Politică şi chestii care ofuschează – Pagina 6 – Paul Ispas

Despre rusofilia românilor

Noi, Românii ăștia neaoși, ne putem împărți în diverse grupuri în funcție de diverse criterii. Dar unul care ne doare destul de tare este cel pro-rus sau anti-rus. Rusofili și ruso…fobi (?). Eu sunt ușor rusofob, adică instinctul meu și credința mea și intelectul meu și studiul meu individual îmi spune că asta e naturalul pentru român. Nu vorbesc despre ură, și nu, nu urăsc poporul rus. Am o problemă cu politica pe care această țară a dus-o raportând-o la noi și am o problemă și mai mare cu politica pe care o duce. Cultural vorbind, Rusia e un smarald. Are enorm de multe contribuții aduse omenirii, dar aceste contribuții nu șterg cu buretele starea de fapt. Și mă voi argumenta.

Ce au făcut bun rușii pentru noi – istoricește?

Păi ni l-au dat pe Kiseleff, cel care a făcut niște veritabile reforme în România în prima jumătate a secolului XIX, ajungând să creeze ceea ce ar putea fi numit drept prima constituție a României. Și cam aici se termină tot ce e în mod ingenuu bun făcut de Rusia nouă, și chiar aș putea spune că nu asta a urmărit boss-ul Nicolae. Cel mai comun argument istoric pe care-l primesc (mai des decât cazul bulevardului sus amintit) este independența României. Și aici vine haioasa întrebare: independența față de cine? De turci, poate. Față de ruși însă, mai greu. Vedeți voi, mulți omit să zică, inclusiv Djuvara o face (în SIIR), că armata Rusă a refuzat să părăsească România după războiul Ruso-Turc și după încheierea tuturor formelor de pace (Boia, RȚFE). Ea a cam fost somată de marile puteri să ne lase în pace, nu înainte ca Rusia să primească, din nou, Sudul Basarabiei (deh, le trebuia și lor ieșire la Dunăre, nu?). Apoi a venit Primul Război Mondial, unde am intrat că au zis rușii că ne țin spatele. N-au fost în stare să și-l țină pe al lor, iar noului guvern puțin i-a păsat de angajamentele celui vechi. Justificat, e drept. Apoi a venit al Doilea Război Mondial, când URSS-ul a zis că vrea Basarabie, și a primit. A trebuit să-i invadăm ca să ne luăm ce era al nostru, iar acum suntem acuzați că am fost ”expansioniști”. Apoi a venit comunismul, când tot ce era românesc bun a devenit rusesc bun. A se vedea fabrica de avioane de la Brașov devenită fabrica de tractoare de la Brașov, devenită mall-ul de la Brașov. De sov-romuri și altele nu mai zic. Practic, istoria ultimilor 150 de ani ne arată că binele comun despre care au vorbit ei mereu se traduce prin ”la ruși bine, la români… nu neapărat rău, dar ceva să sufere tot ordinarul”.

Ce au făcut rușii bun pentru alții – economicește?

Kazahstan, Turkmenistan, Uzbekistan, Tadjikistan, Azerbaidjan, Kârgâzstan, Georgia, Belarus, Moldova, Armenia, Ucraina… Pe lângă sărăcie, ce mai au țările astea în comun? Exact, sunt foste republici soviete. Și o să mă acuzați că n-am menționat statele baltice, care și ele la rândul lor au fost sovietice. Da, însă ele au renunțat rapid la parcursul comunist și s-au îndreptat către ce e mai bun pentru ele: Europa. Și noi am făcut-o, dar cu o întârziere de vreo 10 ani, așa, de asta nu suntem pe picior de egalitate cu cele de mai sus. Ca PIB/capita, ne bat doar kazahii, dar eu vă întreb: cine vrea să se mute acolo? Sau în oricare stat fost-sovietic, că tot veni vorba?

Ce vor să facă rușii bine acum – geopoliticește?

Păi să vedem: Rusia își va apăra interesele, conform lui Vlăduț Putin. Rusia e supărată că România are un scut anti-rachetă. Este interesul Rusiei ca România să nu aibă scut anti-rachetă… Ipocrit mare omul acesta. Bine, să zicem: e interesul Rusiei ca NATO să nu se întindă cu capacitățile de apărare, nu doar România (ca parte integrantă NATO). De ce? NATO nu va declara niciodată război Rusiei fără vreun motiv anume. Au încercat NATO și UE să ajungă în Ucraina, a avut grijă Rusia să nu mai fie Ucraina. E interesul Rusiei ca Ucraina să nu mai fie, nu?

Ce face bine Rusia, religios vorbind?

Păi cum ce face? Binecuvântează tancurile cu care invadează Ucraina. Cine? Păi Chiril, Patriarhul Bisericii Moscovite. Aceeași Biserică din care face parte și întreaga Ortodoxie Ucraineană. Cred că e un mod clar de a ajunge în rai: să fii împușcat de un glonț sfințit la sfeștanie de arhiereul tău. Și, ca niște buni creștini, arhiereii moscoviți își respectă jurământul de a nu se implica în politică, cum a făcut episcopul de Bălți oferind a sa opinie vreme de o oră întreagă asupra clivajului Dodon-Sandu.

Ce trebuie să facă Rusia?

Simplu: să urmărească un bine comun global, nu al lor și exclusiv al lor. Dacă noi nu suntem cu ei asta nu înseamnă că suntem împotriva lor. Cât despre politica internă, nici nu vreau să încep discuția despre noile forme de dictatură ce se conturează în Europa. Dar vă întreb, că sunteți oameni citiți, știți voi vreo țară care n-a avut de suferit socio-economic de pe urma unei dictaturi?

Acum, nu zic că Rusia este definiția a tot ce e rău. Și nu zic că vestul e tot ce e bun. Zic doar că să fii rusofil, în contextul actual social, politic și economic este, evident, o mare greșeală.

Note:

Djuvara SIIR = Neagu Djuvara: O Scurtă Istorie Ilustrată a Românilor, Humanitas 2013

Boia RȚFE = Lucian Boia: România, Țară de Fromtieră a Europei, Humanitas 2015

Poza: http://countryballs.net/_nw/7/73200203.png

Cât de mult are voie Biserica să se implice în politică?

Discuția legată de implicarea BOR și a preoților în politică este veche de… De foarte multă vreme, cam de când lumea, ar zice unii. Au fost momente în istorie când România a avut ca Prim-ministru un Patriarh, pe Miron Cristea, și momente când anumite confesiuni au fost scoase în afara legii, respectiv cultul Greco-Catolic în perioada Comunistă. Dar nu despre trecut vreau să vorbesc, ci despre prezent, pentru că vremurile sunt cele care ne afectează, nu istoria, însă voi face referire la evenimentele trecute pentru că, deh, ele dictează prezentul.

Acum, toate cultele din România au următoarea organizare: instituție de drept privat cu utilitate publică. Adică o struțo-cămilă. Se organizează singure, în sensul că statul nu intervine aici decât foarte limitat asupra administrării lor, însă utilitatea lor este destinată publicului, deci da, bisericile acționează către publicul larg, similar Jandarmeriei, Pompierilor și altora. De asta se organizează cu mare ușurință evenimente religioase, spre deosebire de cele ale unor instituții private. Biserica este finanțată parțial de către stat, în sensul că undeva la 60% din salariile majorității preoților (există și excepții) sunt plătite de către stat, restul din propriul buzunar. Mai multe detalii despre ce garantează Constituția României, la articolul 29, unde se scrie clar că fiecare cult e susținut de stat, e autonom față de acesta, are intrarea în diverse instituții înlesnită (spitale, penitenciare), și se specifică destul de clar că nimeni nu poate fi obligat să adopte anumite convingeri religioase.

Dar să revenim la cât de mult are voie Biserica să intervină în viața politică. De la cap-în-jos, Sfintele Canoane ale Bisericii Universale specifică destul de clar că ”printre îndeletnicirile incompatibile cu slujirea și demnitatea clericului se numără și aceea de “a primi asupra sa dregătorii sau îndeletniciri lumești”, arhiereului, preotului, diaconului și monahului îi este interzis să facă politică partinică, să fie membru al unui partid politic, să participe la campanii electorale, să candideze și să devină membru al Parlamentului sau consiliilor locale, primar, viceprimar sau să ocupe funcții în administrația publică centrală și locală” (conform comunicat de presă BOR 2008). Cu alte cuvinte, nu e ok ca un preot să se implice în viața politică. Dar, comunicatul la care am făcut referire mai sus specifică și situații excepționale, în care, prin ”dispensă”, un preot poate candida la funcții de consilier local sau județean (deci nimic mai sus de atât), și li se cere să se retragă din funcție în momentul în care un membru al laicatului poate reprezenta interesele Bisericii. Și e cumva normal, pentru că, vedeți voi, BOR are un istoric de disidență împotriva organizațiilor politice care au o politică directă anti-BOR (a se vedea istoria comunistă). Și tot BOR spune că un cleric care se implică în viața politică trebuie să aleagă fie reverenda, fie funcția. Și așa a ajuns tata-socru Sârbu să-și pună reverenda-n cui ca să devină Ministru al Agriculturii. Și nu e singurul, până la urmă. De asemenea, cei care candidează local nu trebuie să fie partinici, lucru clar interzis de BOR.

Dar BOR tot interzice… Oare legea din România le interzice preoților implicarea în politică? Ei, răspunsul este un clar ”nu”. Ba mai mult, candidații urmăresc adesea să primească simpatia acestei instituții care s-a bucurat de-a lungul vremii de încredere multă și foarte multă. Cu alte cuvinte, singurul lucru care-i ține pe preoți să se implice în viața politică la nivel mare este fix moralitatea creștină, că altfel nu există (sau nu știu eu să existe) o interdicție de altă natură decât intern-organizatorică. Imaginați-vă că vouă v-ar interzice angajatorul să candidați la vreo funcție politică, nu vi s-ar părea un oarecare abuz? De acord cu deținerea unei funcții politice, care e in situație de incompatibilitate, dar candidatura este, în cazul BOR, respinsă din start.

Dar l-am văzut cu toții pe Episcopul de Bălți care și-a declarat susținerea pentru Igor Dodon, mai mult în sensul împotrivirii sale față de Maia Sandu. Acesta este genul de lucru care în România nu s-a întâmplat decât subtil, la acest nivel, un caz ar fi când Teoctist a cerut enoriașilor să ”voteze schimbarea” în turul doi din 1996, iar nu o conferință de presă dedicată vreme de o oră subiectului ”de ce un candidat și nu altul”. Și treaba din Moldova se întâmplă pentru că Biserica le e împărțită în două, una aparține de București, cealaltă de Moscova, iar cea moscovită este majoritară și, deci, mai influentă. Prea Sfințitul e ridicat la acest rang de către Patriarhul Alexei al II-lea al Rusiei, deci putem înțelege interesele cui le servește. Ce vreau să subliniez este că ”impunerea” BOR nu se aplică în cazul de mai sus, iar dacă rușii nu au o politică în acest sens și nu aderă la Canoanele Universale, este treaba lor.

Da, bossică. Facem și politică, dacă Moscova ne-o cere... — Da, bossică. Facem și politică, dacă Moscova ne-o cere…

Deci, ca o concluzie, Biserica se va implica în viața politică la nivel declarativ și atunci când interesele ei sunt în joc. Dar îi este clar interzis, în cazul BOR, să facă politică partinică și clerului să candideze (cu excepțiile menționate). Însă, eu consider că există și o problemă de sens invers, respectiv politicienii care șantajează, cumva, Biserica în scopul obținerii de susținere. Dar asta e o altă discuție pentru altă vreme.

Despre votul tău

Și se apropie alegerile. Da, n-am vrut să scriu ”vin alegerile”, și văd tabere peste tabere de oameni împărțite în funcție de opinie, de la cei care nu au cu cine vota, cei care votează cu PSD-ul pentru că nu au cu cine altcineva vota, cei care nu concep să nu votezi cu USR-ul și… și alții. Și mi-e lene să mă iau de fiecare în parte, așa că am să scriu articolul ăsta ca să-l dau ca referință în eventualele discuții de unu-la-unu.

Contează votul tău?

Toți fac campanii că ”da, votul tău contează”, dar aici e o distribuție pe două planuri: dacă votez cu cine nu câștigă? Sau cât de marginal e votul? Voi începe cu a doua: da, votul tău este atât de marginal încât matematic este insignifiant. Cu cât votează mai multă lume, cu atât mai puțin contează buletinul tău. Ziceam de matematică: limită când n (numărul de votanți) tinde spre… 18 milioane din unu supra n este… foarte aproape de zero. Cu cât ”n”-ul e mai mic, cu atât votul tău contează mai mult… în sensul rezultatelor alegerilor; dar e un aspect pe care cei care se gândesc la inutilitatea votului lor nu îl iau în seamă, și ține de răspunsul la prima întrebare: dacă votez cu cine nu câștigă? Și e adevărat, o mulțime de oameni sunt ”îngrijorați” de asta și preferă ca decât votul lor să fie luat în derâdere de facțiunea câștigătoare, să nu voteze. Ceea ce, zic eu, este o greșeală pentru că dacă tu nu-ți exprimi opinia politică e ca și cum nu ai conta pentru ales, indiferent dacă ești pro sau contra lui. Absolut toți aleșii trebuie să se gândească la cei care nu i-au votat, pentru că altfel nu vor câștiga un capital de imagine ce le va asigura un nou mandat. La muncă trebuie să fii și pe placul managerului și pe placul clienților dacă vrei să ai viață lungă. Așa și aici. Deci da, votul tău contează, nu în sensul răsturnării alegerilor ci în sensul creării de politici care să-ți convină și ție.

Votez cu X pentru că nu-mi place de Y!

Asta e o abordare adesea considerată suficientă în alegeri. Votezi cu Hillary pentru că nu-ți place de Trump. Mmbine, dar vezi partea a doua a punctului 1. Ce crezi că vor înțelege oamenii pe care îi vei alege mai mult din dispreț față de celălalt? Sigur nu același lucru cu candidatul/partidul asupra căruia te oprești pentru că aderi cel mai mult la valorile lui. Aici mă refer la următoarea situație: votez cu PNL-ul pentru că nu vreau să iasă PSD-ul, deși eu cred mai mult în valorile PMP. Bun, și atunci de unde să știe PNL-ul sau PSD-ul opiniile tale cu adevărat dacă tu votezi cu unul dintre cei mari doar ca să nu iasă celălalt? Votează cu cine dorești cu adevărat și lasă opiniile de alb-și-negru pentru turul al doilea la prezidențiale. Și că tot am adus vorba…

Care alegeri sunt cele mai importante?

Dificilă întrebare dar ușor răspuns: cele care te afectează pe tine direct cel mai tare. Adică, uite-te la strada pe care trebuie să calci în fiecare zi. Nu e asfaltată? Cine trebuie să o asfalteze? Președintele României? Bineînțeles că nu! Uite-te la salariul pe care-l primești, cine-ți ia impozitele? Primarul? Bineînțeles că nu! Uite-te la legile astea proaste din țară, cine le dă? Europarlamentarul? Bineînțeles că nu! Mai exact, conform nivelului de influență directă asupra votantului, importanța alegerilor este, zic eu: parlamentare, locale (primele două sunt cam egale), europarlamentare și prezidențiale. Prezența la vot este, în schimb, total anapoda, respectiv cea mai ridicată la prezidențiale. Dar președintele are putere decizională aproape zero, deci de ce îl votează lumea? E simplu: apartenența la un grup de învingători. Adică e mai simplu să zic că îmi place Iohannis și îmi displace Ponta decât să fac aceeași afirmație despre partide. ”Da, îmi place mult Iohannis dar nu îmi place PNL-ul” este o afirmație sănătoasă la noi, însă ușor ipocrită, pentru că Iohannis nu face nimic, nu are puterea să facă mai nimic care să ne placă, maximum să spună. În schimb, partidul care dă guvernul, și coaliția care implicit are majoritate în parlament, poate jongla cu absolut orice: de la salarii la fonduri europene, declarări de război până dat jos președintele. Pe ei nu-i poate dizolva nimeni în condiții normale (sunt cam insolubili ăștia). Deci parlamentarii îți dau direcția în care se distribuie lucrurile, acțiunile în linii mari – macro, cum ne place – iar primarii și localii rezolvă mare parte din detaliile care-ți afectează viața – micro, că ne place. Parlamentul (sau guvernul, deh, OUG) dă legea de înmatriculare, dar pe străzile asfaltate de primărie mergi zilnic. Sper că e clar.

Care e cel mai bun partid?

Nu există. E pleonasm (ai răbdare… mă explic imediat). Același lucru îl spun și despre termenul mult iubit de unii ”partid unic”. Partid, în limba română, vine de la verbul italian ”partire”, care înseamnă ”a despărți”, deci o despărțitură unică nu există. Un partid ia ființă, teoretic, ca urmare a unei organizări civice (dreptul la libera asociere) și are ca scop ajungerea la guvernare (deci cine se ia de UDMR că nu are de ce exista, să se abțină). Așadar, cel mai bun partid, la nivel global nu are cum să existe. Există cel mai bun partid pentru tine, da. Dar ceea ce e bine pentru tine, ceea ce prezintă interesele tale nu le prezintă în mod neapărat și pe ale altuia. Exemplu (că vă plac astea): reducerea investițiilor și mărirea fondurilor sociale înseamnă că cei activi în economie nu vor mai primi sprijin de la stat, dar bătrânii și asistații sociali își vor permite căldură în casă la iarnă. Tinerii vor fi scandalizați, dar bătrânii vor vota cu cei care le vor face viața mai ușoară. Și nu, nu trebuie înjurat PSD-ul pentru asta, vezi punctele anterioare: de vină e partidul anti-PSD care nu se pliază pe electoratul consacrat ”roșu” (că stânga în România e prea atipică pentru a o numi ”stânga”). Și de ce e pleonasm ”cel mai bun partid”? Pentru că de asta ia ființă orice partid, ca să fie cel mai bun, respectiv să ajungă la guvernare. Altfel nu e partid, chiar dacă se cheamă așa.

M-ai convins, dar eu tot nu știu cu cine votez…

Asta deja nu o poate face IsPaul pentru tine. Nu pot eu să-ți spun cu cine să votezi. Putem avea o discuție pe tema asta, să vedem ce valori ai, ce valori am, ce valori au candidații și… și vedem dup-aia. Majoritatea merg pe principiul: nu-mi plac corupții. Foarte bine, votează un partid fără corupți! Alții zic că le place solidaritatea socială, foarte bine, votează cu stânga (cine-or fi și ăia). Sau am prieteni care vor cu orice preț spitale și nu catedrale. Bravo lor, eu caut partidul care o să-mi facă școli, nu mega image-uri. Ce vreau să spun este că trebuie să te informezi singur, însă știu că în majoritar este imposibil pentru că votantul este mai mult impulsiv decât rațional. Dacă întrebi un votant Trump de ce-l alege pe ăsta, răspunsurile se vor învârti în jurul lui ”pentru că e sincer” sau ”că-mi place de el”, la fel și la noi, de ce cu Ponta? ”Pentru că e tânăr” sau ”pentru că… uhm… ”. Vreau o afirmație de genul ”votez cu Partidul Național Liberal nu pentru că cred în România și nici pentru că-mi displace PSD-ul, ci pentru că sunt de acord cu politicile propuse de acesta în privința României, politici ce vor fi dezvoltate în viitorul mandat al guvernului susținut de acest partid. Printre acestea enumăr:…” Dacă răspunsul vostru e similar cu ultima frază, felicitări, alegerea făcută e rațională și spre beneficiul vostru. Altfel e spre beneficiul masei cu care vă va asocia partidul ștampilat.

Cine sunt tinerii ”sorosiști” frumoși și liberi?

Cine sunt tinerii ăștia ”frumoși și liberi”? Sorsiștii ăștia demenți care nu văd interesul național? Noi suntem. Și să vă zic ce facem ”noi”:

Strângem rahatul câinilor noștri care, prin natura lor, își fac nevoile pe trotuar. Asta nu doar pentru că așa spune în lege, ci pentru că așa e frumos.
Plătim bilet în RATB, iar când nu plătim, acceptăm amenda primită fără scandal.
Îi înjurăm pe cei care își lasă ”x”-ul în mijlocul intersecției pe avarii ca să stea la coadă la șaorma. Noi nu facem asta, pentru că noi înțelegem rostul unei parcări.
Nu luăm liftul pentru invalizi de la metrou. Ăla e destinat invalizilor. La fel și cu parcările care au stilizat pe ele un om în scaun cu rotile, noi știm pentru ce sunt alea.

Mda, noi nu facem asta. Dar ne pripim să judecăm: poate oamenii chiar nu pot merge... — Mda, noi nu facem asta. Dar ne pripim să judecăm: poate oamenii chiar nu pot merge…

Donăm din banii noștri pentru cumințenii, spitale, cazuri sociale și chiar catedrale. Nu ne convine când administrațiile decid să doneze în numele nostru fără să ne întrebe.
Murim în războaiele altora, doar-doar om face pace.
Murim în cluburi sau la locurile de muncă ce nu sunt verificate de ISU. Pentru că ISU are o singură treabă: imaginea SMURD.
Murim plimbându-ne în munți, că ordinea celor care au voie să intervină este alta decât capacitatea lor de intervenție.
Ne siderăm că pădurile sunt curățate de copaci și de râși și urși, nu de gunoaie. Ne siderăm și mai tare când urșii sunt omorâți pentru că s-au pierdut în oraș. Și, în acest sens, facem mereu tot posibilul să semnalizăm abuzurile.
Nu dăm șpagă educatorilor pentru ca ai noștri copii să fie văzuți mai bine. Ne creștem corect copiii astfel încât pe meritul lor să ajungă sus.
Nu vorbim cu „tanti Mara” de la pașapoarte să ne bage mai în față, ci stăm liniștiți la coadă.
Nu dăm șpagă personalului medical din spitale ca să ne bage în seamă părinții internați, ci ne luăm noi liber de la muncă să îi spălăm când se murdăresc.
Ne facem afaceri mici și ne plătim taxele. Dăm bon tuturor și dacă greșim, la inspecția ANAF, suportăm consecințele.
Înțelegem că nedreptatea se rezolvă în instanță, și nu cu scandal în stradă. Și am început să avem încredere în sistemul juridic românesc, oricât de mult s-ar chinui ”formatorii de opinie” să-l discrediteze.
Ieșim în stradă când se produc nedreptăți și abuzuri uriașe, nu doar ca să-l dăm jos pe Ponta. Până la urmă, dacă Ponta era băiat de treabă și nu mergea la baschet când țara era troienită, poate nu ieșeam să-l dăm jos.
Mergem la biserică, la sinagogă sau la moschee. Sau la niciuna. Asta pentru că cei pe care voi îi faceți ”Sorosiști” nu sunt în mod obligatoriu atei.
Ne scriem noi, cu mânuța noastră, doctoratele și disertațiile. Și chiar aducem valoare cercetării în România, dar lucrările noastre n-au loc în rafturi pentru că ele contravin ”cercetărilor” dinozaurilor.
Paralizăm Bucureștiul pentru că plătim bani ca să alergăm la maraton. Da, noi dăm bani ca să facem un sport olimpic și primim, cu mare drag, înjurăturile șoferilor de MeLeuri care nu-și pot plimba factorul poluator în urbea noastră.
Dăm ultimul ban pe cărți, cumpărăm bilete la film, mergem la festivaluri de muzică și teatru și ne bucurăm când auzim Jazz live în mall-uri. Și da, ne deranjează cel care ne obligă să-i ascultăm ritmurile repetitive în tramvaie și suntem dezgustați de nimicurile promovate la radiourile și televiziunile ultra-comerciale.
Muncim de la 9 la 6, adesea pentru corporații străine, nu pentru că suntem fraieri, ci pentru că preferăm câștigul corect furtișagului. Preferăm venitul corect meritat câștigului pe pile. Preferăm aprecierea străinului sclavagiei impuse de angajatorul român.
Ridicăm de jos hârtia aruncată de altul și o aruncăm noi la cel mai apropiat coș.

Ăștia suntem. Suntem oameni care înțeleg valoarea educației și frumusețea umanității. Și deranjăm pentru că distrugem normele cutumiare de distribuire a puterii în societate nesupunându-ne lor. Astfel, nu putem fi manipulați și reîntorși în balta în care vor căpușele sistemului să ne scăldăm. Oprea și acum crede că e nevinovat pentru că el ”avea dreptul la antemergător”. Ghiță crede că dacă spune despre el că e hoț o face și pe Kovesi hoață. Iliescu e în continuare convins că panseluțele de la Universitate sunt în continuare frumoase. Blaga crede că ”mișcarea anuală a unei mașini staționate” nu are de ce să fie anchetată de DNA, ce dacă a făcut accident la 300km de unde era parcată și avea sute de mii de euro în ea? Nicușor Dan credea că un sondaj de opinie se poate substitui unui referendum.

Noi nu credem astea și de aceea nu le-am face. Noi am vrea să schimbăm România în sensul însănătoșirii ei. Și, cum ziceam, deranjăm. Prea suntem curați. Prea nu ne au ei cu nimic la mână și de aceea le e mai simplu să ne pună într-o singură oală și să ne împroaște cu ceea ce ei consideră a fi mizerii. Eu zic: da! Aruncați cu orice vreți voi în noi, pentru că vom întoarce și obrazul celălalt făcând curat după voi, că nu ne place rahatul pe care-l lăsați în viețile noastre.

Acum că știți cine suntem, vă întreb: ce preferați? Un hoț nesimțit îmbrăcat bine care ”urmărește interesul național”, sau un tânăr ”frumos și liber” educat și cu bun simț care știe care e interesul național?

Cum se prostește românul

Sumar:

Oprea cere să fie scăpat. E scăpat, apoi zice că mai bine nu era scăpat.
Tăriceanu sare peste cozi și efectele? Mustrare scrisă pentru doi angajați de la carnete.
Blaga i-a dat mașina ”unui prieten” să o miște, din când în când. Acesta a mișcat-o până la Brașov unde a făcut accident. De ce e DNA-ul pe fir? Pentru că erau 700.000 de euro în mașină.
Ponta e anchetat de DNA pentru că Tony Blair. Nu, amicilor, Ponta e anchetat de DNA pentru că 200.000 de euro ilegali în finanțarea campaniei.
Justiția nu e independentă. Pentru că probele de la dosar sunt luate ilegal și… Și ce? În cazul Olguței Vasilescu au fost scoase din dosar cele obținute nelegal? Da, dar pe Băsescu nu-l ia! Ce? A luat-o pe fie-sa, pe Andronic și pe Udrea iar? Nu contează, pe el de ce nu-l ia! Să-l ieie, domne, și pe el, că e hoț! A furat pensiile!
Olivia Steer e ascultată de români și le mor copii. Dar tot ea are dreptate.

Cu alte cuvinte, pe majoritatea subiectelor, mass-media a ajuns pe planul secund în prostirea populației. Purtătorii de stindard sunt clar cei care manipulează. Îi credem, pentru că au exercițiul credibilității de ani de zile pus în practică. Ni se par nu neapărat cinstiți, dar lasă, că la cât au furat, au și făcut ceva bun! Și când ”ne pune mâna-n cap” cineva, probabil Soroș, evident nu e bine! Că ce ne trebuie nouă tehnocrați care să reducă birocrația, să crească investițiile și să aducă oameni mai competenți decât anteriorii la conducere?! Ce ne trebuie nouă consultare publică la fiecare inițiativă legislativă?! Ce-i asta, democrație?!

N-o să ne vină mintea la cap în stilul ăsta. Luați o pauză de la prostii. Gândiți-vă ce este important pentru voi, să obțineți permisul, sau să vă băgați în față ca să-l obțineți? Stând la coadă pierdeți vremea (citeșete o carte!). Dar băgându-vă în față se pune folos necuvenit? Atâta vreme cât pe noi ne interesează mai mult modul în care obținem un lucru și nu doar să-l obținem, vom face din mijloace un scop, iar mijloacele acestea sunt adesea nelegale. Băgând mijloacele nelegale în cultura noastră sub sloganul ”stai că o știu eu pe tanti de la pașapoarte, o sun să te bage în față”, nu ne ajutăm. Nu ne vom face bine astfel. Spunem că aparent dăm o mână de ajutor, dar, fix ca cel care copiază la bac, ne furăm singuri căciula.

Așa și cu ăștia. Olivia Steer zice un lucru foarte bun: informați-vă din toate sursele. Dar informați-vă și despre surse (asta nu mai zice). Cum poți crede pe cineva care nu are studii în medicină? Cum poți crede inculpatul când spune ceva asupra vinovăției. El e nevinovat până la sentință, dar e interesul lui să apară nevinovat în permanență. Abia aștept să-l văd pe cel care-și recunoaște furtul și dă banii înapoi din proprie inițiativă. Până atunci, România nu se va face bine.

CAC PT. O obsesie.

Mă obsedează omul ăsta. Pe el nu-l întreabă nimeni nimic și se află în treabă ca musca țețe în curul ursului. A ținut să ne spună că și el merge la clasa economy după ce poza lui Cioloș a fost virală. Păcat că pe el nu l-a fotografiat nimeni. Cum a zis românu’: “pics or it didn’t happen!”. Bă, dar te-a întrebat cineva ceva?

Apoi, mincinos notoriu fiind, DNA-ul vrea să-l testeze poligrafic vorbind. Evident, ce a înțeles Tări a fost că DNA-ul are ceva cu el. Păi dacă tu ai dosar de mincinos deschis, tu ce ai face? Ah, da. Știm. Ai minți. Evident, imaginea lui politică este mai importantă decât adevărul (nu fostul ziar). Tăriceanu n-a priceput că trebuie să fie gigea, a înțeles că trebuie să fie nesimțit. Adică să încerce, în stilul antenist caracteristic, să ne inducă ideea că el e imaculat, iar DNA-ul are ceva cu el și nu el e obsedat de justiție… în sensul că are o obsesie cu instituțiile care veghează la implementarea acestei puteri în stat.

Oare n-o vrea el să fie de treabă? Nu știu, zic și eu.

Amănunte aici

Ipocrizia – sportul național ”la români”

În ultimele 2-3 săptămâni (sau poate toată vara) sportul a fost în atenția publicului român la un nivel destul de ridicat. Din păcate, asta se datorează evoluțiilor slabe ale sportivilor români. Mă rog, evoluții catalogate ca fiind slabe. Sigur, avem și cu ce ne mândri: câteva medalii la Rio (cele mai puține din ultimii ’j de ani), am dat gol în fiecare meci la Euro (măcar ne-am calificat, nu?), sau echipe românești în cupele europene (și ce dacă au luat-o cu 5-0, Dinamo n-a jucat în Champions League!).

Și au apărut zeci de articole care scuză sau acuză situația actuală. Ba că să fim buni în sport este o mentalitate comunistă, ba că statul nu bagă bani în sport, ba că sportivii români își dau toată silința dar n-avem antrenori buni, etc. Și cam toate au dreptate. Mentalitatea comunistă – super omul comunist care este deasupra celui capitalist – încă e persistentă în mentalul colectiv român; statul român bagă prea puțini bani în sport ca să se facă performanță, așa e; antrenorii români sunt mediocri adesea, rareori câte cineva mai răsărit (pentru că nu prea avem școli de antrenori). Lista poate continua cu lipsa pepinierelor de juniori și… și altele.

Dar eu am o altă perspectivă: tu ești de vină. Și dacă nu mă crezi răspunde empatic la întrebările astea:

Când ai făcut ultima dată un sport olimpic? (Mersul la sală nu e sport. Nici yoga acasă. E bine să fii sănătos, dar statul în cap și trasul de fiare nu ne aduc medalii)
Ți-ai dat copilul la vreun sport? (dacă n-ai, nu te gândi dacă ai face-o, că e ușor să zici da, gândește-te dacă l-ai încuraja indiferent de rezultate și ai trage de el să fie printre cei mai buni)
Când ai fost ultima dată la o competiție sportivă în calitate de spectator? (ba întreabă-te când ai plătit ultima dată bilet, că dacă e moca e plin de gură-cască. Aș exclude fotbalul din discuție, dar hai să nu fim exclusiviști)
Când te-ai interesat ultima dată unde poți practica un sport olimpic? (asta ca să dăm o șansă celor care nu au dat un răspuns fericit întrebărilor de mai sus)
Ai fi dispus să dai măcar un șer pe facebook pentru promovarea unui eveniment sportiv? (chiar dacă nu te duci la el, iar ”interested” la eveniment nu se pune)
Câți bani ai fi dispus să investești în sport? (în tine, copilul tău, echipa/atletul preferat, evenimentul preferat, etc.)

Acum că ați răspuns la toate întrebările astea, cum ziceam, gândiți empatic: dintre cunoștințele voastre, care ar răspunde pertinent la câte dintre întrebări?

Unul dintre efecte: Jucător în liga profesionistă de handbal șterge urmele de transpirație de pe parchet. Nu sunt bani de personal pentru așa ceva.

Atâta vreme cât noi nu investim în sport, de ce ne-am aștepta să o facă alții în locul nostru. Păi dacă nu cumpărăm bilete la evenimente, cine să investească în infrastructură? Dacă nu ne interesăm să practicăm noi sportul, de unde să existe kow-how pentru antrenori? Pepiniere pentru tineri? Alea trebuie susținute financiar, că nu sunt chiar atât de profitabile pe cât se crede (altfel ar fi la tot colțul). Să facă copilul performanță în sport? Lasă-l să învețe, că viitorul lui vine din cărți… Ce dacă sunt atâția care au făcut și școală și sport, eu nu vreau să ”risc”!

Nu e vina Ministerului Sportului. Nu e vina corupției. Nu e vina atleților. E vina noastră.

Și da, cu articolul ăsta nu am să schimb nimic, știu. Doar vă spun părerea mea și-mi manifest disprețul pentru ipocrizie.

5 baliverne mioritice pe care nu le mai suport!

Demisia!

Mereu când se întâmplă câte un rahat în România se strigă ”demisia!”. În toate formele și susținută de toate adverbele și adjectivele posibile. Un subaltern de-al tău a făcut nasoale? Demisia! Te-au prins că te scobeai în nas? Demisia! Ești ministrul educației și un secretar de stat a luat șpagă ca să dea un loc de parcare în fața ministerului? Demisia! Ești ministrul sportului și ai invitat lumea să respecte o lege veche din 2003? Demisia! Uite că nu e chiar atâta de simplu, iar britanicii ne arată clar cum se procedează. Cameron a fost înfrânt, iar finalmente, acesta își va da demisia, însă înțelege un lucru: o acțiune imediată în acest sens va destabiliza situația și mai tare. Și nu numai că înțelege asta, însă oameni care erau pro-brexit susțin că el nu trebuie să-și dea demisia acum, ci trebuie să asigure perioada de tranziție.

Nu, la noi nu. A furat Udrea? Să-și dea Băsescu demisia! E o lege în vigoare de 10 ani, iar actualul ministru, precum și ceilalți 7 de dinainte, nu o aplică întocmai? Demisia! Eu zic: nu. Pune mâna și rezolvă problema, boss! Așa n-ai rezolvat nimic, vine altul și până implementează ce ai cerut tu, s-a dus pe apa sâmbetei tot.

Google Image zice că asta e Apa Sâmbetei... — Google Image zice că asta e Apa Sâmbetei…

2. Arestați-l!

La fel cum e și cu arestările astea preventive. Îl arestezi preventiv ca să ce? Nu poți duce procesul de justiție până la capăt dacă omul nu e arestat? Aaa, de acord să o facem dacă este clar că lăsarea în libertate a omului va obstrucționa justiția, însă nu totul trebuie făcut preventiv în dreptul penal. L-ai prins, anchetează-l, trimite-l în judecată, dă-i sentința și pune-l s-o execute. Un om arestat preventiv nu este și vinovat. Vinovat este doar când are sentință, de preferat definitivă. Până atunci, cu excepția lui ”reasonable doubt”, n-ai de ce să-i pui cătușe. Zic eu. Și așa ar trebui să se întâmple cu tot. Deții o funcție, o vei deține până la proba contrarie, în cazul nostru, sentința. Apoi, după sentință, e simplu: nu doar că trebuie să o execuți, dar dacă ai furat, dai totul înapoi, ”cu camătă”. Și aș adăuga că dacă actul a fost de corupție/abuz în serviciu, n-ar trebui să mai ai dreptul la nici un fel de funcție publică vreme de 10 ani, iar ținând seama de gravitate, toată viața. Ai demonstrat că nu ești integru, pa!

Excepția din cazul acesta este flagrantul. Bineînțeles, plecând de la premisa că și procurorii își fac treaba cum trebuie. Cât despre arestul preventiv, dacă se știe că ai suficientă putere încât să influențezi procesul de justiție, ar cam trebui să se aplice încătușarea.

Hoții cu salariile lor mari!

Și o dezbat și pe a treia: parlamentarii și-au mărit salariile. În primul rând trebuie să insist: marea lor majoritate nu merită nici măcar un scuipat întărit pe obrazul lor. Însă trebuie să admit ceva: nu vom putea atrage oameni integri, fără afaceri și interese, profesioniști adevărați, dacă le dăm salariu de 1500-2000 de lei. Aici nu mă refer doar la Parlament și funcții de înalți demnitari, ci la orice funcție de administrație/management de administrație publică/decizională. De exemplu, cunosc o cârcă de lume care s-ar implica cu mare drag în procesul de administrare a țării, însă nu se ating de asta pentru că salariul este într-atât de mic încât mai bine se corporatesc. Și nu, nu au părinți cu bani ca să-i susțină financiar.

Țin să mă repet: majoritatea celor ”de la palat” nu-și merită nici măcar capacul de la weceu pe post de colan. Aidoma cu unii primari. Și da, atâta vreme cât ei au ce mânca, iar o bucată buna dintre români sunt la limita sărăciei, este aberant să vezi asta, însă tot politicile puse de cei de sus sunt cele care ne cam scot din rahat.

4. Ia să nu mai voteze ăia!

Și, finalmente, insist pe o treabă: diviziunea electorală există, fie geografică, etnică, pe vârstă, religie sau venit. Să negi dreptul unora de a vota doar pentru că nu sunt de acord cu tine este o idioțenie macabră. Iar genul acesta de retorică o întâlnesc adesea în rândul ”tinerilor frumoși și liberi”, din amalgamul cărora nu fac parte. Lasă vârstnicii și pensionarii să voteze, iar dacă te deranjează că votează cu PSD-ul, gândește-te de ce se duc acolo și ce face partidul pe care îl susții tu de nu primește voturile acestora. De fapt, lansez invitația asta partidelor care nu primesc votul susținătorilor de roșu: creați, naibii, platforme și pentru electoratul PSD, că vă certați toți pe aceeași pâine, iar salamul și cașcavalul tot la PSD-UNPR-ALDE rămâne, iar votul într-un singur tur ați văzut pe cine avantajează.

Jumătate dintre români au buda în curte și tu vrei să te ascultăm pe tine, IsPaule?

Da. Jumătate au budă în curte (fără articol hotărât). Ia gândiți-vă, câți români cu casă la țară au buda și în curte, și câți dintre ăștia o au și în casă? Nu serios, câți dintre cunoștințele/rudele voastre de la țară au buda și colo și colo? Eu am cunoștințe/rude într-un singur sat în România unde au buda doar în curte, în rest, peste tot e și în casă și afară. Și sincer, dacă ar fi să-mi fac o casă, cândva în viața asta, mi-aș face o privată-n fundu’ grădinii, de dragul rusticului mioritic. Și da, și ca să le stric ăstora procentele de ”40% dintre români încă au budă în curte”.

Uii îi mai spun acesteia ”căcăstoare”. Acum și în varianta mahon, doar la Dedeman. — Unii îi mai spun acesteia ”căcăstoare”. Acum și în varianta mahon, doar la Dedeman.

Ce vreau să zic este că situația nu e chiar atât de maro pe cât ne-o imaginăm și pe cât ne-o prezintă diverși oameni. Ba chiar tind să cred că procentul de 3% ca medie europeană cu buda doar în curte este aproape de un adevăr, de asemenea, românesc. Bine, poate la noi e un 10%.

Și acum ce? Acum: hai cu hate-ul!

Candido… dații la Primăria Generală a Bucureștiului

Articolul ăsta e simplu. Luăm declarații de la principalii șase candidați pentru scaun și le analizăm. Totul într-un stil pamfletar, bien sur.

Cătălin Post-doiu, /NL:

”Bucureștiul este o capitală europeană și va rămâne o capitală europeană pentru că România este o țară europeană și va rămâne o țară europeană”. Ăsta este genul de logică infailibilă pe care doar un viitor învins poate să o aibă. Dar e ok, nu ne supărăm. E bine să fim re-asigurați de viitorul european al Bucureștiului. Mi-era frică de faptul că vreun candidat vrea să scoată capitala de pe harta Europei. Super. Sper să o facă slogan, va prinde la cei cu alțhaimăr, sau la cei care au deficiențe de atenție. Poate nu și-au dat seama ca e vorba despre Europa în context. Cre’că vrea să facă ceva expediție spre luna înghețată a lui Jupiter, sau nuș’…

Firea, /SD.

”În toate statele civilizate cei care doresc să ajungă președinți provin din familii complete, sunt căsătoriți, au copii, au nepoți, au trecut prin toate etapele vieții”. Repede, sunați la pompieri ca i s-a supraîncălzit procesorul! Mi-e prea lene să mă apuc să mă iau de fiecare bucată din ce zice ea acolo. Care sunt alea toate state civilizate? Marea Britanie, Suedia, Belgia, Olanda, Canada, Australia, săracele, nu-s civilizate că nimeni nu-și dorește să ajungă președinte. Familii complete? Cam cum poți să vii dintr-o familie incompletă? Te-a născut tatăl tău? Cât despre toate etapele vieții, sper că n-au trecut prin ultima etapă, asta ar fi chiar ciudat (nu și pentru Dragnea)! Cre’că i-a șoptit vreun bâlbâit la ureche înainte de declarație: Fii rea, Firea!

Dn. Nicușor Dan, uuuSB:

”Decizia trebuie să fie luată democratic. Un referendum e scump, dar cred că oamenii vor avea încredere în modalitățile de sondare a opiniei publice”. Super, din nou. De două ori super. Păi bine boss oengist, trăi-ți-ar democrația să-ți trăiască, de ce nu ne-am gândit noi la asta până acum? Păi fii atent, că putem extinde ideea, nu mai facem alegeri, facem sondaje de opinie o dată pe săptămână și așa stabilim cine e președinte, cine e primar, câți și care să fie parlamentari, că deh, dă-o-n colo de legitimitate adusă de vot! Sunt scumpe și referendumul și forarea publică, dar cre’că sigur e mai ieftină o copie după Constituție.

Alde Prof. Dr. Daniel Barbu:

”Bugetul, programul național pentru prevenirea și tratarea HIV/SIDA este jumătate ca buget din toate programele Ministerului Culturii. Deci, ai Ministerul Culturii și programul național de combatere și tratament HIV/SIDA. Jumătate. Unu la doi. După părerea mea, nu suntem în Africa de Sud. Nu sunt milioane de concetățeni afectați de acest hidos flagel al epocii noastre.” Ăstuia îi și place să vorbească mult. E bine că are părerea că nu suntem în Africa de Sud, mare importanță poartă cunoștința față de locul în care locuiești. Dar vi-l imaginați pe Barbu la discuția despre buget a PMB? ”Bugetul, fondul pentru școli și instituții de învățământ, m-a frapat! Este de […]% din total. Păi nu suntem în România să fie școala de stat. Cum, ce? Suntem? Ah… Neofasciști!”. Și ca o clarificare, ăsta-i candido… datul lui CAC Popescu Tăriceanu.

Robiță Turcescu /MP:

”Nu mai puteam vorbi despre ofițerul acoperit candidat la președinție simțindu-mă așa” (n.r. acoperit). Prietene, du-te ia o pastilă, dă drumu’ la muzică, simte-te bine! Dă pătura jos, descoperă-te, dar fi sigur să lași hainele pe tine, nu vrem să transformăm parodia asta de candidatură într-o tragedie. Ce nu pricep, finalmente, este cum de s-au adunat doi foști ”jurnaliști” să candido… eze pentru PMB? Ce îi califică, până la urmă? Se apucă de investigații interne? Trebuie să deconspire diverși? Nu știu, dar Turcică e haotic tare și cre’că o să ajungem să-l vedem cum în campanie ne zice că numele lui e Roberta, de fapt.

Bogdan Diaconu /RU. Cum cine? Extremistu’ ăla cu bancul cu patrula!

Da-ți-aș oftalmologu' în judecată că te pune să patrulezi noaptea. — Da-ți-aș oftalmologu’ în judecată că te pune să patrulezi noaptea. Nu că m-ar deranja, dar cu ochii ăia divorțați, te confunzi între Ciorbea și Băsescu. Și IsPaul…

La el mi-e atât de greu să aleg o declarație decentă încât îi iau direct sloganul: ”Luptăm pentru o Capitală a românilor, a tuturor românilor și numai a românilor!”. Abia acum înțeleg declarația lui Predoiu, cre’că se lua de urmașul lui Vadim. Sunt curios cum va face Diaconu Bucureștiul capitala pentru românii din Valea Timocului. Sau din Bukovina (cu kappa). E interesantă abordarea, dar cel mai interesant lucru ține de demografie. Gen, doar 86% dintre bucureșteni sunt români (zice recensământul). Cum o să facă, o să dea o capitală specială pentru ceilalți 14%? Dar pentru secui, dă autonomie/independență ca să fie sigur că a lui capitală este doar pentru români? Progresist omul. A, români ca cetățenie? Wow! Îmi fac și eu firmă de panificație: ”Coacem pentru cei care mănâncă pâine, pentru toți cei care mănâncă pâine și doar pentru cei care mănâncă pâine!”. Hit!

Alții pică prea tare în derizoriu ca să fie băgați în seamă acilea. Și țin să reiterez caracterul pamfletar al acestei postări. Dar hey, cum am mai zis-o, în orice pamflet apare mult adevăr. Fi-ne-ar țărâna de bucureșteni ușoară că tre’i să alegem dintre matrafoxații ăștia.

ISU Covasna – niște miserumpiști la sesizări. Sau ”efectul #Colectiv” în instituții

Satul Zăbrătău, comuna Sita Buzăului, județul Covasna este locul în care părinții mei s-au decis să-și petreacă bătrânețea (deși mai au până să fie bătrâni), iar motivele pentru această decizie sunt simple: viața la țară e mai ușoară, aerul mult mai curat, vecini puțini, liniște. Dar ce să vezi, partea cu liniștea și cu aerul curat a ajuns să fie o minciună. Motivul este simplu: fabrica de prelucrare a cherestelei din sat. Și când zic din sat, nu exagerez, se află fix în mijlocul acestuia.

Cu roșu – perimetrul fabricii. Cu galben – casa și terenul alor mei.

Eu știam că era dată ceva lege care interzicea construirea fabricilor în mijlocul localităților și obliga mutarea celor deja existente către periferie. Ori nu mă mai pricep eu la geometrie/geografie, ori ceva e clar în neregulă. Poate ne răspunde domnul primar. Sau poate mă înșel eu. Dar nu asta este important. În poza de mai sus (scuzați skillul în paint) se vede cum între casa alor mei și fabrică mai este o căsuță. Aceea îi aparține lui ‘nea Mircea, cel mai de treabă și harnic vecin pe care îl poate avea cineva. ‘Nea Mircea este tocat, din păcate, de zgomotul constant pe care îl are în casă. Toate măsurătorile pe care le-a făcut atunci când fabrica e pe treabă arată că decibelii reglementați sunt clar depășiți, iar reacția autorităților este, în continuare, zero.

Dar ce este și mai grav este felul în care ISU tratează problema. Fabrica produce foarte mult fum. Au nevoie să fiarbă cheresteaua în ceva leșie (nu sunt expert). Coșul prin care fumul și aburul (cred) generate în urma fierberii este mult prea jos, iar tot ce este evacuat se revarsă asupra satului. Cât de grav e? Păi ‘nea Mircea trebuie să-și aerisească paiele pe care le dă vacii cam o zi întreagă, altfel animalul nici nu se atinge de ele. Dar ce tot atâta vorbă, vedeți și pozele de mai jos.

Până la urmă, ISU a fost sesizat, alături de Primărie și cine mai trebuie. După răbdări multe și afumate, un reprezentant al inspectoratului s-a deplasat la fața locului unde a constatat incredibilul: fumul acela este, de fapt, abur. N-are ce să facă. Acum, cu toată răutatea posibilă, cred că singurul element care poate fi pus în foc în urma căruia să rezulte abur este banul. Păi una dintre principalele caracteristici ale zonei este că acolo e incredibil de frig. Aburul este, implicit, cald. Fizica aia proastă pe care am învățat-o la școală (sau chimia) îmi zice că aerul cald se ridică, și-mi mai zice că aburul, când atinge chestii reci se condensează. În poze puteți vedea cum aburul se duce drept în sus, iar atunci când nu se duce (știu eu ce spiriduși îl suflă spre lături), face condens imediat pe țiglele caselor. Sper că nota sarcastică este evidentă, totuși. La care adaug că nu înțeleg de ce aburul ăsta miroase a ars…

Bineînțeles că discuțiile nu s-au oprit aici. Reprezentanții ISU au avut chiar tupeul (că altfel nu știu cum să-i spun) să îi ceară tatălui meu să se legitimeze. Nu știu în calitate de ce anume i-au cerut asta… Plec de la o premisă de bun simț și zic că ”în calitate de reclamant”, dar reclamantul e tata, și nu inspectorul.

Și care-i problema, în fond? Păi pentru cât fum iese, coșul ar fi trebuit să fie de vreo 3 ori mai înalt. Casele din vecinătate sunt poluate cu fum, iar riscul unui incendiu în urma degajării incorecte a fumului este uriaș. Despre felul în care asta afectează mediul nici nu mai zic. Habar nu am ce combustibili folosesc, dar sper că sunt ”legit”.

”Pe surse” aflu că fabrica i-a aparținut lui Hrebenciuc și lui Hayssam (nu de-o dată și nu neapărat în această ordine). În afara primei litere din nume, cei doi mai au în comun penalitatea în care se scaldă. Actualmente, înțeleg că fabrica este la un alt proprietar, afișând cu ostentație steagul Suediei pe poartă. Ce va să-nsemne asta, nu știu. Cert este că diverși inspectori de mediu, primarul, IJSU și alții le-au trecut poarta și tuturor li se pare în regulă ce se întâmplă acolo. Inclusiv deversările din micuțul râu Zăbrătău. Probabil aceea e doar o spumă de ras uitată-n chiuvetă de cineva de acolo. Nu? Cum? Mă-ntrebați de ce este efectiv arsă scurgerea și betonul din jurul ei? Păi de unde să vă spun eu, dar ce sunt chimist? Eu zic că e chiar în beneficiul mediului să aibă parte de asemenea leșie…

Și care-i scopul acestui articol? N-are unul anume. Vreau doar să arăt cât de dureroasă e indiferența, corupția, nesimțirea și, până la urmă, abuzul. Cam ce se încearcă a se arăta de când #Colectiv. Fabrica aceea creează vreo zece-cinșpe locuri de muncă. N-aș avea nimic dacă totul ar fi legal și fără să deranjeze viețile oamenilor care, până la urmă, locuiesc acolo. Dar ce vă pot spune este că va urma…