Categorie: Uncategorized

Atunci de ce mai candidezi dacă știi că n-ai șanse?            

După anularea alegerilor din Decembrie 2024, m-am trezit că vorbeam la telefon cu mai mulți prieteni despre ce urmează după această decizie fără precedent. Cine rămâne la putere? Îi expiră mandatul lui Iohannis? Cum se face noul guvern? Cine se ocupă de reorganizarea alegerilor. Întrebări normale și aparent simple, dar în tumultul situației, fără pregătire, greu de răspuns. Timpul ni le-a confirmat pe toate.

Dar s-a mai întâmplat ceva tot atunci. Discutând despre lipsa cvasi-totală de reacție a sistemului ce ar trebui să vegheze la justețea procesului electoral, ne-am dat seama cât de tare s-au dus românii după fentă. Mă rog, unii români. Și nu e nimic greșit în logica electorală, aș zice. Georgescu a avut o campanie clar nelegală, dar eficientă. Asta a arătat că se pot face minuni și, cumva, ni s-a pus vânt în pânze. Așa că am decis să avem un candidat ”al nostru”, să testăm care sunt, real, limitele accesului la putere din partea noastră, a independenților care se pricep la politica de canapea.

Continuă lectura „Atunci de ce mai candidezi dacă știi că n-ai șanse?            „

Topul candidaților în funcție de cât de mult merită să devină președinte – ediția 2025

Am mai făcut exercițiul acesta anul trecut. Îl mai facem o dată. Topul îl voi face în funcție de pregătirea candidaților pentru funcția de președinte, realizările care îi recomandă, susținerea pe care o au precum și declarațiile pe care aceștia le-au făcut. Topul nu reflectă în niciun fel intenția mea de vot, ci opinia mea față de cine merită mai mult.

11. John Ion Banu Muscel

Își zice John pentru că îl cheamă Ion și lumea în State, unde locuiește dinainte de 1990, îi spune John. Și și-a pus ”Muscel” lângă numele de familie pentru că e de acolo și e mândru de asta. Altfel, omul nostru a mai candidat și în 2019 unde a obținut marele ultim loc cu 25.000 de voturi. Atât trebuie să știm despre el, asta și faptul că BEC a sesizat parchetul că a fraudat semnăturile.

Continuă lectura „Topul candidaților în funcție de cât de mult merită să devină președinte – ediția 2025”

Am nevoie de semnăturile voastre. Cum se completează lista de susținători.

Orice candidat la președinție, inclusiv eu, trebuie să strângă 200.000 de semnături. Semnăturile trebuie strânse fizic, pe foaie. Intervalul de strângere este între 23 ianuarie și 15 martie, data limită de depunere a candidaturilor la Biroul Electoral Central.

Așadar, mai avem un pic peste o lună să strângem cele 200.000 de semnături.

Continuă lectura „Am nevoie de semnăturile voastre. Cum se completează lista de susținători.”

Program pentru Președinte. Paul Ispas, 2025

În ultimele două luni trecute de la „șocul” primului tur al alegerilor anulate am realizat că societatea românească are nevoie de o infuzie de realism. Mă simt pregătit și motivat să am un aport în acest sens.

Voi fi un candidat strict independent, cu o echipă independentă alături.

Principala barieră în fața acestei candidaturi e dată de cele 200.000 de semnături pe care trebuie să le strâng până la începutul lunii martie. Voi documenta acest proces întocmai pentru a arăta care sunt limitele pentru accederea reală la putere a unei persoane ca mine, pentru că:

Continuă lectura „Program pentru Președinte. Paul Ispas, 2025”

Am fost și eu cândva un extremist-rasist-misogin-homofob

În imediat 14 ani de scris pe blog mi-am construit o reputație de persoană moderată. Mă rog, vreau să cred că am făcut asta. Adesea mă manifest spre nuanțare, contextualizare și înțelegerea liniștită a lucrurilor, iar atunci când nu se înțelege, mereu am recomandat întrebările.

Nu am fost niciodată fanul ideii de ”shoot first, ask quesions later”. Decât, poate, în adolescență. Am avut o perioadă stranie de rătăcire în care desenam svastici pe spatele caietelor, în care consideram că ”femeile nu merită nici măcar un scuipat” și eram ferm convins că fac parte dintr-o rasă superioară. Ba la un moment dat, mișcarea ”Noua Dreaptă” mă atrăgea. Reușiseră să mă convingă să pun semnătura pe un tabelaș care avea scopul să schimbe Constituția și să lase căsătoria doar între un bărbat și o femeie. Da, mișcarea asta nu e de acum 3-4 ani, e de prin 2007-așa, că nu aveam 18 ani de prea mult timp când am semnat.

Continuă lectura „Am fost și eu cândva un extremist-rasist-misogin-homofob”

Nici extremismul nu mai e ce a fost. Cazul ”dreptacilor”

Se tot vorbește despre acest val de extremism din lumea civilizată, vestică, occidentală, cică democrată și capitalistă și liberală și cu drepturile omului și chestii.

Și nu sunt doar vreo două mișcări. Polonia are vreo două aflate la putere. În Suedia doar ce au câștigat. Italia pare să aibă doar guverne cu extremiști, la fel și Austria. În Olanda sunt destul de sus în opinia publică, iar în Franța, Marine LePenn tocmai a lăsat locul luo Jordan Bardella, un tânăr de 27 de ani. La noi îi avem pe frații de la AUR și la unguri e veșnicul Orban.

Continuă lectura „Nici extremismul nu mai e ce a fost. Cazul ”dreptacilor””

Casa Dragonului versus Inelele Puterii

Dacă ar fi să le comparăm, care e mai mișto? Casa Dragonului vs Inelele Puterii – părere după primele 4 episoade.

Să facem o abordare comparată asupra celor două seriale. E timpuriu, că au apărut doar 5 episoade din Casa Dragonului (HotD) și 4 din Inelele Puterii (RoP). Dar nu e dificil de făcut. E dificil fără spoiler-e, dar nu au cum să fie majore că mnah, au părut prea puține episoade.

Continuă lectura „Casa Dragonului versus Inelele Puterii”

Previziuni Oscaricești IsPauliene – ediția 2022 (cu câștigători)

În primul rând, ar trebui să mă maturizez și să găsesc alt nume la articolul ăsta. Nu mai am 16 ani, da?

Apoi tre’ să zic că anul 2021 a fost un an prost tare la capitolul filme. Dar rău. Adică, în afară de Dune, pe care-l aștept de când am citit cărțile și am văzut celelalte tentative de ecranizare, doar CODA m-a surprins plăcut. Nu vreau să zic că nu s-a depus muncă pentru filmele din 2021, dar pare că nu s-a prea depus inspirație. Sunt câteva eforturi individuale notabile, care vor face diferența, dar nu există o dominare clară din partea niciunei pelicule. Competiția parcă s-a dat la nivel de categorii, nu la nivel de calitate per-ansamblu.

Altfel, avem ediția 94 a premiilor. Să ne vedem și la ediția 100, apoi 150 și tot așa. Ca să vezi cine zic că o să câștige ce, uită-te la titlurile îngroșate.

Cele mai bune efecte vizuale

Continuă lectura „Previziuni Oscaricești IsPauliene – ediția 2022 (cu câștigători)”

În loc de heităreală pentru o prefață execrabilă.

Citesc o carte chiar marfă, ”Arabi”, de Tim Mackintosh Smith, un scoțian mutat prin 1990 în Yemen, îndrăgostit de civilizația arabă și capabil să ”vulgarizeze” această civilizație pentru publicul anglo-saxon. Cartea e tradusă în română bine dar corectată/editată prost, iar la asta se adaugă ceea ce nu pot numi decât o prefață care e însăși dovada că omul n-a citit cartea și vrea să umple pagini.

Continuă lectura „În loc de heităreală pentru o prefață execrabilă.”

Ăștia nici nu-s atât de inteligenți încât să fie capabili de răul pe care voi vi-l imaginați. Review la Don’t look up.

Scriu și eu despre noul film al lui Adam McKay, că nu e filmul lui DiCaprio sau a lui Streep. Nu înțeleg toată vâlva asta din jurul lui. Adică, în bula mea majoritatea l-au apreciat. Am văzut și vreo 2-3 comentarii de Facebook puse aiurea cu conținutul ”mă așteptam la altceva de la distribuția asta”, sau ”Adam McKay e un liberal spălat pe creier”, dar cam acolo se opresc comentariile negative. Toată lumea apreciază filmul, și eu mă număr printre cei care s-au bucurat să-l vadă. Mă rog, după The Big Short și Vice, McKay a demonstrat că e printre cei mai buni satiriști în viață, deci m-am uitat fericit la controversatul, de Netflix produsul, cu DiCaprio și Lawrence căstuiți, mărețul ”nu privi sus”.

 Continuă lectura „Ăștia nici nu-s atât de inteligenți încât să fie capabili de răul pe care voi vi-l imaginați. Review la Don’t look up.”