Este primul meu blog personal. Indulgenta in comentarii si aratari de degete sper ca, pentru inceput cel putin, sa fie considerabila.
Am creeat chestia asta pentru a ma afla si eu in rand cu lumea. Stiti cum este, n-ai blog, nu existi. Ei, in ziua de astazi, opiniile trebuiesc spuse, nu doar la o tigara in pauza dintre seminarii de la facultate legate de plictiseala pe care o emana lectoru in timpul monologurilor, ci despre una-alta. In general despre chiar orice, orice poate fi interesant sau nu.
Cert este ca Dan Puric nu zicea el rau despre frumusestea noastra ca popor, ca oameni ce nu isi manifesta indiferenta. Ei, noi acestia zicem ca putin ne pasa, dar va dau aici un link, cu un alt blog la care am lucrat foarte putin, si care arata ca se poate. Este vorba despre o colega de a mea de camin care a trecut printr-o perioada pe care nu o doresc nimanui, si totusi a fost ajutata fara „secon thaughts” cum ar zice unii. Dar partea interesanta este ca a fost ajutata de o gasca de oameni care poate la inceput nu se prea cunosteau si au ajuns acum sa fie chiar buni prieteni. Oameni care, poate, nu au vazut-o nici o data pe Alexandra si totusi au pus mana de la mana, brat de la brat, nopti nedormite de la nopti nedormite, si au produs o minune: au reusit sa o ridice pe Alexandra, care se impiedicase si cazuse.
IsPaul zice 