Cheia succesului in scris – de la un blogger dislexic

Vreau să vă spun că nu dețin cheia succesului în scris. Pentru asta, vorbiți cu Lucian Mândruță. Pardon, tastați cu el, că atunci când deschide gura își dă cu mucu-n fasole cum puțini reușesc. Și nu dețin cheia asta pentru că eu mi-s ușor dislexic. Și în scriere și în vorbire, dar mai ales în citire. Mie trebuie să-mi dea careva câte o palmă peste ceafă și să urle la mine: ”și ce dacă e mai logic sau sună mai bine ce zici tu? Corect e cum vrea DEX-u!”. Și de aici izvorăsc neajunsurile mele lingvistice. Dar să n-o mai lungim atât și să trecem la subiect. Cu predicat cu tot.

  1. Îngărdit sau îngrădit. Da, știu, a doua e cea corectă. Dar nu e mai logic să împrejmuiești cu gard ceva decât să transformi într-o grădină? De exemplu un banal drept, ca cel la liberă exprimare, mai repede îl îngărdesc decât să-l îngrădesc. Nu? O grădină nu tre’i neapărat să aibă gard, dar un drept poate fi limitat – deci, conform DEX (heh), pus într-o grădină.
  2. Guatermala – Pentru că suna mai fain. Da, mă refer la țara Guatemala, și până să se râdă de mine, mă aflam într-o inconștiență totala încât în continuare i-aș fi spus la fel. Poate-s rârâit, dar eu când mă gândesc la această țară mă gândesc că e cald rău, deci termic, deci Guatermala.
  3. Antecameră. Până și autocorrectu-mi arată că e ”anticameră”. Acuma, poate ați mai avut această dispută lăuntrică, dar ceva împotriva unei camere este ilogic a exista. Totuși, cred că vreun lingvist pus pe șotii s-a decis să râdă de mine. Nu știu dacă-s singurul în situația asta, poate punem de-un protest.

vorzimmer-r11

De mult n-am mai văzut atâta împotrivire într-o singură imagine. Voi o vedeți?

  1. Procastinare. Da, am uitat un r intenționat. Până să-mi semnaleze un coleg că-s idiot, eu tot procastinare i-aș fi spus. Poate că procrastinam când venea vorba de a pune necesarul extra ”r”. Mai mult, aparent acest cuvânt nu prea există în limba română. Neologisme much?
  2. Normele de calitate ale produsului. Și în toate circumstanțele de acest fel eu acord(ez?) ”a/ale” cu norme. Pentru că, în creieru’ meu, ”de calitate” este un atribut, iar noi nu prea acordăm cu atributul. Dar, din nou, asta-i dislexia mea care intră-n acțiune, că doar ”calitatea” este a produsului, iar nu ”normele”.
  3. Pe asta am reușit să mi-o scot din dicționar după ce un bun prieten mi-a zis: ”Bă, nu există verbul <<a vroi>>. Există verbele <<a voi>> și <<a vrea>> ”. Deci am făcut toată viața ce a făcut si Adi Despot în melodia ”Ce contează”… O greșeală gramaticoasă.

Și poate că lista-i mai lungă, dar încă n-a venit tăvălugul de oameni pentru corectură. Poate credeați că din caterincă zic bălăriile astea. Nu, nu. Pură dislexie/ignoranță, numai că acum, dacă-s prins în fapt, îmi recunosc lipsa de capacitate (adică incapacitatea?) în domeniu, spre deosebire de momentele pubertar-adolescentine când argumentam astfel: ”Ce?! Așa-mi place mie să zic, ce?!”.

Disclaimer: nu, nu sunt fan Lucian Mândruță. Apreciez câteva valori pe care le promovează, doar câteva, și mi se pare foaaarte overrated, atât la scris cât și la idei. Schimbați-vă blogger-ul cu unu’ mai șmecher. Vă recomand eu unu, pe privat. Da, sunt gelos că eu n-am bani să merg să fac reportagiu în Paris când oamenii votează.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s