Mulți știu cere, puțini știu mulțumi…

Deunăzi vorbeam cu un bun prieten de-al meu despre varii chestiuni de importanță personal-sentimentală. Atunci mi-a ieșit pe guriță această ”perlă”. M-am tot gândit la ea în ultima perioadă și am ajuns la concluzia că noi, oamenii ca societate, avem o mare disfuncție care într-un mod curios ne ajută să avansăm din anumite puncte de vedere iar din altele să regresăm. Exact cum spune titlul, știm să cerem, dar nu știm sa mulțumim. Degeaba zice românu ”să moară capra vecinului” că atunci când moare și vede că a lui este încă în viață, în loc să realizeze ce are mai de preț, se bucură de necazul celuilalt, nevalorificând cel puțin sentimental, fragilitatea avuției, a ceea ce ai.

Nu de puține ori aud ”pace în lume”. Astea-s chestii pe care le zic cei ce n-au vazut sau n-au pus în viața lor mâna pe or armă. Așia-s oameni care nu realizează că de când există omul care știe că știe pe a treia planetă de la soare, n-a existat nici măcar un răgaz de un an fără să fie vreun conflict armat în cele șase continente. Ba mai mult, raportat la numărul de oameni pierduți din cauza intervențiilor militare și populația întregului glob, suntem într-o eră cum n-a fost mai pașnică de la Facere în ‘coace. Sau alte aspecte, cum ar fi, deja celebrele cazuri, de copii care se sinucid pentru că au primit de Crăciun iphone 4s în loc de 5. Și mă-ntreb: vina cui să fie? Singurul răspuns cu care pot veni este acela că totul pleacă de la o anumită logică, aparent greu de contestat. Omul trebuie să vrea ceva ca să obțină. Prea rar se întâmplă să nu vrem ceva și să obținem. Totul pleacă de la voință, iar felul cum îmbraci sau cultivi voința cu pricina îți va aduce un final cât mai apropiat de cel scontat. Însă, este oare suficient? Ajungem la punctul în care, citând din Fight Club: ”să ne cumpărăm lucuri care nu ne trebuiesc, cu bani pe care nu-i avem, pentru a impresiona oameni pe care nu-i placem”. Și zic, asta mai e firesc?  Invariabil nu. Arareori ne este dat să muncim cu adevărat pentru ceva. Mă refer aici fizic. Vrei casa: pune mâna și clădește-o. Vrei telefon? Fă ca Graham Bell (sau Tesla, depinde de sursă) și inventează-l. Existau oare nevoile acelea pe atunci? Să ai blog, să scrii ca să te citească lumea? Nu. Dar e absurd sa fac comparație între vremurile în care trăim noi ca generații diferite. Îmi aduc aminte cum în copilărie tatăl meu îmi tot amintea, cu recurența necesară, că el a învățat la lumânare și ca eu ar trebui să fiu fericit pentru că am acest calculator la care să învăț (un 286 cu ecran alb-negru). Oare la fel am să-i spun și eu copilului meu: ”eu îmi făceam temele pe pentium IV, nu pe Apple do-deca core”. Destul de probabil, dar nu in sensul de a-l face să se simta prost.

Ce vreau sa subliniez este esențial pentru toți, pentru toate generațiile care au fost și care vor să vină. Nu zic să vă opriți din cerut, pentru că așa se îndeplinesc lucrurile, dar fiți mulțumitori pentru faptul că trăim vremurile pe care le trăim. Mulțumește-i lui Poenaru pentru că a inventat stiloul și lui Ford că a inventat linia de asamblare. Mulțumește tatălui tău și lumânării la care a învățat, pentru că dacă nu exista nici una dintre acestea, poate că nu erai nici tu. Asta pentru ca noi suntem un rezultat al dorinței multora, iar ăsta este un lucru cel puțin… mulțumitor.

Lawless – far’ ghi leji…

Mno, păi cum ziceam mai devreme, am fost la filmul pricinuit. Mi-a venit destul de greu să trec peste traducerea proastă, și anume ”în afara legii”, care mi se pare un cretinism ișit din comun.E ca și cum ai traduce ”matrix”în”matricea”.

Primul film văzut pe peliculă în cam 5 ani. Am și uitat cât de proastă era treaba, și ma bucur enorm de era digitală. Frig în sală și mulți țărani care și-au lăsat ambalajul de la înghețată pe jos. Dar să trecem peste tipicele greșeli umane. Sau erori umane. Cam aceeași eroare pe care a făcut-o regizorul bagândul pe Șia în filmul ăsta. Dacă vorbim de 3 actori de calibru: Guy Pearce (care-și ia nominalizare la Oscar pentr rol), Garry Oldman (care n-apare mai mult de 10 minute în tot filmul) și Tom Hardy (poate cel mai bun din generația lui), putem spune că filmul s-a stricat când îl ai pe LaBeuf în rol principal.

Da, da, știu, așa zice și tipu de pe 3lăr. Dar câtă dreptate are. Este penibil ca actor, și personal cred ca Hollywood-ului i-ar sta mult mai bine fără. Este același personaj în toate filmele în care apare, deci plictisitor.

Nu același lucru pot spune despre Hardy care e din generația lui Fassbender și care s-a pretat genial la roulul de țărănoi american. Dap, el este britanic, deci se poate vorbi despre o transformare destul de dificilă. Ce-i drept, mulți britanici dându-se americani îs în cinematografie, dar invers, americani pe rol de britanici, mai rar.

Revenind, filmul prezintă o acțiune destul de violentă într-o perioadă la fel de neagră din istoria SUA. Povestea e foarte bine scrisă, ca majoritatea filmelor bazate pe cărți, iar personajele sunt incredibil de bine conturate. Actorii (cu o excepție) își fac treaba destul de bine; costumele sunt bine alese însă există niște lipsuri la capitolul imagine și sound editing. Asta e dovada că filmul nu prea a avut cine-știe-ce buget. Însă mereu voi prefera un film cu buget mai mic și de calitate, decât unul plin de CGI și cu actori triști ca Avatar sau Transformers (știm de ce).

52 de zile… updatate la zi!

Soundtrack pentru articol:  http://www.youtube.com/watch?v=ZnHmskwqCCQ

Poi, avem USeLeul la putere de 52 de învârtiri ale Pamântului în jurul propriei axe. Contabilizam următoarele:

1. Propunere de Ministru al educației cu un CV de invidiat, dar fals. E vina mea că tăntica aia își asuma și ce n-a făcut? E bine că nu e vina lui Băsescu pentru asta.

2. Altă propunere de Ministru al Educației cu antecedente plagiatorii. E bine că n-a rămas, că ieșea cu scandal în lumea cercetătorilor.

3. Vine, tot la Educație, unu care îi dă clasă și lui Vanghelie în exprimare, profesor de matematică ce se dovedește la ultima testare națională că nu știe să rezolve problemele de matematică. N-aș spune hilar, încă.

4. Mai apare problema ICR-ului, instituție ce a fost sub instituția Președintelui României de când s-a înființat. Ea a fost mutată sub Senat. Nimic rău până aici, că doar Parlamentul este instituția supremă în stat, iar mesajul transmis de Ponta, deloc ipocrit: De ce să aibă Băsescu zecile de milioane de euro de la ICR în subordine? Când poate să le aibă, indirect, el… Schimbi direcția ICR-ului și te întrebi de ce protestează, că tu nu le-ai zis că îi schimbi din funcție… Așa, întreabă-te!

5. Ministrul culturii declarat incompatibil de ANI. Mai este și anchetat de DNA (aici n-am ce zice, mi se pare o inepție să cercetezi un director de teatru pentru că și-a angajat soția – actriță – să joace într-o anumită piesă, de parcă el stătea în acele câteva milioane).

6. Năstase, numitul, Adrian, declarat împușcat. Nu polemizez asupra fularelor purate, sau alte lucruri de acestă factură. Totuși, polemizez că da, cazul Trofeul Cantității a fost unul politic. Ce mă surprinde, totuși, este incompetența de care a dat dovadă USL-ul. Adică ai premier pe elevul lui Năstase, Ministru al Justiției – un alt elev d-al aceluiași inculpat și nu reușești să-l scapi ”basma curată”? Cel puțin trist… Cert e că e fericit Băsescu

7. Brusselles. Brucsel. Consiliul Europei. Doi cocoși pe aceeași tarla, Băsescu – Ponta. Personal zic, ținând seama de ce se va discuta acolo, Primul Ministru ar trebui să participe, dar acesta nu are legitimitatea pe care o are Președintele. Or, să zici ca CCR-ul e afiliat lui Băse și de aia dă decizii favorabile lui, dar să uiți când îl acuzai pe Băse că el nu respectă deciziile CCR, este cel puțin problematic.

8. Propui o lege, prin aprilie, când erai în opoziție, respectiv să mărești tot ce înseamnă pensii și salarii, iar acum, când ai majoritățuri, nu aprobi legea. Păi, ori sunt eu imbecil (destul de probabil) ori asta pute a ipocrizie politică (la modul Gâ A Râ Vâ, grav)

9. Dai lege de restrângere a drepturilor CC, practic anulezi o lege dată, hai nu tot de tine, cât de un om de al tău (Șova, Dan)… Apoi, aceeași curte declară legea electorală (ce te-ar fi avantajat enorm) neconstituțională în întregime. Sunt curios dacă totuși o vor aplica, pe principiul că Băse are majoritate la Curte. Crecă îmi fac și eu o curte din asta, cu gazon englezesc și ăi zic nevesti-mii să pună ea 5 pitici de lut și eu 4, și apoi îi zic că mie mi se pare că piticii ăia numai ei îi zâmbesc, pentru că are majoritate.

10. Zici ca FeMeI vrea să ne falimenteze. Vi la putere și stai de vorbă cu ei, ba mai mult, îți iei angajamente în plus față de ei (ele).

11. Te duci la televiziunea lui Voiculescu, un senator de primă marcă, ce își dă demisia că nu i-au trecut amendamentele. Așa am învățat și eu la grădiniță, când lucrurile nu merg cum vreau eu, îmi iau jucăriile și plec, plâng, bat din picioare, mă duc la Gâdea și mă manifest.

12. Zici că nu te implici în cazul Năstase, ca nu poți să comentezi ce decide justiția. Or, CURtea Constituțională, nu e tot parte din Justiție?

13. Zic 13, ca să fie cu ghinion. Dai o instrucțiune prin care nu atât teoretic, cât practic, ingreunezi, dacă nu chiar blochezi, tot ce înseamnă fonduri structurale europene. Ce-i drept, el nu s-a bătut cu pumnii în piept că sporește rata de absorbție…

Concluzie? pe aia să o trageți voi. Eu personal nu cred că au făcut ceva bun oamenii ăștia până acum. Sau poate fac, darnu se vede. Sau se vede, dar nu trece de dioptriile mele. Sau trece și sunt eu prea Băsist (da, daca nu sunt pro-USL/Ponta sunt Băsist, conform logicii lui Mircea Badea)…

P.S. Dar vai, dar ce am uitaaat. Rușine să-mi fie, mai multă decât lui Dinu Patriciu! Păi cum, mă, punctu 14 ”după” ordinea de zi, spun, plagiatul, dar plagiatul cui îi rămâne? Poi bine mă, turturelule, dar așa explici tu ”dottoratul”? Dar e frumos? Păi cum să faci așa? Da de ce? De ce?

Trecând peste caterinca de rigoare, ce mă surprinde este felul în care a tratat problema. El zice că nu vrea să faCĂ CA Băsescu, asta după celebra conferință a lu Băse cu fluturarea Constituției și alte hârtiuțe în care a explicat vreme de o ora și jumătate, de ce el și nu Ponta, vine el Procuror a doua zi și procedează dacă nu aidoma, atunci identic cu ”tiranul”…

La toate atea adaug gradul de penibil al Căpitanului. Da, în tot scandalul celor crescuți în grad (a se vedea lupta Turcescu – Gâdea), s-a găsit numele Victorului din Pont, în rang de Căpitan.

Hai cu scandaluuuul!

Păreri.

Păi lucrurile sunt destul de ciudate. Mă tot lovesc de așa-zisa ”politică corecta”, cea care zice de ”nu rasismului” și de ”welfare for all”. Poi da, sunt perfect de acord, susțin și mi-ar plăcea. Dar când zice John Lennon in ”Imagine” ca să ne imaginăm ca nu îs țări și ”White Lion” zice că ar fi bine să nu fie președinți, oare unde ne ducem? Practic, ajungem la distrugerea referințelor din Rousseau și Hobbes. Păi oare o fi corect? Nu oare ăștia au pus bazele politicii corecte? Nu oare afro-americanu care-i zice ”nigga” și care nu îi lasa pe albi să le zica ”nigga” e rasist prin însuși comportamentul asta? Oare nu ăla de mere în Germania, trage plod și trăiește din ajutorul de stat distruge ideea de ”welfare-state”?

Poate retorica folosita de mine nu e cea mai corectă, dar bine ar fi ca cei ce predică chestiile astea sa și practice, din celebrele versuri ale lui Barry White ”Practice what you preach”, că vine Zach de la Rocha și ne-nvață în versurile RATM cum să ne cunoaștem inamicul și altele.

Bine ar fi sa nu ne trezim iarași într-o utopie orwelliana sau într-o lume a lui Huxley… Bine ar fi!

Retardații și sondajele

Zic, bineînțeles, tot pe realitatea punctnet văd un articol cu un sondaj făcut de IRES care zice așa ”potrivit studiului, 1% dintre respondenţi spun că au participat la toate manifestaţiile din localitatea lor, 4% au răspuns că au participat la mai multe proteste, iar alţi 4% au declarat că au participat o singură dată la manifestaţii”… Matematica simpla: 4+4+1 = 9… 9% dintre respondenți… Presupunând că este un sondaj valabil la nivelul întregii țări (da, se precizează asta în material), ajungem să zicem ca 9% au participat la proteste. Buuun… Facem un calcul, și for the sake of the argument excludem oamenii plecați din țară și minorii din categoria noastră. Adica, din 2j de milioane scădem cam 4(oameni tirați) și înca 1 (tineretul din ziua de azi). Adica ajungem la un 15 milioane… buuun, zicem ca-s 15 (deși eu zic ca-s mai mulți). Acum, deschidem ordinatorul și tastam 9 steluță 15 bară 100 și dă 1,35… milioane. Cum, cum…? Au ieșit 1,35 milioane bucăți individuale de oameni la proteste…? Unde? De la revoluție în coace poate, incluzând și meri-mini-miner-mineriade și toate ieșirile din piață… poate strângem d-un Trinidad Tobago așa…

Dar, ca să nu fiu rău, iarăși spun că, sa îi analizăm strict pe ăia 1 procent care au ieșit constant. aclași calcul matematic ne arată ca 150.000 de oameni au fost zi de zi la proteste… Adică 3 stadioane naționale pline, mereu în piețe. Dacă includem jurnaliștii și jandarmii, plus îi dăm unicului protestatar valoare de 50.000+ tot nu cred că ajungem la 100.000 constanți, în piețe. Poate că la apogeul lor, protestele din toată țara (inclusiv cei 23.000 pseudo-participanți la mitingul USL) au ajuns la peste 150.000. Prooobabil! Dar să trecem mai departe. Să zicem că cei 1,35 bulioane de inși au făcut cu schimbu: azi un rând, mâine un rând și tot așa. Să aproximăm 20 de zile de proteste (unde-s mayașii să le țină calendarul când ai nevoie de ei)… Și dividem, ca la clasa I: 1350000 la 20 și dă 67,500 constanți în piețe. Poi stai așa… parcă erau 150.000??? Bine, frigul, astea, mai mere omul la un vin fiert, etc… Hai să o mai tragem maximum de păr încă o dată și să spunem că împărțim 67,500 la peste 60 de orașe protestANTE… ceea ce ne dă, iarăși… un 1000 de inși în stradă. Cifra asta este: pe fiecare localitate, în medie, timp de 20 de zile…

Ca să nu le spun celor de la IRES să beșească cu sondajul lor (cred că dacă îl făceau în piețe nu le ieșeau cifrele astea astronăutice), le spun să scrie așa (hai nu lor, ci celor de la punctnet ziși și realitatea): mulțumesc că mi-ați dat, again, motiv de râs!

Experimente sociale…

Am fost la Universitate. Nu să protestez, ci să fac două experimente sociologice. În ordinea numerelor de pe tricou: primul experiment, și apoi (thank you Captain Obvious), cel de al doilea.

Deși încă am mainile înghețate pentru că am avut cretina neinspirație de a nu-mi lua manuși pe -2 grade (probabil mă așteptam la o atmosferă incendiară), totuși reușesc să tastez, însă mă voi folosi și de un mini-filmuleț. Am vrut să văd acceptarea punctului meu de vedere. Am printat 3j de coli A4 color cu poza lu’ Brilic din filmul ”Telegrame” (o adaptare după unicul Caragiale) și am scris pe ea, deja notoria expresie a unui om pe care îl apreciez enorm: 90% dintre politicieni dau celorlați 10% o reputație proastă. Cuvintele sunt tot ale unui chior, pe numele de scena Winston Churchill. Argumentez ca eu cred în lozinca aceea, iar experimentul a constat în a vedea cât de mulți acceptă mesajul pe care îl propun eu, cât de mulți îl înțeleg și cât de mulți și-l asumă.

Rezultat: curiozitatea a fost maximă, cele 3j de pliante s-au dat ca pâinea caldă, adică în mai puțin de 3 minute le-am împărțit pe toate (că nici n-aveam cui), dar ce m-a intrigat a fost faptul ca oamenii chiar cereau și ei câte o hârtie. Colegii cu care m-am întâlnit au fost și ei destul de în acord cu ce am facut, chiar ajutându-mă la distribuire.

Din cele 30 de hârtii, am văzut doar 2-3 care și le-au asumat ca mesaj. Menționez că am încercat sa dau acele pliante doar celor care nu aveau deja o pancartă sau un steag. Am încercat să filmez rezultatul, pe care îl veți putea urmări în filmulețul de mai jos. Cer iertare pentru calitate!

Se pot vedea câteva foicele prin mulțime, însă nicidecum 30.

Da, acest experiment a fost mai mult ”pe mine”. Mă pot regăsi între cei de la Universitate? Aparent mi-aș putea croi un loc. Astfel am reușit, cât de cât, să dau cezarului ce e al cezarului: rezultatul, remarcabil după mine, al acestor proteste, este că o parte din clasa politică a început să își asume mai mult respect față de cetățeni, lucru vizibil pe sticlă, cel puțin, în ultimele 2 zile.

Să trecem la partea a IIa a vizitei mele din ”grădina cu panseluțe”. Acesta este defapt și motivul principal pentru care m-am dus în mijlocul protestatarilor. Ideea mi-a venit ieri noapte, înainte de somn, iar punerea ei în aplicare a necesitat puțină autoconvingere și o leacă de răbdare. Am luat 5j de lei și, în drum spre TNB m-am oprit la toate chioșcurile cerând tănticilor de la tejghea să îmi schimbe în foi de un leu cât pot din acea sumă. Mi-am umplut buzunarul cu ”verzișiori”. Urmarea, în video-ul de dedesubt.

Acuma, părerile sunt împărțite, dar am să încerc să v-o spun pe a mea. Această acțiune a fost un experiment făcut pe mulțime. Îmi pare rău ca nu sunt vreun bogătan să arunc mai mult, poate chiar dintr-un elicopter ca să acopăr întreaga mulțime. Dacă eram, cu siguranță aș fi făcut-o. Reacția, mai mult sau mai puțin surpinzătoare a oamenilor a fost să sară după bani. Să vă spun totuși la ce mă așteptam înainte de cele urmărite. Nu puteam, bineînțeles, să exclud ce s-a văzut, dar mă gândeam că e posibil să nu se apropie nimeni de bani (fiind de la Băsescu), sau să îi ia și să mi-i înapoieze. În filmuleț se pot vedea toate aceste reacții. Un nene se uita nedumerit de unde au venit banii, cel de lângă mine râde și nu vrea să se apropie de bani, un alt nene ridică o bancnotă și o flutură, în timp ce alții încă mai caută. Cert este că toți s-au oprit din scandat, ceea ce arată fie o predispoziție către coruptibilitate, fie o plictiseală mare, fie că atunci când vine vorba de bani ”care zboară”, uită de principii (adică îs zgârciți).

Acest experiment social nu este un studiu social, din el fiecare trage ce concluzie vrea, eu am tras concluziile atât în postarea aceasta cât și în cea anterioară.

Update: mai aștept un filmuleț din fața mulțimii, deci mai urmează un update.

Update 2: am trimis filmulețul pe martor dioptric la realitatea punct net, iar rezultatul și comentariile, pertinente (în mod stupefiant) le puteți urmări la acest link.

BĂ, SE răSCUlară…

Stau, la mine în bucătărie și încerc să îmi imaginez că a trecut multa vreme de când nu am mai scris. Naturalețea cu care vin cuvintele nu mai este aceeași, însă voi încerca să cumulez un post pe măsură. Este aproape evident că voi vorbi despre proteste, în special cele din București. De ce aș vorbi despre altceva, s-a mai întâmplat ceva în țară? Dacă la televizor doar asta se dă, e clar, doar asta se întâmplă!

Polemică: de ce să protestez? Până acum am crezut (și încă cred) că îmi trebuie un scop, sau o direcție contra căreia să mă îndrept, Să-mi manifest neplăcerea, dezgustul sau sictirul. Șucărimea (citând din Thurambar). Zisără unii că e Arafat de vină. Ete că s-a întors și lumea nu s-a potolit. Alții zic de pensii, alții de salarii. Corect, renumerația, după buget, este o problemă. Unii-s cu Roșia Muntoasă, alții cu legea 3, sau 4. Alții au gândaci prin cămine sau li s-au retras privilegiile obținute în revoluție. Sunt profesori violatori în licee și sunt oameni (vo 12% din intențiile de vot) care-l vor pe Diaconescu președinte. În aceeași categorie se înscriu și Preoții care nu-s de acord cu scientologii, iar vițăvercea e de la sine înțeleasă. Toți avem o nemulțumire. Și eu sunt nemulțumit că lu’ POSDRU îi ia 6 luni să-mi dea banii pe RTF. Dar unde-o fi logica în toate astea? Mă refer la cumularea lor și ”înciorbirea lor”. Adică, deși unui om de comunicare politică, un protest i se pare o formă de comunicare (politică), totuși, nu există dialog. Și dacă o luăm după definiția reducționistă a lu’ Sorin Tudor: ”Procesul discursiv dintre candidat și electorat”, vedem că se îndeplinește totul. Dar asta nu e o problemă doar de comunicare, ci este una socială, iar calea de rezolvare este dialogul. Vine Orban – e huiduit, se strigă Jos Băsescu, dar nimeni nu-l cheamă la pupitru să zică ceva, doar se întreabă ”unde e?” sau ”de ce n-o zice nimeni nimic?”. Cât despre revendicări, să fim serioși! Să ceri desființarea Curții Constituționale și Instaurarea Monarhiei… Mi se pare la fel de inutil (ca sa nu spun cretin) ca revendicările maghiarilor asupra Ținutului Secuiesc. Ori ceri modificarea Constituției, și te apuci să strângi cele 500.000 de semnături necesare în acest sens, ori pleci acasă și îl lași pe ăla pe care l-ai votat să-și facă treaba.

Nu m-am dus la Universitate nici măcar din curiozitate. Este posibil să mă duc, totuși, pentru a-mi răspunde la o întrebare ce abia azi a început să mă frământe: de ce mai stau oamenii acolo și nu fac altceva decât să protesteze. Defapt, ei ce așteaptă? Cine-i mână? Probabil hemoroizii, ceea ce ar fi trist, sau plictiseala de acasă. Interesant este că unii se plâng că n-au ce pune pe masă. Îmi pare rău pentru omul ăla, la două niveluri. Primul nivel este că îi înțeleg disperarea, și eu am trecut prin momente asemănătoare (detalii pe privat), iar al doilea este legat de neputința sa. În loc să protesteze, de ce nu-și găsește un extrajob? De ce nu se respecializează? Înțeleg bătrânul, cu pensia căsăpită. Înțeleg bolnavul, care n-are bani de cele necesare. Dar ce treabă au astea cu libertatea pentru suporteri?

În societatea românească, concluzionând, nu există solidaritate. Există, cel mult, mesaje comune. Îmi pare rău să spun asta, dar deși sunt multe lucruri care pe mine, ca cetățean, mă nemulțumesc (uneori prea multe), totuși nu pot să ies în stradă și să mă asociez unei mulțimi care strigă ceva în ce nu cred.

O lecție de framing!

Paul Ispas vă va explica ceea ce înseamnă conceptul de ”framing”. La școală ni s-a zis că freimingu este metoda folosită de jurnaliști în a pune o știre într-o lumină pozitivă/negativă ori neutră. Adică, dacă pe Antena 3 apare Boc și zice că o să crească salariile, nu e bine, aceeași știre pe beunuteve zice că este fenomenal.

Totuși mai apare momentul în care jurnaliștii ne iau de proști. Fie că ești pro sau contra cuiva, eu am să dau următorul exemplu de pe realitatea punct net: ”Puterea l-a scăpat de arest pe deputatul PDL Dan Păsat.” Zic: auăleu, așa ceva în România? Nu se poate! Și intru și citesc: ”Cererea procurorilor a întrunit doar 116 voturi „pentru” din cele 150 exprimate, 34 de voturi „contra”, în condiţiile în care Opoziţia s-a abţinut de la vot. Pentru ca cererea să treacă era nevoie de 147 de voturi”. Cum? cum? Opoziția nu a votat deși trebuia să mai primească doar 31 de voturi? Și opoziția ajunge undeva pe la 150 de deputați? adică… dacă votau numai ei Păsat era cercetat penal? Și ei nu au votat? Și asta înseamnă că puterea e de vină? Dacă realitatea punct net zice, atunci așa este!

Și asta, dragii moșului este o lecție de framing la noi în țară. Care în englezește, to frame mai înseamnă și să ”înscenezi” adică să înșeli, adică ce pățește cititorul român care nu judecă pentru el…

Cuvinte alese! sau culese!

Cred că nu mai este o noutate că citesc ştirile şi de pe realitatea punct net. Şi totuşi, multe dintre ele ma amuză teribil. Trecând peste evident amuzanta ştire cu omu împuşcat de vulpe (am cam luat locul ursului în povestea asta), ajungem la mirificul limbaj de maior jandarm, respectiv un puşti şi-a manifestat stările emo în timpul orei. Dar cum poţi tu, nene cu academeie, cel puţin teoretic, să zici că s-a tăiat unu. Nu poţi, bineînţeles, că altfel nu ar mai părea, citându-l pe Badea, deontologic. Şi aşa ajungi să spui următoarea afirmaţie: „La faţa locului jandarmii l-au identificat pe numitul P. A. ce prezenta o plagă deschisă în zona încheieturii membrului superior drept. Asupra numitului a fost găsit un cuţit achiziţionat anterior automutilării”.

Analiză pe text: La faţa locului – cum cum, la faţa lui? abia aştept să găsesc evenimentul petrecut la spatele locului…

jandarmii l-au identificat pe numitul P.A. – deci jandarmii, chiar ei, având cursuri de atenţie sporită şi chiar şi cărţi bazate pe viaţa lor, adesea scrise de Arthur Conan Doyle, au reuşit efortul supraomenesc de a identifica un tânăr cu mâna plină de sânge, zis şi „Numitul”.

prezenta o plagă deschisă în zona încheieturii membrului suprerior drept. Eu vreau să îl aud pe acest om comentând un meci de fotbal. Deja mi-l imaginez: jucătorul pe post de atacant a constatat că direcţia de parcurgere a mingii era elocventă, drept urmare a acţionat ca atare, folosindu-se de partea transverală a părţii inferioare din membrul său inferior stâng pentru a declanşa o acţiune de împingere a mingii spre poarta adversă, reuşind astfel să deplaseze balonul după linia de marcaj aflat între cele două bare, paralelă fiind cu bara dispusă transversal.

Şi apogeul: asupra numitului s-a gasit un cuţit achiziţionat anterior automutilării. Vreau să văd şi eu persoana care se taie cu un cuţit pe care îl cumpără după ce se taie…

Problema eu o văd aşa, decât să spui că în pădure ursul face mor, mor, mai bine spui că unele mamifere ce se regăsesc în zone forestiere menţionează aprig şi repetat: sucombez, sucombez…

Vă rog, cineva să-mi explice!

Dragoste, bani și sănătate – o incursiune

Sunt superstițioși, superstițioși, da mulți! Ce-mi veni, poate te întrebi. Păi este simplu. Cică zice în astre că viitorul îmi este scris și că sunt influențat și că sunt tot felul de energii pe care le poți interpreta ca să le înțelegi. Și eu răspund: ce mă?

Adică ce treabă are galaxia Sombrero cu scumpirea petrolului?

Crecă ați înțeles despre ce este vorba în postul ăsta cu siguranță. Și dacă ați înțeles, ce? Eu tot am să continui să tastez. Respectiv:

– zică-se că dacă pică o stea, moare un om (sau dacă moare un om pică o stea), eu mai corect aș zice că la fiecare vo 100 (cel puțin) de stele care mor, moare și un om. Este matematică simplă: se estimează existența a 17×10 la puterea 10 galaxii existente în univers, iar o galaxie are cam 10 la puterea 10 stele (o sută de miliarde înmulțit cu 170 de miliarde ) împarțit la durata medie de viață de zece miliarde de ani, asta da… multe stele ce dispar pe secunda, deci da, așa este, aveți dreptate, la fiecare om mort dispar vo 100 de stele (acum e posibil să fie cu plus sau minus, că nu stau sa calculez). Btw, stelele căzătoare sunt un fenomen foarte rar și reprezintă defapt niște asteroizi ce ard în atmosfera Terrei (deci când sunt foarte mulți asteroizi – e genocid).

– tot se zice ca 2012 aduce ceva… bah, eu zic că aduce 366 de zile a câte 24 de ore fiecare, o olimpiadă, niște confruntări fotbalistice europene la care, noutate, România nu participă și posibil și ceva inundații, de ce nu, erupția unui vulcan și poate și ceva conflicte armate… Garantez cele spuse cu închiderea blogului (iar la vulcani îi includem și pe cei marini). Crecă îmi voi schimba numele în IspaStradamus…

– altă distracție: mor păsări, ce ne facem? Cum, cum? Zici că pică păsări moarte din cer? Ia fi atent aici (în special tu americanule, că asta a spus-o unu mai tare ca mine, doctor și om de știință -): în America există vo doua miliarde de păsări, dintre care un miliard mor anual, deci faptul că le vezi pe străzi este pentru că le faci poze și isterizezi lumea cu ele. Aaaa, au murit și la noi 300 de grauri în Constanța? Păi normal, s-au înfruptat din struguri fermentați toți și s-au intoxicat cu alcool (adică au murit de comă alcoolică toți – true story!) Suntem obsedați de coincidențe!

– Zică-se că o să pice guvernul că acum vrăjitoarele pun legări pe miniștrii, numa că ăștia poartă mov joia și nu se leagă (da frate, știre reală despre România pe nu știu ce post de tembeliziune USA-nez, ce-i drept pamfletară)… Iarași nu înțeleg, ce treabă are melodia lu’ Googol Bordello cu reducerile salariale?

– Dilema continuă cu cititul în diverse chestii. Păi decât să amesteci cărți de tarot pentru „salarii de nimic” mai bine te faci Krupier (iță) și mai iei câte un bacșiș. La fel cu cititu în cafea: ce faci acum de când s-a inventat cafeaua la filtru (adică fără zaț)? O mai punem și pe aia cu tanti Baba Vanga ce prezice viitorul. Altă treabă simplă: zic un șir de evenimente cât mai intortocheat posibil și folosind cea mai proastă Iugoslavă posibilă, ca ăia de mă înregistrează să poată să interpreteze cum vor.

– Altele: pisica neagră (care-i legătura dintre animalul de non-culoare și faptul că ai luat notă mică la examen. să fie oare faptul că n-ai învățat? nu, e clar pisica de vină!), gura de canal cu 6 găuri (deci nenea care făcea un ban cinsitit la uzina de dat găuri în capacele de canal cred că are depozit frigorific acum), busuioc sub perna (dacă vrei să visezi frumos, îți spun că busuiocul nu e chiar atât de bun pe cât se zice, încearcă tradiționala cânepă), baie în apă înghețată (ești nebun? vrei hipotermie și nu știi cum?), ai intrat în cameră și a luat gol Steaua – IEȘI AFARĂ CĂ ADUCI GHINION (de ce să zici că e vina lu Nicoliță, că doar deh…). Lista poate continua fooaaarte mult, dar vreau să trec la preferata mea:

– ASTROLOGIA – DEXu zice bine pseudoștiință, eu aș zice mijloc de pierdere a timpului cât mai destructiv cu putință. Cum, serios, cum… Adică ești leu, deci ai orgoliu; gemeni, deci ai două fețe; balanță, deci ești schimbător. Nu frățică, astea au apărut pe vremea când oamenii nu dădeau nume la luni și nu numerotau zile, ci pe vremea când singurul mod de a știi când te-ai născut era să vezi lângă care stele este luna atunci. Simplu. Și acum vine câte o tanti cu postliceală la televizor și ne zice că avem tot felul de predispoziții și afinități. Hai, oamenii de știință se bat în bosoni și quark-uri și tu vii să ne zici că mâine o să stau prost cu sexu dar bine cu banii? Păi mă duc cu banii la femei, să vedem atunci! Aaaa, nu se aplică tuturor membrilor zodiei, că ai ascendent. Și dacă ascendentu nu face nimic, găsim descendent și combinăm cu anu nașterii și atunci este clar, am dres-o.

Neti Sandu:

Aceeași freză, aceeași emisiune, acleași zodii – din 1995

 

Și dacă toate astea nu sunt suficiente, mai am ceva de adăugat: dacă vreți să vă pierdeți vremea cu toate prostiile astea de superstiții, eu zic să vă canalizați energia într-un scop cu adevărat constructiv (dar fără ascendent).