Previziuni Oscaricești IsPauliene – ediția 2019 (cu câștigători)

Și iată-ne la a 91-a ediție a Oscarurilor și a 4a ediție de predicții Ispauliene. Un an relativ slab comparativ cu cele anterioare, dar care aduce niște premiere inedite. De exemplu, Melissa McCarthy, o actriță relativ greu de suportat și cu apariții dubioase în comedii mediocre, a reușit să impresioneze Academia cu rolul din ”Can You Ever Forgive Me”, motiv pentru care și-a luat nominalizare. Iar filmul nu e prost deloc, chiar îl recomand cu căldură. O altă posibilă premieră este la categoria ”Cele mai bune costume”, unde toate cele 5 nominalizări sunt deținute de femei, realizatoare ale costumelor, Sandy Powell fiind nominalizată de două ori pentru munca ei din ”The Favourite” și ”Mary Poppins”. Însă elementul meu preferat este nominalizarea la ”cea mai bună cinematografie” a lui Roma, filmat în alb negru și produs de Netflix. De ce mi se pare intrigant? Continuă lectura „Previziuni Oscaricești IsPauliene – ediția 2019 (cu câștigători)”

Corporatiști mișto – Mircea Becherescu – episodul 11

A trecut ceva timp de când n-am mai tastat un nou episod din Corporatiști Mișto. Și nu pentru că s-au terminat oamenii mișto din corporație, dar mai mult n-am avut timp, iar, printre altele, am schimbat și corporația de câteva luni. Ei, și cum noile începuturi deschid uși neașteptate, pe etaj am avut plăcerea să mă împrietenesc cu Mircea Becherescu. Pe Mircea îl știu de la niște prieteni comuni, doi dintre ei apărând aici în niște episoade anterioare. Vorbesc despre Vije și Adrian, însă corporația aduce oamenii împreună, unii ar zice cu forța, dar majoritatea zic ”cu salariul”.

M-am bucurat mult că Mircea mi-a acceptat invitația, așa că l-am dus la Dianei 4, pe o gheață cum n-a mai văzut Bucureștiul de mult timp, am băut câte ceva, am mâncat, apoi ne-am așezat la discuții. A fost ciudat să-i tastez cuvintele în gălăgia aceea și în aglomerația de joi seară din bărulețul ăla, dar poate și dorul de un interviu, și plăcerea companiei au făcut orele să treacă destul de repede. Gata, nu mai laud întâlnirea, las rezultatul să vorbească de la sine.

Mircea, ce faci tu mișto?

Băi, nu știu dacă există formulare mai bună în română, dar o zic în engleză, sunt un ”Working class rockstar”.

Continuă lectura „Corporatiști mișto – Mircea Becherescu – episodul 11”

Coborâm la prima – cronica unui suflet stors

Doar ce m-am întors, când scriu aceste rânduri, de la vizionarea primului lung metraj al lui Tedy Necula. Mulți vor întreba cine este acest Tedy Necula. Ei bine, el este o dovadă vie că boala fizică nu-i decât un mic impediment în drumul înfăptuirii viselor tale. El suferă de tretrapareză, vorbește greu în comparație cu restul lumii și se comportă oarecum ciudat. Dar asta e departe de a fi definitoriu la el. Ce a reușit omul acesta să facă din spatele camerelor, și ceea ce cu siguranță va reuși să mai facă, este ceea ce îl definește cu adevărat. Continuă lectura „Coborâm la prima – cronica unui suflet stors”

Privește-i pe ei, nu însemnele lor!

Imaginează-ți că nu ai falange la mâini, doar niște cioturi în loc de degete. Imaginează-ți că problema cu care te confrunți e rezolvată de știință destul de repede. Imaginează-ți că cineva a inventat un mecanism prin care degetele tale sunt la fel ca ale majorității. Față de unii ești mai rapid și mai puternic, față de alții nu. Dar nu e o problemă să ai handicapul ăsta. Îți vezi de viață în continuare, de când s-a întâmplat accidentul care te-a lăsat cu un handicap aparent. Inițial te deranjau glumele colegilor și prietenilor. ”Mânuță”, ”Tom Degețel”, ”robocop” și altele. Glume la care ai început și tu să râzi, ba chiar ai început o listă cu cele mai bune. Ești privit drept normal, iar ceea ce te face diferit este iarăși normal. Nimeni nu se simte respins de handicapul tău. Continuă lectura „Privește-i pe ei, nu însemnele lor!”

Să oprim manipulările despre referendumul din 6-7 octombrie 2018

Am zis că e mult mai simplu să fac un filmuleț, așa că am optat pentru un live pe facebook. Dar pentru cei care nu au apucat să îl vadă, e și pe youtube, deci vizionare plăcută și aștept comentariile voastre.

Ce se votează, de fapt, la referendumul din 6-7 octombrie?

Legea pentru revizuirea Constituției a fost publicată în Monitorul Oficial. Ea are două articole.

Articolul unu zice ce se modifică și unde. Se face trimitere la articolul 48 din Constituție, alin 1: ”familia se întemeiază prin căsătoria liber consimțită dintre un bărbat și o femeie, Continuă lectura „Ce se votează, de fapt, la referendumul din 6-7 octombrie?”

Ieșim la proteste, îi dăm jos, și ce punem în loc? Care e alternativa?

Am auzit cuvintele astea, cel puțin în ultima perioadă de timp, de prea multe ori. Sunt unii care astfel își justifică susținerea tacită a regimului PSD, datorită unui număr de factori. De la salarii și pensii mărite, până la ”mie Negoiță mi-a dat loc de parcare”. Sunt alții care nu sunt de acord cu protestul și susțin că votul e absolut. Și e ilar când afli că unii dintre ei nu au votat, dar nu contează asta într-o democrație. Important e cine câștigă alegerile, conform logicii lor. Și mai sunt cei care vor ca PSD să cadă, dar nu văd nicio alternativă care să îi satisfacă sau măcar să le atingă un nivel de mulțumire. În fine, ei nu văd nicio alternativă de niciun fel. Și și aceștia au dreptatea lor, că cei din primul flanc al politicii nu au demonstrat în niciun moment că au capacitatea reală de a guverna. Opoziția, luată pe sprânceană are prea puțini vectori reali de integritate și competență. Ba mă voi hazarda să zic că nu are. Până și prea-apreciatul Cioloș are problemele sale, și nu-s puține. Că e imposibil să fii Comisar European pe Agricultură cât a fost el fără să fi supărat pe cineva. E imposibil să fii prim-ministru în România fără să dai gherle. Continuă lectura „Ieșim la proteste, îi dăm jos, și ce punem în loc? Care e alternativa?”

Ce se postează în grupurile pro-PSD despre protestul din 10 August

Păi ce să se posteze, numai aberații.

De exemplu, există, aparent, o legătură între Cioloș și Bivolaru. Și, bineînțeles, pentru că nu e român, Cioloș e scris Csalos.

Continuă lectura „Ce se postează în grupurile pro-PSD despre protestul din 10 August”

Nu e nicio rușine, românule, să stai la coadă!

Eram la Auchan astăzi și aveam în mână un bax de bere. Adică o treabă cu fix 6 cutii, ambalate la un loc. Știți de care zic. Și când am ajuns la casă, băiatul din fața mea, cu vreo 15 produse așezate pe bandă, m-a întrebat dacă am doar atât. Îi zic că da, și mă invită să trec înaintea lui. Cumpărătorul de dinaintea lui terminase, iar eu, dacă aș fi așteptat, aș fi stat doar vreo 3 minute. I-am răspuns că nu e cazul, nu mă grăbesc nicăieri. Totuși omul a insistat, mi-a luat berile din mână și le-a pus înaintea produselor sale, separându-le cu bucata de plastic numită ”următorul client”. I-am mulțumit, mi-a zâmbit, iar când mi-a venit rândul, i-am strâns mâna. El a pierdut 30 de secunde din viață, dar a câștigat simpatia mea. Continuă lectura „Nu e nicio rușine, românule, să stai la coadă!”

Camionul cu cabină portocalie, beciul, și uleiul de motor

Aveam vreo opt ani, iar opt ani în cartierul Triaj din Brașov prin 1996 era o vârstă tare ciudată. Viața la blocul post-comunist era aproape ca în oricare alt sat, numai că găina nu era în curtea omului, ci la cotețele din cartier. Vecinii se cunoșteau toți între ei, unii ajungând chiar să-și lipească apartamentele între ele. Copiii din scară erau cei mai buni prieteni, la ziua fiecăruia fiind invitată toată scara, iar sfârșitul verii era mereu o fericire, pentru că se întorceau toți de la țară și puteam să facem orice hărmălaie ne trecea prin cap. Continuă lectura „Camionul cu cabină portocalie, beciul, și uleiul de motor”