USL-ul s-a rupt. Acum hai să ne coasem rănile.

A? Mișto titlu, nu?

Zic,

Asta este încă o dovadă că nu poți clădi nimic pe ură. Mă rog, poți clădi, dar nu poate rezista. Să explic. De exemplu, revoluțiile și mișcările anti-ceva se bazau, într-adevăr, pe ură. Ură față de regimul anterior, însă propuneau o alternativă. Una viabilă și logică. Deunăzi am fost martorul căderii lui Ianukovici. Asta s-a produs datorită urii față de regimul pro-urs(s?) și a propus soluția opusa, pro-eu(nuc?). Bine, nu cred ca e cazul să vă explic eu ce se întâmplă în lume, puteți gândi asta și pentru voi.

Dar poate, poate că dacă în decembrie obj’nouă schimbarea despre care se vorbea se și înfăptuia, nu s-ar fi produs bușitoarele din iunie nouăzeci. Și ce treabă are asta cu ura? Ei, oamenii din stradă din 89 aveau ură față de ăl de la balcon. Totuși ei propuneau o altenativa viabilă, respectiv capitalismul și democrația adevărată (sîc). Li s-a oferit una originală, și au reieșit (nu știu dac-am folosit bine cuvântul ăsta) în stradă. Reieșirea a fost tot din ură față de cei ce le-au furat revoluția. Ei propuneau ca alternativă eradicarea totală a comunismului. Au primit, ce? Capete sparte.

Și acum mă întrebați ce treabă are sula cu prefectura? Să vă explic (mi-am găsit meserie, daca tot mi-s șomer: explicator-matrițier) Useleul s-a fondat pe ura față de regimul băsist (ca sa le folosim termenii). Nu, nu încerca să te minți că pentru altceva. Chiar pentru asta s-a fondat. Vezi dovadă: discursurile de reunificare uselistă din ultimele zile de proto-ruptură. Mai exact, cei care făceau apel la unitate aduceau în minte proiectul de dat jos dictatori. Deci este clar, mesajul direct este jos tiranul chior-bețiv. Apoi, neicusorule, dar oare istoria nu arată (cum încercat-am sa demonstrez anterior) că nu există proiect bazat pe ură care să reziste? Ia-l pe Adi (cum, nu știi cine-i Adi? Zis și Dolfi? Nu?) sau pe alți amici de-ai lui drept exemplu. N-ai cum. Poți face un proiect, o idee să reziste dacă este fundamentat pe frică. Asta da. Trăiască Niccolo că a zis astea înaintea mea. Dar soluția uselistă care a fost? Jos regimul băsist!! Cum, n-am reușit? Poi și cum îl dăm jos? A, nu-l mai dăm? Coabităm? Până când? Până la alegeri? Și cine candidează? Nu de la el, de la noi! A, Antonescu? Tot cu escu? Facem pariu?

 

Image

Totally random ideas!

Am o totală disatisfacţie… Nu ştiu unde să o înregistrez. Este genul ăla de somn pe care îl ai, dar nu pentru că eşti obosit, ci petnru că eşti plictisit. Monotonia se manifestă constant, iar lipsa scrierii pe blog a făcut parte din această monotonie. Aşadar m-am gândit să rup îndelunga tăcere şi să tastez câteva idei.

Cu ce să încep… Păi în primul rând trebuie să spun că am văzut vo 2-3 filme care trebuiesc trecute în lista de „obligatoriu” sau cum ar zice vrun anglofon: „must-see”-uri.

Deci, ca să vedeţi că holocaustul a fost biliboaca pe langă ce s-a petrecut în Africa, uitaţi-vă la Hotel Rwanda, şi veţi înţelege că atunci când evreii se plâng că au fost biblibociţi de nemţi ei fac un abuz şi noi suntem fraieri că punem botul. Tot în categoria Africa intră şi „the last king of Scotland”. Ambele filme se bucura de nominalizări şi laureaturizări (nu lăturizări) oscarigene.

După această scurta incursiune în lumea filmului, trebuie să trecem la cotidian şi să spunem că Sorin Ovidiu Vântu a fost în sfârşit arestat. Ăsta o să păţească precum Al Capone şi o să fie închis pentru o chestie mult mai măruntă decât ceea ce a făcut. Măcar atât să primească cei 400.000 de păgubiţi, adică 4,5% din populaţia ţării şi mult mai mult dacă este să luăm în considerare familiile pe care aceştia le aveau în întreţinere.

România joacă un fotbal de rahao, sau căcat, cum ar zice alţii… Nu suntem în stare să batem Belarus sau Albania, singurele ţări geografic în Europa a căror economie aproape că o întrecem. La toate acestea se adaugă faptul că s-a remaniat guvernul, fapt coroborat cu lipsa acută de inteligenţă în rândul celor care stau cu ochii pe agitatori.

Observ un continuu şi perpetuu „hate speech” în rândul televiziunilor româneşti. Duna TV urlă că vrea ţinut secuiesc, Beunu Teve zice că băsexu e şmecher cu j m, apoi apare Badea M care spune că nu este adevărat, iar la realitatea se întreabă „păi cum, băsexu a spus că e şmecher, deşi nu este, ceea ce înseamnă că nu este”, apoi tot pe beunu teve se dă în reluare ca băsexu e şmeker, numa că pe oteve s-a dat înainte de arestare reluarea arestării. Cu alte cuvinte sunt scârbit de televizor.

Noroc că mă mai uit la discovery, care şi aia haleşte cu Perversu ca pă Târgu Ocna tot felul de inepţiozităţi. A, scuze, vorbeam defapt despre Neişionăl Giogrefic Cianăl, că Discovery este relativ OK.

Muncesc, mănânc când apuc, n-am bani (de altfel asta nu e noutate), vreau sa intru la master, ceea ce înseamna că trebuie să îmi fac un eseu şi un dosar şi să îl şi depun, vreau să dorm, şi nu mai ştiu. Cert este că trebuie multe!

Vă pup şi ne vom mai povesti când mă voi plictisi din ou.

De ce să donezi sânge?

Recunosc că iniţial, când m-am gândit să scriu postul ăsta am vrut să-l fac sub forma de listă, cu motive… Însă cred că dacă vă spun că salvezi o viaţă (cel puţin) şi primeşti şi ceva în schimb (bonuri de masă) este suficient. Faceţi chestia asta cât mai des cu putinţă pentru că nu se va şti nici o dată (ferească) dacă veţi avea şi voi nevoie!

Fără frică de ace şi de a vedea roşu, sub deviza „aveţi sânge-n c#a%e, pune-ţi-l la bătaie”: Donează!

Motive ca să nu te apuci de licenţă

Stăteam astăzi şi mă întrebam de ce nu mă apuc şi eu ca tot omul botezat de licenţa aia nenorocită. Şi iată câte chestii mi-au putut trece prin cap:

1. Pentru că mereu ai altceva mai bun de făcut…

2. Pentru că deşi eşti în an terminal şi totul a decurs bine trebuie să vină un prof-profă care să dea cu băţul în baltă şi sa te facă să strângi din buci pe ultima sută de metrii.

3. Pentru că preferi să scrii pe blog decât despre subiectul principal de licenţă.

4. Pentru că dacă îţi bate cineva la uşă abia aştepţi să vină cu o propunere de ieşeală sau altceva, orice altceva.

5. Pentru că nu ai chef.

6. Pentru că deşi ai scris o pagină nu-ţi mai vine să mai scrii încă 39.

7. Pentru că nu ai iniţiativă. Dar de loc!

8. Pentru că nu e ca şi cum viaţa şi viitorul tău ar depinde de asta.

9. Pentru că ştii deja tot ce e de ştiut despre tema ta de licenţă (nu-i ăsta scopul?)

10. Pentru că ai face orice altceva, dar orice (parcă am mai zis asta…)

11. Pentru că te calmezi când auzi că încă o jumătate din grupă nu s-a apucat încă, iar din cealaltă jumătate n-a terminat nimeni.

12. Pentru că stai şi citeşti asta în loc să te apuci o dată!

13. Pentru că cifra 13 aduce ghinion (sunt motivele mele, eu le inventez!).

14. Pentru că poţi găsi cel puţin 13 motive ca să nu te apuci.

15. Pentru că somnul si noul episod din House sunt nişte motive chiar bineîntemeiate.

16. Pentru că dacă nu s-a scos House, s-a scos Big Bang Theory sau oricare alt serial pe care îl urmăreşti.

17. Pentru că parcă ai mai fuma o ţigară, mânca o ciocolată, shaorma la 2 lei…

18. Pentru că nu vrei şi nu vrei.

19. Pentru că ţi-a rămas gândul la shaorma aia…

20. Pentru că iaca s-au făcut 2j de motive şi cu sigurană ai mai găsi, dar parcă te-ai apuca puţin de citit măcar pentru licenţă…

IsToria se repetă…?

Ce altceva mai fac…? O ard suspect de dubios într-un mod cât se poate de aiurea… Adica nu scriu pe blog, asta fac. Şi dacă vă puneţi întrebarea de ce, răspunsul este unul simplu, pentur că mă simt româneşte, adică mi-e leneeeee… Totuşi mi-am propus să îmi înving lenea şi să fac ceva pentru cititorii mei care văd că au rămas în continuare fideli. Ori sunt bookmark, ori au găsit cum să mă gugălească ori mi-au învăţat adresa pe de rost, cert e că e de apreciat.

Ce am mai făcut… Am fost la Târgujiu, again, dar de data aceasta fără cu vo treabă de olimpiadele lui comunicare, ci doar de alte treburi. Am revăzut dinozaurii zâmbăreţi şi nevoile artistice ale târgjienilor care se manifestă până în cele mai retrase cartiere pierdute de lume, ţară şi gardă financiară. Fiind seară şi fiind cu maşina cu un prieten (nu vă faceţi griji, încă mia puteţi circula în siguranţă pe stradă pentru că încă n-am carnet de nebun, ăsta… şofer) ne-am rătăcit şi am ajuns până pe o fundăură de stradă unde şi acolo era câtamai piatra cioplită care voia să reprzinte un bust de ceva, probabil în accepţiunea aşa zis-ului artist.

Cert e că am încercat să dorm într-un apartament de la ultimul etaj al unui bloc şi reuşita a fost un real eşec. Asta datorita a doi factori. Unu era datorat căldurii ultra ridicate iar altul mutanţilor de ţânţari care reuşeau să se mişte şi să muşte (bine, bine, ciupească…) chiar şi cu două aparate cu pastile anti-ţânâţari băgate în priză. Una peste alta cred că nici hamsie-ii ăia prăjiţi cu mujdei care erau foarte buni nu mi-au priit. Poate că nici tona de cola de la figider nu a fost tocmai o circumstanţă atenuantă dar până la urmă luptele cu somnul s-au dovedit a fi semi-zadarnice.

A, şi încă o chestie a târg-jienilor: nu ştiu să dea indicaţii! Dar de loc. Întrebam şi eu pe unde se află Kaufland-ul, şi am primit 4 indicaţii, toate diferite. Noroc că ultima primită a fost şi cea corectă, asta pentru că nenea ăla a locuia în zona Hiper-Super-Mega-Extra Market-ului şi s-a suit cu noi în maşină de ne-a dus până p’acolo.

Trăiască Târgujiu! Trăiască Nevoile artistice şi extraordinara zonă a Văii Jiului de unde se trage magnificul clan Ridzi şi marele Cozma, Miron Cozma! Ce ne-am face noi fără bazinul carborifer şi fără Brancusii (cum ar zice francezii) sau fără motive de postat pe IsPaul Zice…? Aştept răspunsurile voastre.

Metrosexuali şi moşi gay… la tine în compartiment!

Tren asemanator cu cel pe care il frecventez

Ce-ţi e şi cu metrosexualii ăştia? Oameni cărora le place sexul în metrou… Nu, ci oameni care caută sexul şi în metrou şi peste tot. D’ăia care ţin foarte mult la al lor „look” să stea bine freza şi hainele să fie impecabile.

Par example (nu ştiu dacă par, dar încerc să dau unul) mă aflu în tren la momentul scrierii acestui articolaş şi stau în compartiment cu un nene care de la prima vedere prezintă definiţia metrosexualităţii. Are freza „impecabilă” pare proaspăt bărbierit deşi este 7 seara şi poartă pantofi… fără şosete? Dap, fără şosete. Se observă clar sub suflecarea blugilor că este şi epilat pe picioare. Ţine aceeaşi poziţie a feţei la un unghi de 60 de grade către dreapta privind spre geam. Are cămaşa în trend cu „Start Wearing Purple” şi un ceas prins de mână care se asortează cu cămaşa, având curea de piele neagră şi ecranul fiind movaliu (dacă o exista cuvântul). Iarăşi cămaşa este de specificat pentru că are manşetele întoarse suficient cât să arate că e „casual” iar pantofii sunt din piele de pu… Ştiţi voi din ce fel de piele, tot mov  dar de data aceasta închis, cu o cusătură bej destul de stridentă. Deţine un parfum mult prea puţin bărbătesc fapt ce mă face să mă gândesc că nu prea îi plac băieţii, mă rog, e alegerea lui.

Poziţia mâinilor este mereu în concordanţă cu picioarele, respectiv are palmele lipite de blugi de parcă ar avea păr în palmă şi nu ar vrea ca nimeni să afle. Fotomodel sau stripper în mod clar, iar troller-ul pe care îl trage după el indică faptul că dungile cămeşei mov sunt făcute de fierul de călcat de acolo iar părul este întins cu placa din acelaşi troller. Aifounul băgat în husă iarăşi arată prostul gust mascat, nu suport telefoanele băgate în husă, este exact ca prezervativul, not the real deal!

Simţeam nevoia să critic pe cineva din drumul acesta de o ora întârziere şi îmi cer scuze prin intermediul blogului şi doar prin intermediul blogului metrosexualului sau trenosexualului din Acceleratul Timişoara Nord – Bucureşti Nord.

Şi tragedia contiună. Apare şi un nene pe la vo 75 de ani urmând să aflu că avea 75 de ani. Aşadar nenea bătrânul de 75 de ani se aşează lângă trenosexual şi încep a povesti despre una alta. Mult prea puţin relevant din al meu punct de vedere întrucât nu-mi păsa decât de suntele capatate de timpanu meu emise fiind de căştile telefonului montate în lobul urechii. Şi din vorbă în discuţie mă mâncă pe mine în fund să mă bag în zamă. Mai o discuţie mai o apreciere din partea moşului mai o infrastructură mai un Antonescu şi Iliescu iarăşi mai o apreciere din partea moşului. Toate bune şi frumoase şi chiar înţelegeam de ce mă apreciază moşul, nu petrnu că aş fi o eminenţă civică ci pentru că aveam cam aceleaşi puncte de vedere. Partea tristă a aprecierilor lui era că el punea mâna pe picioarele oamenilor atunci când îi aprecia, iar eu eram îmbracat în pantaloni scurţi, deci moşul putea să-mi atingă „piele pe piele” genunchii-mi păroşi.

Eh, cam asta e povestea trenosexualului şi a moşului gay în ambele sensuri ale cuvântului, poveste coroborată cu fierarul (omul care trage de fiare) rasist (deşi el se referea la şovin, fapt care arată cel puţin nivelul lui de pregătire) şi cu întârierea de o oră a locomotivei cu garnitură cu tot.

Poftiţi în vagoaneeeee!