că o femeie este mai mereu dornică sa fie desfăcută, dar nu de oricine, nu oricând şi nu oriunde. Trebuie mai întâi să o cunoşti, deobicei îţi face cineva cunoştinţă cu ea, când eşti într-un bar cu câte un amic doi sigur se trezeşte unu să îţi spună părerea despre noua descoperire. O femeie adevărată nu te satură nici o dată, mereu te face să vrei mai mult din ea, asemeni sticlei de 0,33 de bere, deşi investeşti mereu la fel. 

Gândiţi-vă că o sticlă de 0,33 nu este mai nici o dată împărţită, cum nici femeia nu ar trebui să fie. O sticlă de 0,33 îţi creează mereu impresia că este făcută doar pentru tine, că este umedă doar pentru tine, că vrea ca doar tu să te bucuri de ea. O sticlă de 0,33 nu se apucă la fel ca o halbă, cu violenţă, ci cu multă gingăşie, exact ca pe o femeie. Nu se strânge foarte tare pentru că îţi alunecă (nu am zis mai devreme că este umedă?), cum de altfel nici femeii nu ii place să fie ţinută cu forţa. Aţi observat cum adesea este mai plactut de privit o sticlă de 0,33 decât oricare altă sticlă? Parcă şi femeia îţi dă aceeaşi impresie…

Ei, şi dacă până acum nu v-am impresionat, să trecem la analogiile care vând cel mai mult: Cum desfaci o sticlă de 0,33 (cu capac cu filet, bineînţeles) în comparaţie cu… Da, v-aţi prins, cum desfaci o femeie.

Imaginaţi-vă aşa: prima dată când pui mâna pe o sticlă de 0,33 este ca atunci când pui mâna pe o femeie, îţi doreşti mult să o desfaci, uneori chiar îţi dă fiori. Pe urmă, după ce ai trecut prin etapele ce le-am spus mai sus, începi procesul de desfacere. Trbuie să fi gingaş, nu cum fac badaranii în filme, de le desfac cu ochiul sau alte părţi ale corpului irelevante la ora asta… Cum ziceam, trebuie să fi gingaş, să o apuci cu tandreţe altfel îţi scapa, să aşezi finuţ un deget de la mâna dreapta pe dop în timp ce cu mâna stânga „mângâi” sticla. Trebuie să fii finuţ, menţinând doar o fracţiune de secundă de brutalitate, exact momentul în care sticla spune cel mai mult „nu”, defapt atunci e momentul de „da”. Strângi tare dopul şi rasuceşti rapid, mai rapid decât o clipire, şi atunci sticla face fsssssssssst…!!! Ăsta este semnul că sticla te doreşte, că sticla este desfăcută în faţa ta şi ca abia aşteaptă. Dacă nu mă crezi, uită-te la ea, deja scoate bule si aburi de câtă dorinţă manifestă.

Şi după toate acestea, te hotărăşti, o consumi, pe toată… Şi nu mai laşi nici o picătură în sticlă, şi mai vrei o dată, şi incă o dată, şi încă o dată până când te ameţeşte de tot şi ajungi să fii aproape dependent şi oricât de dependent ai fi, nu te saturi niciodată…

Ei, aşa cred eu că este şi femeia adevărată, şi sticla de 0,33, dar ca în orice există pe lumea asta, consumul excesiv provoacă chestii nasoale, nu neapărat pentru tine sau ea (fie ea sticla sau femeia), dar pentru cei din jur. Mă rog, decizia voastră… Eu deja sunt un caz pierdut.

S-a terminat?

Toată lumea ştie şi scrie acum despre revoltele de la Chişinău, sau cum ar zice cei care controlează ţara aia zbuciumată, Kisinev. Scriu şi eu, dar eu nu pot decât să zic ca ceea ce se petrece acolo este un fel de urmă a unei revoluţii de mult apuse. Anti-comunismul a murit, se zicea până mai ieri, dar tot până mai ieri se ştia de anumite state ca fiind comuniste. Mă refer aici la paradisul trabucurilor: Cuba, la paradisul Triadelor: China, şi la paradisul mafiei: Moldova. În tot restul lumii, statele care erau privite ca fiind comuniste erau defapt socialiste moderate cu influenţe liberale în economie. Ei aceste 3 state sunt exemplul clar al unor state mafiote, state mafiote care nu pot fi conduse decât cu un regim totalitar. Şi ce regim este mai propice decât arhi-cunoscutul regim opresiv comunist? 

În China, Triadele sunt într-o proporţie covârşitoare puterea în stat. Urmate la „tron” de marii investitori naţionali şi internaţionali. Acolo ai două variante, ori eşti din conducere, ori te laşi condus. Aduceţi-vă numai aminte cum acum câţiva ani în piaţa mare din centrul Beijing-ului erau împuşcaţi sute de studenţi. Aceşti studenţi erau consideraţi drogaţi. Într-adevăr, când erau în piaţă cu armele aţintite către ei, erau drogaţi, ca nu poţi să stai precum stăteau ăia acolo, fără să faci nimic, fără să clipeşti, să plângi, să urlii, să nimic…

Cuba, un stat care în continuare se bazează pe ideile formulate de Castro şi Guevarra în timpul a ceea ce numesc ei Marea Rvoluţie Cubaneză nu este nimic altceva decât o gaşcă de oameni ignoranţi care se lasă manipulaţi de Castro, marele eliberator, el lider maximo, după bunul lui plac. Măi, tu eşti un stat care are probabil cea mai mare producţie de zahăr din America Latină, şi ieftin. Tu ai cele mai tari şi fumate trabucuri din lume. Dar tot tu ai şi un embargou cu SUA, adica tu nu duci nimic în SUA, ei nu duc nimic la tine (import-export: canci). Este evident că economia în general se duce dracu’. Şi atunci te întrebi de ce populaţia are un salariu cam de 50 de dolari pe luna, in medie? Dar şi mai rău, de ce nu ies în stradă?

Ei şi vine al 3-lea exemplu, cel al „fraţilor de peste Prut”. Acolo nu e comunism, este o mafie identică cu cea din Rusia numai că ăştia nu se ascund. Sunt câţiva oameni care îşî protejează afacerile menţinându-şi oamenii la putere. Tot ăia se numesc şi, generic, comunişti. Cine sunt ei, deja ştiţi: foşti KGB-işti, foşti comunişti rusnaci şi etc. Dar dacă tu eşti un fost KGB-ist, te aflii la cârma ţării, întreb, de ce eşti aşa de prost încât să nu vezi că sunt unii şi alţii, studenţi cu capul pe umăr în general, care nu te înghit?

Vreau să trag o mini concluzie asupra primelor două exemple. În ţările alea, Băsescu nu ar fi avut de ce moguli şi oligarhi să se ia sau să acuze, PENTRU CĂ NU EXISTĂ! În Moldova în schimb, este şi mai trist. Acolo oamenii periculoşi adesea nu sunt ai lor, defapt în mai toate cazurile oamenii „de la putere” sunt rusnaci. Şi studenţii ce vor defapt (mulţi fără să-şi dea seama)…? Suspans… incordare… Bine, hai că vă zic. Ei vor să scape de cei care distrug şi ultima urmă de sevă naţională existentă în „mica cizmă”. Studenţii care zbiară sunt sătui să işi facă o prietenă şi peste două zile să îi sune fata de prin Rusia speriată şi batută că a fost trimisă la muncă civică. Ei sunt sătui să fie „spălătoria de maşini a Europei” sau priviţi ca Ruşi când ei sunt Români! A… am uitat un aspect. Lor nici nu le convine că au fost fraudate alegerile, într-adevăr.

Se zice că ne-am băgat coada acolo. Eu zic că da, ne-am băgat-o, pentru că sunt lângă noi şi ne interesează şi ne doare. Am făcut şi noi ceva bun pe anu ăsta, sper doar să fie benefic până la urmă. Şi nu, nu s-a terminat, încă mai este, încă se mai adună lumea, dar le e frică. Sunt peste 1000 de arestări, din rândul studenţilor, din rândul reporterilor care refuză să dea desene animate la televizor. Şi vă întreb io, când petreci o noapte în arest, cu 4 foşti KGB-işti dând în tine până fac febră musculară, îţi mai vine, fizic, să protestezi? Astăzi au fost mai muţi oameni la proteste in România decât în Moldova, şi mâine va fi sigur la fel, numa că la noi nu mai vin minerii, şi la ei nu sunt mineri cre să vina…

Precizarea finală este că deşi articolul acesta este puţintel mai vechi, valabilitatea evenimentelor şi analizei nu este nu este încă depăşită. Personal mă aştept la rezultate pe toate termenele, fie ele scurte, medii lungi şi chiar foarte lungi.

O prima parere

Este primul meu blog personal. Indulgenta in comentarii si aratari de degete sper ca, pentru inceput cel putin, sa fie considerabila.

Am creeat chestia asta pentru  a ma afla si eu in rand cu lumea. Stiti cum este, n-ai blog, nu existi. Ei, in ziua de astazi, opiniile trebuiesc spuse, nu doar la o tigara in pauza dintre seminarii de la facultate legate de plictiseala pe care o emana lectoru in timpul monologurilor, ci despre una-alta. In general despre chiar orice, orice poate fi interesant sau nu. 

Cert este ca Dan Puric nu zicea el rau despre frumusestea noastra ca popor, ca oameni ce nu isi manifesta indiferenta. Ei, noi acestia zicem ca putin ne pasa, dar va dau aici un link, cu un alt blog la care am lucrat foarte putin, si care arata ca se poate. Este vorba despre o colega de a mea de camin care a trecut printr-o perioada pe care nu o doresc nimanui, si totusi a fost ajutata fara „secon thaughts” cum ar zice unii. Dar partea interesanta este ca a fost ajutata de o gasca de oameni care poate la inceput nu se prea cunosteau si au ajuns acum sa fie chiar buni prieteni. Oameni care, poate, nu au vazut-o nici o data pe Alexandra si totusi au pus mana de la mana, brat de la brat, nopti nedormite de la nopti nedormite, si au produs o minune: au reusit sa o ridice pe Alexandra, care se impiedicase si cazuse.

%d blogeri au apreciat: