Satul Zăbrătău, comuna Sita Buzăului, județul Covasna este locul în care părinții mei s-au decis să-și petreacă bătrânețea (deși mai au până să fie bătrâni), iar motivele pentru această decizie sunt simple: viața la țară e mai ușoară, aerul mult mai curat, vecini puțini, liniște. Dar ce să vezi, partea cu liniștea și cu aerul curat a ajuns să fie o minciună. Motivul este simplu: fabrica de prelucrare a cherestelei din sat. Și când zic din sat, nu exagerez, se află fix în mijlocul acestuia.
Cu roșu – perimetrul fabricii. Cu galben – casa și terenul alor mei.
Eu știam că era dată ceva lege care interzicea construirea fabricilor în mijlocul localităților și obliga mutarea celor deja existente către periferie. Ori nu mă mai pricep eu la geometrie/geografie, ori ceva e clar în neregulă. Poate ne răspunde domnul primar. Sau poate mă înșel eu. Dar nu asta este important. În poza de mai sus (scuzați skillul în paint) se vede cum între casa alor mei și fabrică mai este o căsuță. Aceea îi aparține lui ‘nea Mircea, cel mai de treabă și harnic vecin pe care îl poate avea cineva. ‘Nea Mircea este tocat, din păcate, de zgomotul constant pe care îl are în casă. Toate măsurătorile pe care le-a făcut atunci când fabrica e pe treabă arată că decibelii reglementați sunt clar depășiți, iar reacția autorităților este, în continuare, zero.
Dar ce este și mai grav este felul în care ISU tratează problema. Fabrica produce foarte mult fum. Au nevoie să fiarbă cheresteaua în ceva leșie (nu sunt expert). Coșul prin care fumul și aburul (cred) generate în urma fierberii este mult prea jos, iar tot ce este evacuat se revarsă asupra satului. Cât de grav e? Păi ‘nea Mircea trebuie să-și aerisească paiele pe care le dă vacii cam o zi întreagă, altfel animalul nici nu se atinge de ele. Dar ce tot atâta vorbă, vedeți și pozele de mai jos.
Până la urmă, ISU a fost sesizat, alături de Primărie și cine mai trebuie. După răbdări multe și afumate, un reprezentant al inspectoratului s-a deplasat la fața locului unde a constatat incredibilul: fumul acela este, de fapt, abur. N-are ce să facă. Acum, cu toată răutatea posibilă, cred că singurul element care poate fi pus în foc în urma căruia să rezulte abur este banul. Păi una dintre principalele caracteristici ale zonei este că acolo e incredibil de frig. Aburul este, implicit, cald. Fizica aia proastă pe care am învățat-o la școală (sau chimia) îmi zice că aerul cald se ridică, și-mi mai zice că aburul, când atinge chestii reci se condensează. În poze puteți vedea cum aburul se duce drept în sus, iar atunci când nu se duce (știu eu ce spiriduși îl suflă spre lături), face condens imediat pe țiglele caselor. Sper că nota sarcastică este evidentă, totuși. La care adaug că nu înțeleg de ce aburul ăsta miroase a ars…
Bineînțeles că discuțiile nu s-au oprit aici. Reprezentanții ISU au avut chiar tupeul (că altfel nu știu cum să-i spun) să îi ceară tatălui meu să se legitimeze. Nu știu în calitate de ce anume i-au cerut asta… Plec de la o premisă de bun simț și zic că ”în calitate de reclamant”, dar reclamantul e tata, și nu inspectorul.
Și care-i problema, în fond? Păi pentru cât fum iese, coșul ar fi trebuit să fie de vreo 3 ori mai înalt. Casele din vecinătate sunt poluate cu fum, iar riscul unui incendiu în urma degajării incorecte a fumului este uriaș. Despre felul în care asta afectează mediul nici nu mai zic. Habar nu am ce combustibili folosesc, dar sper că sunt ”legit”.
”Pe surse” aflu că fabrica i-a aparținut lui Hrebenciuc și lui Hayssam (nu de-o dată și nu neapărat în această ordine). În afara primei litere din nume, cei doi mai au în comun penalitatea în care se scaldă. Actualmente, înțeleg că fabrica este la un alt proprietar, afișând cu ostentație steagul Suediei pe poartă. Ce va să-nsemne asta, nu știu. Cert este că diverși inspectori de mediu, primarul, IJSU și alții le-au trecut poarta și tuturor li se pare în regulă ce se întâmplă acolo. Inclusiv deversările din micuțul râu Zăbrătău. Probabil aceea e doar o spumă de ras uitată-n chiuvetă de cineva de acolo. Nu? Cum? Mă-ntrebați de ce este efectiv arsă scurgerea și betonul din jurul ei? Păi de unde să vă spun eu, dar ce sunt chimist? Eu zic că e chiar în beneficiul mediului să aibă parte de asemenea leșie…
Și care-i scopul acestui articol? N-are unul anume. Vreau doar să arăt cât de dureroasă e indiferența, corupția, nesimțirea și, până la urmă, abuzul. Cam ce se încearcă a se arăta de când #Colectiv. Fabrica aceea creează vreo zece-cinșpe locuri de muncă. N-aș avea nimic dacă totul ar fi legal și fără să deranjeze viețile oamenilor care, până la urmă, locuiesc acolo. Dar ce vă pot spune este că va urma…
IsPaul zice 