I-am propus Oanei să scriu despre ea acum vreo două săptămâni. Ne-am dat întâlnire în Manufaktura, o cafenea simpatică amplasată în Mega Mall, poate cel mai plin de cocalari centru comercial din București. Înainte să mă văd cu Oana, am trăit experiențele clasice de aici, anume un specimen luându-se de o pițipoancă în timp ce o alta încerca să îi lege șireturile de la tricou. ”Te ajut eu, pisi!”, zisese personajul. Dar o văd pe Oana și toate scârbele au dispărut. Nu ne-am mai întâlnit de câteva luni, pentru că deși am fost colegi de corporație, Oana a ales o alta, mai bine plătită. Continuă lectura „Corporatiști mișto – Oana Pasăre – episodul 2”
Doamna, doamna de acolo… este interlop?
Dragnea la Înalta Curte de Casație și Justiție:
”Doamna, doamna de acolo… este interlop?!”
Ăsta e răspunsul dat de Liviu Dragnea la întrebarea ”De ce ați adus interlopi la Înalta Curte? Vreți să intimidați martorii?” Continuă lectura „Doamna, doamna de acolo… este interlop?”
Corporatiști mișto – Eda Călin – Episodul 1
Corporatiști mișto vrea să fie un fel de serial în care voi prezenta oameni care lucrează sau au lucrat în corporație în timp ce fac și alte chestii mișto pe lângă bani pentru străini. Și pentru sine.
Încep seria cu o persoană dragă mie, Eda Călin. Ea are o pagină de Facebook care este un real succes, pagină de care auzisem înainte să știu că ea e omul din spatele postărilor. Dar mai multe vedeți din conversația de mai jos. Continuă lectura „Corporatiști mișto – Eda Călin – Episodul 1”
București. Titan. Noaptea.
Era seară. Cam ora unu și jumătatea noaptea. Sau dimineața. Atât de arbitrare sunt orele dintre zile încât e dificil să te decizi. Mă rog, nici nivelul de intoxicație la care ne aflam nu ne ajuta să fim mai deciși cu privire la care este ora exactă, însă asta nu ne-a oprit să lăsăm mașina în parcarea blocului de pe bulevardul 1 Decembrie 1918. Ciudat nume de dat unei străzi, că e departe de a fi bulevard. Și cu siguranță la anul nu se va întâmpla nimic memorabil pe acest asfalt întrerupt de șine de tramvai. Continuă lectura „București. Titan. Noaptea.”
PSD s-a râzgândit
PSD se tot râzgândește de când a luat cam tot ce e putere în țară. Iată câteva subiecte pe care au dat-o la alba-neagra cu frumoasa noastră țărișoară.
Uite taxa de solidaritate – nu e taxa de solidaritate https://goo.gl/KBwXJm
Uite salariul minim pe economie – nu e salariul minim pe economie https://goo.gl/UDFTSd
Uite manualul de sport – nu e manualul de sport https://goo.gl/dCmegd
Uite OUG 13 – nu e OUG 13 https://goo.gl/LKEPCj
Uite linia unică de autobuz – nu e linia unică de autobuz https://goo.gl/dVwZ5o
Uite Prim-ministrul – nu e Prim-ministrul https://goo.gl/6DXLVX
Uite impozitul pe cifra de afaceri – nu e impozitul pe cifra de afaceri https://goo.gl/eQQVVC
Uite statuia – nu e statuia https://goo.gl/XDm5f7
Uite data fixă pentru adoptarea euro – nu e data fixă pentru adoptarea euro https://goo.gl/Makb9S
Uite pensia privată – nu e pensia privată https://goo.gl/tek6A4
E bine că cineva își schimbă părerea. E rău că trebuie să și-o schimbe. Mai pe românește, ar fi mai bine să aibă de la început idei sănătoase și să nu se facă de râs. Și și mai important ar fi să nu se întâmple genul acesta de rahaturi de începători incompetenți când se află la cârma țării. Nu de alta, dar pică burse, se sperie investitori, se volatilizează piețe, se amețesc pensionari, se pensionează generali. Haos. Și dacă unele dintre râzgândeli sunt ilare, altele sunt periculoase și arată clar un lucru: PSD nu e capabil să guverneze coerent.
Top 12 artiști cu videoclipuri pe care trebuie să le vezi
De câteva zeci de ani nu mai există conceptul de artist fără videoclip. Orice melodie mai bună trebuie să fie însoțită de ceva imagine. Unii se filmează dansând, alții cu mașinile lor scumpe și gagicele plătite să-și arate siluetele. Alții se filmează doar cântând. Dar de ce să nu fii și un pic creativ cu videoclipul tău? De ce să nu completezi muzica prin ceea ce faci vizual? Uite câțiva artiști care reușesc asta chiar foarte bine.
- Michael Jackson
Continuă lectura „Top 12 artiști cu videoclipuri pe care trebuie să le vezi”
Mizeria de marketing de la “toateblogurile.ro”
Mi-am făcut cont pe toateblogurile.ro acum vreo șase ani. Și șase luni. Poate chiar și șase zile. Mă rog, am fost atras de ideea de a-mi promova cumva ce scriam pe wordpress la acea vreme. Dar am renunțat când am văzut că totul e cu bani și extrem de complicat. Nicio formă de social media decent, nimic senzațional. Și ca orice om care renunță, nu mai intri pur-și-simplu. Nu-ți dezactivezi contul, sau ceva. Toate bune vreme de vreo cinci-șase ani. Apoi a început spamul.
Primesc săptămânal de la băieții ăștia mesaje cu ce oferte de nerefuzat mai au ei. Un banner, ceva. O atenție, o măslină. Să mai bagi un ban. Deschid mail-ul, din instinct, ca să dau unsubscribe. Surpriză, niciun link, nimic. Zic, hai, poate e așa… la sanchi. Mai primesc un mail, de la același admin. Și altul. Până fac pe Ispas și răspund.
Dar n-o las așa, zic să intru totuși pe portal. Intru, resetez parola (nicio șansă să o mai țin minte). Văd că sunt membru de perioada menționată mai sus și că am vreo 80 de notificări. Niște alți blogări îmi cereau ceva prietenie. Dau click și mă dă afară de pe pagină. Mai dau o dată să intru și-mi zice că nu există adresa. Verific, era cea cu care mă logasem acum 3 minute. Intru în mail și stupoare, toateblogurile.ro îmi răspunse prompt.
Iar eu, nenorocit, cum mă știți, răspund la rându-mi.
Or, așa ceva nu se poate, stimabililor. Eu înțeleg că sunteți români și că ăsta-i comportamentul standard la noi, dar dacă vreți clienți, puneți mâna și băgați-vă un buton de unsubscribe în mail, ceva grafică și un pic de decență în relația cu clienții. Asta cu ”îmi iau jucăriile și plec” nu aduce profit nimănui, doar de aia aveți lipsă de bannere. Inutile, trăi-ne-ar adblocku.
De ce Soroș?
Bau-bau-ul actual al politicii românești e Soroș. Soroș în sus, Soroș în jos. De atâtea ori am auzit numele ăsta că deja sunt cumva imun la el, ba chiar îmi provoacă rictus. Soroș nu mai bagă bani în România din 2014. Cu toate astea e pe prima pagină a agendei comunicaționale a partidelor ”aflate la guvernare”. Și pun între ghilimele pentru că sunt vreo 2 partide extremiste care nu se află la guvernare dar care aderă la comunicarea asta. Păi de ce e așa? Am să fiu succint. Sper.
Partidele știu și pot să comunice împotriva și doar împotriva unor entități organizate central. A se înțelege că unui partid îi este ușor să atace, în principal, un alt partid sau o altă instituție centralizată. Aduceți-vă aminte atacurile intra-partide, unde includem liderii acestor partide, sau atacurile împotriva altor țări, UE, NATO, ISIS, etc. Dar împotriva unor ONG-uri mărunte, sau, mai rău, împotriva unor indivizi neafiliați, atacurile sunt foarte greu de transformat în ceva legitim. Imaginați-vă tot PSD-ul împotriva lui IsPaul – neafiliat. S-ar face de râs. Dar împotriva lui Soroș care ”are acțiuni la WordPress” e mai ușor. Eu sunt doar un soldat condus de interese financiare. Muuult mai credibil și mai dificil să se facă de râs.
Ok. Dar ce are societatea civilă de nu poate fi atacată individual? Păi ea e organizată doar pe sfere de interes. Nu există ONG-uri anti-PSD. Există ONG-uri cu interese ecologice, cu interese sociale, integrare, etc. Ele se activează doar când o anumită politică dusă de guvernanți contravine agendei lor și se vor bucura când o alta se pliază perfect pe agenda lor. Toate ONG-urile care au ieșit în stradă împotriva exploatării Roșiei Montane vor jubila dacă guvernul va face tot posibilul ca Roșia Montană să intre în patrimoniul UNESCO. Evenimentele de genul acesta se întâmplă foarte des. De exemplu, pe politici de tineret, când s-a dat gratuitate transportului studenților pe CFR, toate organizațiile au emis comunicate în care anunțau asta și felicitau decizia. Cine sunt ONG-urile astea de tineret care au felicitat guvernul PSD pentru transport gratuit și măriri de burse? Păi aceleași ONG-uri ”soroșiste” care critică mereu guvernul și îl vor dat jos, conform celor ”de la putere”.
Un exemplu este CTR și Membrii săi. Mihai Dragoș a fost acuzat de România TV că ar fi indirect finanțat de Soroș (click pe numele său). Apoi același CTR a felicitat guvernul pentru mărirea burselor și transportul gratuit oferit studenților. Or, cum vedem noi ca un soroșist adevărat să aplaude o măsură a unui guvern pe care-l vrea dat jos?
Alte zeci de astfel de exemple se mai pot găsi, dar nu ne pierdem vremea cu ele. Trebuie doar să înțelegem că societatea civilă nu funcționează ca un partid. Nu are o schemă comună de acțiune și nu ”întreaga societate civilă” se va poziționa împotriva unui guvern democratic, ci punctual împotriva anumitor politici duse de acesta. ONG-urile se finanțează din diverse surse, de la granturi europene, naționale sau locale până la fonduri private. Eu am lucrat la un ONG care a accesat vreme de zece ani fonduri europene de câteva zeci de milioane de euro. Dacă un singur ONG poate să facă asta, și șansele ca românul de rând să fi auzit de World Vision sunt mici, calculați un pic câți bani a băgat Soroș în România. 160 de milioane de dolari în 25 de ani. 6 milioane de euro pe an. Țin să mă repet, ONG-ul la care lucram lua jumătate din suma aceea pe an de la UE. Cum vă puteți imagina că suma aia, dispersată prin burse individuale și finanțări pe proiecte, ar putea strânge sute de mii de oameni împotriva unui întreg partid, când un ONG care consumă peste 3 milioane de euro pe an cumpărând autobuze pentru elevi și făcând tabere pentru prevenirea abandonului școlar nu e luat în seamă de Guvern când vine vorba de politici educaționale? Cum credeți voi că Soroș poate constrânge un om ”finanțat” de el să acționeze la cerere când Orban, premierul Ungariei, fost beneficiar de bursă Soroș luptă acum împotriva lui? E simplu, Soroș e o invenție care nu contraatacă. E un zid care doar primește. ”Tace agresiv”, cum zicea o burtieră. O fundație care luptă pentru incluziunea socială cu echivalentul a jumătate din ce dădea Soroș în societatea civilă nu este nici măcar luată în seamă de guvern pe plan decizional. Cum ar fi ca PSD să se ia de un ONG care vrea ca copiii să meargă la școală? Și-ar da cu firma în cap. Dar să se ia de o organizație de tineret care are un șef prieten cu cineva care are o fundație care a fost cândva finanțată de Soroș e super-simplu, pentru că agenda lui Soroș nu e cunoscută de mai nimeni. Se știe în linii mari că luptă pentru democrație și toleranță, două lucruri disprețuite de cei care se lovesc de lobby-ul societății civile. Cum să existe societate civilă când există alegeri. La ce ne trebuie nouă pe cineva care să influențeze politicile de tineret când avem un partid care a câștigat alegerile? E clar, cineva vrea răul României… Nu, de fapt vrea binele unui segment de populație care nu e luat în seamă de ”infailibilul partid”. Iar Soroș nu există în ecuația asta. Cine vrea să-l bage vrea doar să sperie un electorat needucat livrându-se pe sine drept salvator. Da, Dragnea, despre tine și neputința ta e vorba.
În cultură nu există democrație
Cum adică, nu există democrație? Păi nu ar trebui să existe democrație. Poate capitalism, dar nici ăla în adevăratul sens al cuvântului. Și haideți să vedem la ce mă refer.
- TV
Dacă i-am lăsa liberi pe toți, toate posturile radio, tv și altele, ne-am umple de manele și de nurori pentru mamă, precum și de telenovele cu calități îndoielnice. Dar sunt ca ciupercile după ploaie emisiunile astea gen ”insula pasiunii” și nu vezi, dar pur și simplu nu vezi, cum să mai ieși din prostia asta. Păi dacă n-am fi dat-o, de la bun început, cu Teo și Mircea șou și alte aberații, nu ajungeam s-avem Kanale și Antene de rahao. Capatos ar fi fost, uhm, necunoscut. Dar hey, capitalismul vinde, oamenii vor democrație, s-aleagă ce vor ei. Nu le place să schimbe kanalu. Păi fix aia e problema, 0teveule, că exiști! Dacă n-ai exista, dacă n-ai da mizerii, lumea n-ar avea de ales decât să se cultive cu chestii decente.
- Radio
E un radio în Brașov, Super FM se cheamă, e fix opusul lui Rock FM. Adică da, dă manele. Slogan? ”Mulți ascultă, puțini recunosc”. Adevăraaaat. Ha-ha-haaaa! Și când dau de ultima melodie Smaili în taxiu mă umplu de bube. Bineînțeles că există alternative, cum ar fi muzica bună. Avem și de-ai noștri și sunt și de-ai lor, dar se difuzează muzică simplă, cu structuri repetitive, pentru că românul n-are timp să se educe. De ce să știe el ce e aia timp de 5/4 când îi dai un banal 2/2 și hopa! a ieșit maneaua. Gusturile se educă, boss! Dar tu ascultă versurile complexe ale lui Mihăiță Piticu, că zice bine el ce zice acolo, de ce să dai ureche la ultimul album Gorillaz, nu-s ăia cu desene animate? Dar ce, suntem copii?
- Festivaluri și concerte
Repede, cine cântă la Neversea? Sunt vreo 2-3 buni, un Fatboy Slim, un Tiesto. Dar e și Jason Derulo (ăsta-i ăla cu ”știi ce să faci cu fundul ăla mare și gras? Scutură-l, scutură-l, scutură-l”). Cum poți s-o pui pe Dua Lipa pe aceeași scenă cu Benny Benassi? Șeful la videoclipuri sexiste și muzică proastă. Trist. N-am nimic cu cei care merg la festivaluri, sunt destui artiști buni care trebuie promovați, dar când ați auzit voi ultima dată Metallica la un radio non-nișă? Știți că și-au scos album? Realizați că dacă vin mâine în țară umplu Arena Națională doar ei? Dar hey, punem trei artiști depășiți, unul cunoscut și ne facem că e cel mai tare festival evăr. Aia e, cultură…
- Cărți
Cum era sloganul? Te fac ”neprost”? Repede, care e cea mai recent lansată carte românească pe care ai citit-o? Când, în ce an a apărut? Dacă l-ai citit pe Godină nu se pune, că ăla e excepție. Dar cu mizerii ca ”Suge-o Ramona”, sau Andrei (că deh, orice mizerie trebuie să aibă și continuarea ei) nu poți să zici că ai cultură în România. Ai o formă de entertainment, care nu este tot una cu cultura. Nici să citim Solenoid-ul lui Cărtărescu nu e afacere, dar măcar acolo, undeva la mijloc, să ne plasăm. Să nu citim 50 de umbre maro, varianta în română. Să citim, nu știu, toate cărțile alea de le-am luat cu ziar și zac prăfuite în bibliotecă. Toată lumea le are, sunt zeci și sunt luate în majoritar pentru estetică. ”Ia uite ce frumoase sunt ele la fel, toate, nedeschise, încă sigilate, cum stau ele… ce? Să le citesc? Păi dacă le citesc, le dau jos folia protectoare și le scade valoarea!”
- Teatru/operă
Ce-i aia? Niște forme de artă arhaice pe care nu avem cum să le înțelegem că urlă ăia pe scenă și nu o cântă pe aia cu ”prințesa prințeselor” și plus că dau aceeași bani și văd cu efecte speciale, cu super-eroi, cu astea. Și că tot vorbim…
- Filme
E proastă cinematografia românească – replică standard a celui care vede un film românesc pe an. Adevărat, e slăbuță. Dar motivele sunt multiple: nu mergem nici la filmele bune (decât la Garcea și oltenii), ni se creează impresia, prin comparație cu Hollywood-ul, că filmele românești sunt proaste pentru că nu sunt spectaculoase. Dar doar pentru cunoștințele voastre: filmele actuale holiuidiene profită de același tip de scenariu și ritm standard de la Star Wars în coace așa cum profită toți cântăreții pop de autotune. De aia când vedeți un film românesc vă displace, că nu e ușor de urmărit, vă solicită și intelectul, nu doar simțurile. Și vă mai pune pe gânduri fără să vă ofere totul pe tavă. V-aș recomanda vreo două astfel de filme, dar sunt sigur că nu vă veți uita la ele.
- Instituții culturale
Și uite încă o urmă a decadenței: când în instituțiile culturale se implică oameni politici. Știați, de exemplu, că Maria Grapini are 2 cărți scoase la Uniunea Scriitorilor? Știați că Varujan Vosganian, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, este și cel mai tradus autor român? Păi cum să nu ne susținem noi adevăratele valori?! Uitați-vă pe cine trimitem la Eurovision… numai somități.
- Concluzie
Păi mă, boss, cum să dai prostimii prostii? Va rămâne proastă. Iar prostimea, dacă nu cunoaște alternativele, tot prostii va dori. Ați auzit expresia aia ”gusturile se educă?”… Cum credeți c-am început noi să renunțăm la mâncat rădăcini și plante și am ajuns să avem chestii precum foie gras sau somon fume? Cum? Nu toată lumea a auzit de astea? Deci e o problemă și în cultura culinară, că de aia îi zice ”artă gastronomică”, pe modelul: or fi ele, fructele de mare, ieftine, hrănitoare și bune, dar tot mai bun e micul cu timișoreana și muștar fără gust.
Dacă nu punem mâna și nu scoatem imbecilizarea din cultură, datorată în majoritar democrației, îi merităm pe Capatos, Badea și Gherghe. E bună democrația, dar nu în cultură. Aici chestiile proaste se văd de la o poștă și trebuie stârpite, că generează proști. Și da, adu-ți aminte de articolul acesta data viitoare când ai să vezi vreo pițipoancă cu șlapi pufoși sau vreun ”șofer” de bemwe cu maneaua la maxim la semafor.
Ce înseamnă ”tefeleu”, ”tefelist”?
Mi-am pus întrebarea asta acum vreo 5-6 luni și eu. Și mnu, nu eram sigur. Simțeam nivelul peiorativ al termenului și puteam ghici cam care e direcția către care bate, dar nu puteam să-mi dau exact seama. Și exact mi-am dat, sursa fiind însuși Mirel Palada, cel care a și contribuit major la popularizarea termenului. De menționat că el preferă ”tefeleu”.
Bine-bine, dar ce înseamnă. Păi e citirea pe litere a abrevierii de la Tânăr Frumos și Liber – TFL – tefeleu/tefelist.
Termenul de Tânăr Frumos și Liber a fost popularizat major de presa pro-guvernamentală pe la sfârșitul lui 2015, în principal odată cu evenimentele ce au succedat incendiului din Colectiv. Principalul purtător de stindard a fost Mircea Badea care structura, seară-de-seară, formularea ”tinerii frumoși și liberi care se dau cu curu’ de pământ”. Din conveniență, s-a optat pentru abrevierea TFL, de unde și tefeleu/tefelist.
Ok, dar cine sunt tefeleii? Păi tefeleii pot fi diverși. Depinde pe cine întrebi. În majoritar, un tefeleu trebuie să aibă un puternic sentiment anti-corupție. Nu ai acest sentiment, nu ești tânăr frumos și liber. Cum în țărișoara asta scumpă a noastră cele mai multe scandaluri de corupție gravitează în jurul PSD, un tefeleu are tendința evidentă de a fi anti-PSD, deci un junghi în coasta comunicațională a purtătorilor de mesaje.
Pe lângă credința anti-corupție se mai atribuie multe alte elemente tefeleilor, însă niciunul care nu derivă din asentimentul principal nu este definitoriu. De exemplu, se face des confuzia între tefeliști și varianta americană SJW – Social Justice Warrior – Luptător pentru justiția socială. Acești SJW sunt niște bigoți ai politicii corecte care duc totul către niște extreme de neimaginat. Și da, un SJW în România ar putea fi băgat în găleata cu tefelei, pentru că nici ei nu suportă corupția, dar nu și invers. Cunosc tefelei xenofobi și homofobi dar care și-ar da viața numai să nu se exploateze Roșia Montană. Altă greșeală e să se creadă că tefeliștii sunt corporatiști sau hipsteri. Iarăși greșit. Sunt destui membri PSD (deci implicit non-tefelei) care lucrează în corporație sau cred în S-ul din PSD – socialul din SJW.
Mă rog, ați prins ideea. E greșit să presupui orice altceva despre un tefeleu/tefelist cu excepția urii lui față de corupție și elementele asociate acesteia.
Și ca un bonus, eu prefer varianta ”tefeleu”, pentru că se apropie mai bine de originea termenului. Un tefelist se presupune fie că lucrează la TFL (comparație cu ceferist), fie că ține cu TFL (comparație cu dinamovist). Sau da, poți fi tefelist dacă ai peste 35 de ani și urăști corupția, a se înțelege că legal, după 35, nu mai ești tânăr.
Paul Ispas - IsPaul.ro 