Vreau să vă spun că nu dețin cheia succesului în scris. Pentru asta, vorbiți cu Lucian Mândruță. Pardon, tastați cu el, că atunci când deschide gura își dă cu mucu-n fasole cum puțini reușesc. Și nu dețin cheia asta pentru că eu mi-s ușor dislexic. Și în scriere și în vorbire, dar mai ales în citire. Mie trebuie să-mi dea careva câte o palmă peste ceafă și să urle la mine: ”și ce dacă e mai logic sau sună mai bine ce zici tu? Corect e cum vrea DEX-u!”. Și de aici izvorăsc neajunsurile mele lingvistice. Dar să n-o mai lungim atât și să trecem la subiect. Cu predicat cu tot.
- Îngărdit sau îngrădit. Da, știu, a doua e cea corectă. Dar nu e mai logic să împrejmuiești cu gard ceva decât să transformi într-o grădină? De exemplu un banal drept, ca cel la liberă exprimare, mai repede îl îngărdesc decât să-l îngrădesc. Nu? O grădină nu tre’i neapărat să aibă gard, dar un drept poate fi limitat – deci, conform DEX (heh), pus într-o grădină.
- Guatermala – Pentru că suna mai fain. Da, mă refer la țara Guatemala, și până să se râdă de mine, mă aflam într-o inconștiență totala încât în continuare i-aș fi spus la fel. Poate-s rârâit, dar eu când mă gândesc la această țară mă gândesc că e cald rău, deci termic, deci Guatermala.
- Antecameră. Până și autocorrectu-mi arată că e ”anticameră”. Acuma, poate ați mai avut această dispută lăuntrică, dar ceva împotriva unei camere este ilogic a exista. Totuși, cred că vreun lingvist pus pe șotii s-a decis să râdă de mine. Nu știu dacă-s singurul în situația asta, poate punem de-un protest.
De mult n-am mai văzut atâta împotrivire într-o singură imagine. Voi o vedeți?
- Procastinare. Da, am uitat un r intenționat. Până să-mi semnaleze un coleg că-s idiot, eu tot procastinare i-aș fi spus. Poate că procrastinam când venea vorba de a pune necesarul extra ”r”. Mai mult, aparent acest cuvânt nu prea există în limba română. Neologisme much?
- Normele de calitate ale produsului. Și în toate circumstanțele de acest fel eu acord(ez?) ”a/ale” cu norme. Pentru că, în creieru’ meu, ”de calitate” este un atribut, iar noi nu prea acordăm cu atributul. Dar, din nou, asta-i dislexia mea care intră-n acțiune, că doar ”calitatea” este a produsului, iar nu ”normele”.
- Pe asta am reușit să mi-o scot din dicționar după ce un bun prieten mi-a zis: ”Bă, nu există verbul <<a vroi>>. Există verbele <<a voi>> și <<a vrea>> ”. Deci am făcut toată viața ce a făcut si Adi Despot în melodia ”Ce contează”… O greșeală gramaticoasă.
Și poate că lista-i mai lungă, dar încă n-a venit tăvălugul de oameni pentru corectură. Poate credeați că din caterincă zic bălăriile astea. Nu, nu. Pură dislexie/ignoranță, numai că acum, dacă-s prins în fapt, îmi recunosc lipsa de capacitate (adică incapacitatea?) în domeniu, spre deosebire de momentele pubertar-adolescentine când argumentam astfel: ”Ce?! Așa-mi place mie să zic, ce?!”.
Disclaimer: nu, nu sunt fan Lucian Mândruță. Apreciez câteva valori pe care le promovează, doar câteva, și mi se pare foaaarte overrated, atât la scris cât și la idei. Schimbați-vă blogger-ul cu unu’ mai șmecher. Vă recomand eu unu, pe privat. Da, sunt gelos că eu n-am bani să merg să fac reportagiu în Paris când oamenii votează.
IsPaul zice 