Se făcea că cei trei măieștri lideri ai FSN, PDSR și PSD se aflau în rapidul de Brașov într-o iarnă destul de grea. La un moment dat, prin apropriere de Breaza, trenul rămâne blocat. Viscolul puternic de afară făcea imposibilă intervenția oricui, iar disperarea începuse să pună mâna pe pasageri care nu erau pregătiți decât pentru un drum de 2-3 ore, și nu de o ședere prelungită fără vreun sorț de izbândă. Cei trei lideri decid, într-un final, să facă uzanță de capacitățile lor de șefi și să încerce să rezolve problema.
Primul care intră în scenă este însuși Iliescu, care se apucă să dea câteva telefoane la Valea Jiului să cheme o armată de mineri care să împingă trenul. Cu minerii se rezolvă tot, gândea el, neluând în seamă starea deplorabilă a infrastructurii afectată de condițiile meteo neprielnice. Totuși, iarna nu-i ca vara.
Următorul pe lista de lideri este prea-în-gât-împușcatul Năstase. Soluția acestuia a fost să se deplaseze din vagon în vagon până la locomotivă, unde înmână două bancnote de 100 de lei, câte una pentru fiecare mecanic, și două bancnote de 50 de lei, câte una pentru fiecare naș. Evident, banii nu dau zăpada de pe calea ferată, deci trenul nu se mișcă.
Agitația creștea și oamenii erau tot mai nerăbdători. După ore de stat împotmoliți, fără apă și în frig, Dragnea se duce la vagonul restaurant unde îi roagă pe cei de acolo să facă niște ceai cald. Apoi îi cheamă pe toți în tren, le dă câte un ceai, îi pune să tragă perdelele și le spune să-și imagineze că trenul merge.
N-am să fac interpretarea bancului. Și da, știu că-i sec.
De imediat două săptămâni, pentru mine normalitatea s-a schimbat. Înainte aveam un program simplu: trezit, muncă, acasă, activități de seară/ieșit în oraș, somn. Acum nu mai pot fi așa. E drept, nu neglijez munca, dar depun multă altă muncă în alt sens. Pentru mine a ajuns să fie normal să caut informații de ultimă oră. A ajuns să fie normal să încep să devin specialist în drept. A ajuns să fie normal să ies în stradă. Toate, bineînțeles, au prețul lor. Nu mai am aceeași eficiență la birou. Cu cât citesc mai mult despre ce se întâmplă, cu atât devin mai puțin manipulabil, și fac tot posibilul să-i informez și pe alții. Iar vocea, de la urlat, nu mai e. E o răgușeală apăsată pe care nici eu nu o înțeleg. Sănătatea își revine, sper.
Rețin niște statusuri de facebook de după alegeri ale susținătorilor PSD, care se rezumau, în majoritar, la: ”A câștigat PSD-ul și uite că nu e sfârșitul lumii”. Doar în sinea mea mi-am zis ”încă”, după care a intrat vocea rațiunii și a zis ”hai, mă, că n-or fi atât de răi… ce-ar putea să facă?”. Uite, mie mi-au schimbat lumea. Seară-de-seară stau cu ochii în televizor, în laptop și cu picioarele înghețate. Dorm 6 ore pe noapte, mănânc când îmi aduc aminte, și nu știu ce să mai fac, sunt în continuă căutare de soluție. Și știți care e marea problemă, că nu sunt singur. Strada arată că sunt cel puțin 200.000 la fel ca mine. Practic, lumea pe care o cunoșteam noi s-a schimbat, deci într-o anumită formă a venit și acel sfârșit.
Și stând în piață îmi amintesc de o discuție cu ai mei, una cam pe când aveam vreo 22 de ani, și foarte sinceră. Ei ziseseră, când veni vorba de mineriada din iunie 1990, care atunci împlinea 20 de ani, că, din păcate, și ei fuseseră manipulați. Votaseră cu FSN-ul și credeau, într-o oarecare măsură că cei din Piața Universității vor răul țării. Ai mei nu erau mândri de ce spuneau, dar măcar era adevărat. Fix asta nu vreau să trăiesc când voi vorbi cu copilul meu, cu tinerii din generațiile viitoare. Fix de asta ies, pentru că i-am idolatrizat pe cei cu curaj care în 87 și 90 nu au schimbat nimic, decât poate niște mentalități, dar în 89 au reușit totuși ceva.
Suntem mulți. Suntem sute de mii. Cifrele care apar pe sticlă, de 10-20… 100.000 arată ”apogeul” de oameni din piețe sau de la proteste. Dar ei se rotesc constant, pentru că e frig și nu rezistă. Unii vin, alții pleacă. Cifrele reale, zic eu, sar de 300.000 liniștit, poate chiar 400. Și e bine să fim pașnici, în ciuda violențelor. E bine să fim calmi, dar e și mai bine să arătăm că suntem mulți, nu suntem proști și că, în caz de nevoie, putem acționa. Unora le este frică de noi, că s-au jucat cu focul și au văzut că arde, dar până nu vor simți în coaste sula pieței, nu vor da înapoi. Ce vă promit e că eu voi fi acolo. Voi încerca să strig, voi încerca fiu vigilent, voi scrie și voi da sfaturi tuturor celor care au nevoie. Promiteți-mi și voi mie același lucru.
Mă întâlnesc în stradă mereu cu cunoscuți. Mă bucur că sunt din ce în ce mai mulți și le mulțumesc. Dar pentru azi, eu trag pe dreapta, că metroul face zgomot de ”Hoții! Hoții!”, iar când e liniște parcă aud ”cine nu sare, nu vrea schimbare”.
Mi-am pus o întrebare în dimineața asta: pentru cine plângi tu, neputinciosule?
Cum pentru cine plâng? Pentru ăia care au crezut și cred încă în bunătatea șefilor PSD. Pentru oamenii care nu au nicio vină că-s manipulați. Pentru cei care nu ies la vot. Pentru România și viitorul ei. Pentru opoziția asta de căcat care nu e în stare să se coaguleze. Pentru liderii în care am crezut și care au preferat să se retragă. Pentru liderii în care cred și care fac prea puține. Și mai important, plâng cum am plâns și pentru #colectv. Din neputință.
Nu, nu s-a întâmplat mare scofală aseară, în fapt. Doar scăparea de câteva dosare ale unor borfași. Pentru că nu e nimeni anchetat politic în România dacă nu încalcă legea, sau nu există suficiente suspiciuni că au încălcat legea. S-a văzut și se vede. Ei se pot apăra în instanțe, își pot da legi favorabile și noi nu putem face nimic. Suntem neputincioși, ca indivizi.
Și poate credeți că în colectiv facem ceva. Da, suntem vreo câteva sute de mii care cred asta. Poate două. Dar pe lângă ei, mai sunt alte multe milioane care nu cred că au puterea să schimbe ceva și își văd liniștit și pașnic de serviciul lor. Își plătesc taxele și impozitele ca orice bun cetățean, dar se simt la fel de neputincioși.
În 90, pe cei care au îndrăznit să creadă, i-au bătut minerii. Ați văzut ce bine a fost după… Acum cine să ne mai bată, că mineri nu mai sunt, minele sunt închise. Muncitori în fabrici n-ai de unde să mai aduci, că nu mai sunt fabrici. Armata n-are nici 1.5% din PIB, trebuie să-și protejeze propriile TAB-uri să nu fie furate. Mai rămân jandarmii. Dar știți cum e, și ei, jandarmii și polițiștii, simt ca noi.
Neputința mea e neputința tuturor. Haideți să fim neputincioși împreună, în stradă, până când nu mai vorbim de neputință!
Și uite cum, încă o dată, în loc să stau acasă să văd vreun film nominalizat la Oscar, să-l citesc pe Hesse sau să văd finalul de la Vikings, ies în stradă. Și mă bucur că nu sunt singurul care a gândit la fel. Cu cățel, cu elefant, care de care mai mulți și mai supărați, dar, ca data trecută, la fel de civilizați, s-au strâns ei… Cei care știu să spună ”nu!”.
Mesajul e simplu, nu s-a schimbat: nu grațierii, mai ales în forma propusă. Nu schimbărilor asupra codului penal, în special plafonării prejudiciului pentru abuzul în serviciu. Chiar zicea foarte bine o pancartă: dacă eu nu dau 190.000 de lei în taxe către stat, sunt scăpat?
Mesajul e clar, în genere, dar cu băiatul ăsta ce ați avut?
Dar de ce sunt eu un animal cretin nazist? Păi așa a zis acela, de la ALDEU. Am să port orice stigmă care mi se pune cu foarte mare mândrie. Dar am o întrebare, dacă tot ziceți că mă plătește Soroș, banii unde sunt? I-am dat ibanu greșit? Și eu și toată suta de mii care a ieșit în stradă?
Banii, bosz Soroș, unde mi-s banii?
Și, din nou, spre marea mea uimire și surprindere plăcută, era foarte curat pe jos. Trebuia să mă uit atent să văd vreun muc de țigară aruncat pe asfalt. De faptul că au fost zeci de câini și nici urmă de ”rahați” pe partea carosabilă, nu mai zic. Poate singurul reproș pe care ar trebui să-l fac este că mulțimea striga constant ”Antena 3, niște derbedei” în momentul în care treceam pe lângă vreun car de transmisie de la ”respectabila” televiziune. Dar știți ce e de apreciat, totuși? Deși se simțea starea de repulsie a protestatarului față de sigla televiziunii, niciun demonstrant n-a sărit ”la harță” cu vreun reporter/cameraman de la ”singura televiziune independentă”, asta în ciuda lipsei de jandarmi prin preajma carelor de transmisie.
Nici nu știu ce părere să am despre asta…
La un moment dat, m-am trezit cu un jandarm pașnic lângă mine. L-am întrebat politicos dacă știe dacă protestul acesta este legal. Mi-a răspuns la fel de pașnic că protestul este spontan. L-am întrebat dacă încălcăm vreo lege aici, și dacă da, care ar fi amenda de om. Speriat, s-a uitat la mine și mi-a repetat că e protest spontan. I-am spus că dacă am încălcat vreo lege, chiar vreau să plătesc amenda. Legea trebuie respectată chiar și atunci când nu îți convine. M-a măsurat din ochi și mi-a spus că ar fi bine ca toți să gândească ca mine. Și i-am răspuns că sunt convins că marea parte a celor pe care îi cuprindeam cu privirea gândesc la fel. I-am mulțumit pentru siguranța pe care ne-o oferă și m-am întors la gașca mea de animale cretine naziste, oameni care au purtat acest stindard cu mare drag.
Fiecare-și poartă stindardul… indiferent de rasă, specie, limbă… etc.
Finalmente, am fost 100.000 în stradă. Aproape. Oare acum s-a transmis mesajul? Oare acum le mai e frică de noi? Se potolesc, oare? Doar timpul ne va spune, dar noi știm ce avem de făcut, dacă iarăși suntem luați de proști, repetăm schema, până reușim ce ne-am propus.
P.S. dacă-l vedeți pe Soroș, să-i spuneți că mi-e dator cu 300 de lei, și că n-am scos broaștele la protest că-s în hibernare.
Logica e o chestie dificilă. Funcționează în moduri surprinzătoare și e legată de elemente precum psihologia. Dar nu vorbesc despre chestii complexe psihologice, despre care nu știu nimic, că n-am studiat. Vorbesc despre o treabă mult mai simplă: dopamina. Nu, nu e vreun drog injectabil, dar e o substanță pe care o secretă creierul atunci când simte el că faci chestii mișto, care-i plac, ca sistem de recompensare. Pavlov. De exemplu, când asculți o melodie care-ți place, senzația de plăcere crește și tot crește pe măsură ce o asculți repetat. Dopamina e cea care-ți oferă plăcerea și, mai mult, ești dependent de ea. Cum să nu fii dependent de plăcere?
Dar să revenim la oile noastre. Logica, modul de a gândi a diverșilor homo sapiens e creată datorită dopaminei. Dacă ție ți se oferă plăcere de la a descoperii chestii noi, să le investighezi, să știi sigur că e adevărat ceea ce știi, altora creierul le oferă dopamină când aderă la un ”adevăr” colectiv acceptat. Dacă ai fost la proteste și ți-a plăcut să vezi atâția oameni de aceeași părere cu a ta, află că fanii A3 și Rtv trăiesc asta zilnic. Ești invidios, nu?
La Rtv se crează impresia că ești boss dacă ai aceeași opinie cu ei. Pentru că sunt în emisiune 20 de oameni deodată. N-au cum să greșească 20 de oameni deodată. Și avocați, și jurnaliști, și șefi de instituții de cercetare politică, și medici. N-au cum. La fel și la A3, n-au cum, seară de seară, oamenii să greșească. Iar când vine cineva cu o părere divergentă, imediat e pus la colț de restul celor din platou. Ferească Dumnezeu să nu ai aceeași opinie cu a lor, tu ca privitor. Nu îți mai iei doza de dopamină. Te enervezi. Cine vrea să fie nervos? Stare de negare, ca la orice prim pas spre renunțare la ceva de care ești dependent. Tremurat, rău… Nu, lasă, mai bine să te întorci la ce zic ăia. De ce să negi ce ți se oferă, mai ales că sunt atâția care au aceeași opinie? Cum s-ar putea înșela ei? Ei oricum știu mai bine. Și tot ei zic că cine nu știe ca ei e manipulat. Ce-ai? Eu, privitorul Rtv manipulat? Niciodată! Ăștia l-au demascat pe Soroș!
Și logica folosită de aceste trusturi de presă, pe lângă senzația de apartenență, oferă dopamină, dar mai mult ca un efect al acestei expuneri decât ca o cauză. Adică, expunându-te la ceva plăcut începi să gândești ca ei. Fac din nouă paralela cu muzica: dacă prima melodie care ți-a plăcut și te-a prins pe care ai ascultat-o repetat este o manea, felicitări, ai toate șansele să devii manelist. Mai mult, dacă mai ai în gașca de prieteni oameni care îți aprobă gustul muzical, cu atât mai mult vei fi manelist. La fel și aici, ajungi să respingi din gașca ta pe oricine nu gândește ca tine, nu simte ca tine și nu are aceleași gusturi cu ale tale. Pa-pa! De ce să nu-mi iau eu doza de dopamină? Doar pentru că ai tu dreptate? Hellz no!
Și acum, cheia: ce treabă are asta cu logica? Păi modul ăsta de a gândi îți face creierul susceptibil unei anumite forme de logică. Dacă încerci să pui pe cineva să citească ”Ordonanța Dragnea”, dintre privitorii Rtv și A3, îți va zice: ”Da, dar uite ce zice aici, că toți ăștia de la articolele astea nu-s grațiați și toți sunt corupți, deci corupții nu-s grațiați, deși, decât să moară în pușcărie…” Dar dacă le zici că Grindeanu a fost plătit de Șoroș să facă ordonanța asta ca să iasă nașpa PSD-ul care vrea să facă atâta de mult bine României, să-i vezi numai cum se schimbă la față. Dopamina își face efectul.
Something-Something Daaark Sideee!
Genul ăsta de abordare a problematicii cu aceleași arme va funcționa în 90% dintre cazuri. Hai 70% (da, știu, cifră scoasă din burtă). Și odată ce le aveți atenția, puteți încet continua către argumentarea firească a lucrurilor: ”de ce crezi tot ce are legătură cu Soroș, dar ce are legătură cu oamenii de zi-cu-zi din politica noastră, de ce nu crezi?” Bine, această ultimă întrebare trebuie pusă după lungi tatonări ale terenului, nu imediat. Purtați o discuție, acceptați, folosiți cuvinte precum ”cred” mai mult decât ”știu”, pentru că nimănui nu-i pasă de ce știi atâta timp cât nu crezi în asta. Pentru oamenii ăștia, ”a crede” e mai important decât ”a știi”, de asta sunt formatori de opinie… de credințe adică. Doar imaginați-vă ce ar face un telespectator Rtv/A3 dacă i s-ar oferi informația brută, fără să i se spună ce părere să aibă. Imaginați-vi-i cu o lege în față, sau cu propunerea de buget… Pierduți, nu știu, întreabă în stânga și în dreapta. Și de ce să fiu ipocrit, și nouă ni se întâmplă adesea situații dintr-acestea stresante și fie încercăm să le evităm, fie să știm cum să le rezolvăm.
Dar am deviat. Pentru sufletul vostru, ponturi:
Niciodată români, iar dacă sunt români, Băsescu e în fruntea lor. Exemplu: Eu cred că Dragnea trebuie închis, că femeile alea pe care le-a angajat în Teleorman, le-a angajat pentru că așa a zis Băsescu. Dar știi că Băsescu e deștept și scapă din orice, dar Dragnea a încălcat legea. Sper să-l denunțe și pe Băse, dar nu știu cum o să se rezolve.
Mereu forțe oculte, dacă nu-s români: Este evident că măririle astea de salarii minime au fost cerute de oengeuri și de Soroș, iar Dragnea, marionetă, a acceptat. Păi în majoritatea Oengeurilor sunt bani la negru, dar ca să-și poată lua oengiștii credit pentru casă, le trebuiau salariul minim mărit, ca să fie în acte, și pentru ei a făcut Dragnea, nu pentru restul, că nu mai câștigă nimeni în România 11 milioane în mână.
Neapărat să spuneți chestii neprobabile: Ăia din stradă nu vor lovitură de stat. De fapt i-a scos Dragnea că există o organizație în PSD foarte puternică, nu zic cine o conduce, care vrea să-l înlăture, și el le-a arătat că poate să scoată 3j de mii de oameni în stradă fără să facă nimic, doar să anunțe o schimbare. Îți dai seama că dacă se ceartă oculții din PSD cu el iese revoluție?
Zic, cred c-ați prins firul. Și nu, nu contează că vă contraziceți pe anumite aspecte, atâta timp cât oculții și Soroș sunt cei răi, alături de Băsescu (pentru A3). Mai băgați niște SRI (mai nou, DIPI), un pic de Udrea, Coldea și referințe la ce-a zis Ghiță, și gata conversația, v-ați făcut formatori de credințe și aveți urechea omului. Rămâne să vedeți cum jonglați cu aducerea lui ”pe calea cea bună”.
Disclaimer: știu, funcțiile dopaminei nu sunt limitate la ce am zis, sunt controversate și mai sunt și alte substanțe și alți factori care afectează mecanismele de răsplată ale creierului și corpului uman. Dar nu despre asta e vorba, finalmente.
Dragnea a invitat jandarmii să nu-și mai facă treaba și să nu mai ”păzească” sediul PSD. Probabil își imagina că în lipsa paznicilor, protestatarii urmau să se comporte fix ca mult-blamații mineri și să ”găsească arme la pesedeu, mașină de bătut la aldeu…”. FALS, domnule Dragnea, acesta a fost de departe cel mai civilizat protest la care am participat.
Când am ajuns la fântână, la Universitate, erau câteva sute de oameni, spre o mie. Nu era pic de mizerie pe jos, iar când a apărut Moise Guran acesta nu a fost asaltat de către toată lumea ”dă boss să fac o poză cu tine”.
Mi-am pus pe mine tricoul cu mesajul ”Sunt un animal cretin nazist gramatical”, iar în momentul în care lumea l-a văzut, în majortatea cazurilor celor care au vrut să-l pozeze, mi-au cerut voie să facă asta, lucru care iarăși arată cât de mult țin protestatarii la imaginea publică a celor prezenți.
În 1990 eram golani, huligani și haimanle. Acum suntem animale cretine naziste.
La protest m-am alăturat unui grup de prieteni, printre care președintele CTR, președintele ANOSR, fostul președinte CNE, alți membri ai acestor organizații și, ulterior, colegi de muncă. Asta arată, practic, calitatea oamenilor care protestează și gradul lor de implicare.
La universitate, am văzut oameni care au zis: ”haide să fumăm aici, că uite, e scrumieră la coșul acesta de gunoi”. Mai mult, nu arunca nimeni niciun gunoi pe jos, nici măcar chiștocul de țigară, cel puțin din ce am văzut.
Apoi, mergând spre Piața Victoriei, la un moment dat, un oarecare om s-a urcat pe un morman de zăpadă și a scos un steag pus în suportul său, ațintit acolo pentru ziua de 24 ianuarie. Am țipat vreo 10 la el, care am văzut scena, să-l pună înapoi. În lipsa unei reacții vehemente, m-am dus la el și i-am luat steagul din mână, omul neopunându-se cum m-aș fi așteptat. M-am afundat în zăpadă încercând (și reușind) să ajung să pun steagul la loc. Nu era al lui! Și da, m-am simțit ca un super-erou. Oare și Dragnea s-o fi simțind la fel?
Super-puterea lui Dragnea: să se facă de rahat în timp ce-i scapă pe corupți.
În Piața Victoriei, jandarmii își făceau treaba impecabil și nu păreau să fie prea stresați de mulțimea uriașă de oameni. Înțelegeau foarte bine ”vibe-ul” celor care strigau împotriva amnistiei, și apelau la bunul lor simț să se miște către zona mai liberă a pieței, lucru pe care de altfel l-au și făcut.
La un moment dat au început strigăte din mulțime să mergem către sediul PSD. Nu știu cine a venit cu ideea asta, dar nu a fost privită drept una proastă. Fie chiar și manipulată masa, ea a simțit că acesta ar fi cursul firesc al lucrurilor. Oamenii s-au îndreptat către sediul PSD, unde odată ajunși, au început să strige, dar în niciun moment nu au lăsat impresia că ar putea deveni violenți sau destructivi.
Până și elefanții din cameră îndeamnă la calm.
La întoarcere, spre metrou, am văzut zeci de copii jucându-se în zăpadă. Voi ce părere aveți, credeți că un protest potențial violent ar fi avut loc în prezența unor copii? Zeci de căței fericiți scoși la plimbare. Evident, Soroș trebuie să-i plătească și pe ei, 3j de lei de cățel, 100 de om. Iar la metrou, polițiștii foarte civilizați, au lăsat oamenii cu abonament să intre fără să mai folosească cartela, pentru a evita aglomerația. Apropo de polițiști de treabă, vreau neapărat să le mulțumesc și lor și, mai ales, jandarmilor pentru faptul că au avut grijă de noi și s-au comportat exemplar! Chapeau!
Chiar nu păreau mulți, comparabil cu ceea ce ar fi mai mult de 20.000
Una peste alta, dragă domnule Dragnea, dragi pesediși și aldeiști, dragi anteniști și româniateviști, nimeni din piață nu are nici cea mai mică intenție de a se comporta precum ”minerii”, sau să facă o lovitură de stat. Nu vă fie frică, rămâneți la guvernare, dar să nu vă așteptați ca dacă această ordonanță nu iese de pe agendă complet, noi să stăm în casă. Am spus-o și o mai spun: nu ne luați de proști!
Tot apar în diverse medii atacuri la adresa creștinismului, unele fondate, altele oribil de deplasate. Lucruri și afirmații de genul ”creștinismul este anti-știință” sau ”creștinismul n-a făcut nimic bun” sunt cele deplasate la care mă refer și care, zic eu, sunt izvorâte din lipsa de cunoștință asupra istoriei științei, economiei și filozofiei. Așa că am creat o listă scurtă de lucruri făcute de creștini și creștinism pe care astăzi le luăm de bune, dar de originea cărora știm prea puține. Și o formulez așa pentru că nu vreau să cred că ”alegem să știm prea puține”.
1. Teoria Big Bang-ului
Nu, nu vorbesc despre serial. Ăla clar e făcut de Chuck Lorre. Vorbesc despre teoria aceea cu explozia, cu originea științifică a universului, cu tot. Aia a fost propusă și dezvoltată de Georges Lemaître cu vreo 2 ani înainte de Hubble. Istoria recentă l-a reținut pe Edwin Hubble ca fiind cel care a ”inventat” Big-Bang-ul, dar remarc că în ultima perioadă au început multe mișcări de reparație a acestei erori. Tot drept este că Hubble a venit cu niște cifre un pic mai complete decât acest preot catolic belgian astronom și profesor. Asta e dovada că doi ani de extra-muncă fac diferența.
Universul nostru era într-o stare densă și fierbinte. Acum aproape 14 miliarde de ani expansiunea a început. Queue music!
2. Filozofia și gândirea vestică
Practic tot ceea ce acum acceptăm ca fiind modul de a funcționa al societății vestice, la nivel filozofic, desigur, își are originile în munca din secolul al treisprezecelea a unui călugăr catolic dominican: Toma de Aquino (Thomas Aquinas). Omul acesta, pe care Biserica Catolică l-a ridicat la rang de sfânt, este responsabil pentru aducerea filozofiei grecilor antici în prim plan-ul Bisericii și a vieții culturale a unei Europe care se pregătea de renaștere. Nu vreau să zic că datorită lui acum avem parte de chestii precum democrația sau libertate de gândire, dar nici nu pot să-l răpesc de contribuția semnificativă asupra acestor lucruri.
3. Genetica
Da, și genetica, pe lângă Big Bang, a fost descoperită (inventată?) de un preot catolic. Îl chema Gregor Mendel, era german din actualul teritoriu al Cehiei și le avea cu agricultura. Fascinat de modul în care înmulțirea dintre soiuri oferă anumite beneficii plantelor, acesta a propus ”legile eredității” care acum îi poartă numele. Evident, om al Bisericii fiind, nu prea a fost luat în seamă inițial, valoarea muncii sale fiind cu adevărat apreciată la vreo trei decenii după moartea lui. Unora le plac banii, lui îi plăcea mazărea. Și că tot vorbim de bani…
4. Capitalismul
Ciudată alegere, nu? Poate pentru cei care au făcut științe politice ideea nu este o surpriză, dar un nene neamț, pe numele lui Max Weber (nu, ăsta nu mai era în cler), propunea la începutul secolului douăzeci o lucrare care susține că însuși capitalismul a apărut ca urmare a eticii impuse de protestantism asupra credincioșilor. Originea acestei apariții ar fi conceptul de predestinare pe care-l propuneau reformatorii. Câștigurile lumești arătau încrederea în sine a unui protestant, iar încrederea în sine este esențială pentru ca predestinarea să se întâmple (ideea că Dumnezeu te-a ales să fii salvat). Mă rog, asta pe scurt. Pentru mai multe, recomand cartea, deși și pagina de Wiki ajută.
Cred că ați auzit cu toții diverse teorii conspiraționiste de domeniul fantasticului. Multe dintre ele ”supurează” și în spațiul public cu viteza prostiei edificatoare. Unele ajung, din nefericire, să agațe creduli. Și slavă cerului, e plin de creduli pe lumea asta.
Dar, pentru cei care nu știu despre ce vorbesc, că pentru voi netul e făcut ca să vă deie filmulețe cu pisicuțe, luați de urmăriți grotescul de mai jos.
A se vedea, vă rog, scrisul sigur: negru-pe-alb, montajele de pe stația spațială internațională și muzica aceea de fundal care îți ridică simțurile și stârnește nervi. Să se urmărească, bineînțeles, referințele la sursa tuturor conspirațiilor moderne: 11 septembrie. Și, neapărat, să se facă legătura dintre cele 3 țări ciudate ale lumii: Iran, Cuba și Coreea de Nord. Ce au ele în comun? Păi nu le deține familia Rotschild banca națională. (filmulețul a atins undeva la 14 milioane de vizualizări pe FB)
Și acum să revenim puțin cu picioarele pe pământ: Băncile Naționale (sau centrale) nu sunt deținute în mod privat. Sunt publice, adică le deține statul. Asta se întâmplă, gen, peste tot. Cum poate Rotschild să dețină ceva deținut de guvern, numai ei știu. Dar trebuie menționat că evidentele trimiteri către războaie și invazii sunt de netăgăduit… Cu excepția momentului când sari peste conspirația asta și citești puțină istorie și politică recentă. În rest, face complet sens, cum nu!
Dar dai apoi de o aberație de site cu o aberație de articol, pe modelul manipulărilor rusești care apar pe internet. Am un prieten care mi-a povestit că o dată, în Vamă, o chelneriță i-a trecut pe bon ”DM: 50 lei”. Acesta a întrebat-o: ”ce înseamnă <DM>?”. Ea i-a răspuns monoton: ”dacă merge”. Așa face și propaganda asta ciudată (chiar fără precedent), pompează prostii în public, le viralizează și apoi le întreține ca pe foc, asmuțind niște lemne uscate din când în când.
Apoi începe printr-un citat dintr-un general prusac (gen, vedeți bă, noi citim cărți, de aia suntem plauzibili aici).
Și începe frenezia: Banca Centrală Rusească e deținută de… Londra. Conform constituției rusești… pe care am răsfoit-o și la articolul 75, unde se vorbea despre bancă și nu zice nimic despre Londra sau străini. (Simt nevoia să întăresc asta. Chiar așa scrie în articol: Under the Constitution, the CBR belongs to a foreign State – the City of London).
Pe urmă continuă cu ideea că Putin (salvatorul de neam) trebuie să naționalizeze Banca Centrală Rusească și Rubla (wtf? Cum? Deși, cred că Putin și Kim ar fi singurii care ar putea naționaliza ceva deținut deja de stat alături de o monedă națională).
Și apoi, apoteotic, dăm un citat din mult-huliții ambasadori americani: “We will displace Putin from office and install our own people as leaders of the Russian government.” (îl vom scoate pe Putin din funcție și ne vom instala proprii oameni ca lideri ai guvernului Rus). Cauți pe net citatul și găsești că e un fals grosolan, ba oameni cu capul pe umeri comentând că dacă ar fi fost real, domnul Tefft ar fi fost declarat persona non grata imediat. DM.
Și vă mai dau una gata tradusă.
Structura Bancară Rotschild controlează BCR (Banca Centrală Rusească) prin Banca Federală de Rezerve a Americii (făcând BCR să nu poată astfel să tipărească mai multe ruble decât valorile în valută deținute). Rusia vinde petrol pe dolari. Pentru acești dolari, Rusia cumpără obligațiuni SUA, astfel dolarii se întorc la Banca Federală de Rezerve a Americii. Asta e hoție! Astfel, Banca Federală stoarce economia rusească printr-un mare joc de vicii și iluzii.
Câteva întrebări îmi vin:
Dar dacă Rusia vinde către Germania? A. Stai. Banca Națională a Germaniei e deținută tot de Rotschild…
Dacă Rusia tipărește monedă fără obligațiuni americane sau valută americane, ce se întâmplă? Crește inflația. Altă conspirație Rotschildeană.
SUA ce obligațiuni trebuie să aibă ca să poată să bată monedă? Rusești? Lor nu le trebe obligațiuni, că îi deține Rotschild.
Unde-s viciile și iluziile, că totul e clar ca lumina zilei, aparent.
Nu am putut să duc articolul până la capăt, pentru că e plin de invenții, citate false, informații false, etc. Nu pot să stau toată ziua să arăt cât de prost e un articol. Iertare.
Dragilor, știrile sunt bune, dar internetul nu furnizează știri adevărate în permanență pentru că nu există un CNA al acestuia. Orice știre falsă se poate perinda pe internet fără probleme și tocmai de aceea e de datoria noastră să gândim și să verificăm înainte dacă ceea ce vedem/citim este real sau fals. Și nu, nu doar Rusia vine cu știri false, și Rusia nu este suma a tot ce e rău. Dar dacă n-ar veni cu asemenea propagandă, poate că mi-ar păsa mai mult de opinia ei.
Să presupunem că în vremurile noastre, cam pe acum, ar apărea un om care invită la pace. Ne cere să ne gândim înainte să judecăm. Un om care ne spune să ne plătim taxele și să întoarcem și obrazul celălalt atunci când suntem nedreptățiți. Un om care să ne roage să dăm din puținul nostru celor care n-au deloc în timp ce îi privim pe toți indiferent de rasă, etnie, naționalitate, cultură sau sex în mod egal. Ba chiar să le dăm de mâncare atunci când au nevoie, să îi găzduim dacă nu au unde să stea în drumul lor și, de ce nu, să le spălăm picioarele. Să ne îngrijim de cei bolnavi fără să urmărim vreun venit imediat și, în genere, să fim buni. Băiat de treabă, la prima vedere, dar nu e realist.
Acum să ne imaginăm un partid sau mai multă lume care cere treaba asta. Sorosiști? Tineri frumoși și liberi? Păi ei vor să primească refugiați și să le dea de mâncare. Ei vor să îi trimită la închisoare pe cei care iau șpagă, chiar și pe cei care fac lucruri bune. Ei vor să ne plătim taxele în loc de păsuire sau amnistie. Cum adică să avem noi grijă de cei bolnavi? Sunt bolnavi că fac rele, nu că nu s-au vaccinat. Numai ăștia a lui Soroș vor să-i vedem pe toți egali, ori femeile, țiganii și… și restul nu sunt oameni, că nu sunt albi. Cum adică să nu îl judec eu pe omul din țara aia săracă (să-i spunem… Venezuela), omul acela n-a făcut nimic să-și apere interesul național. Ce treabă am eu să îl ajut?
… de asta spun că naționaliștii creștin-europeni l-ar crucifica pe Iisus, la rândul lor. Că da, cel la care ne-am referit în primul paragraf este El, iar gândirea celor dintr-al doilea este specifică celor care cred că urmează religiei propuse de El.
Am analizat cam toate sondajele de opinie făcute publice în ultima lună (+/- câteva zile), respectiv 8 la număr.
Mai jos aveți un tabelaș, care poate vă ajută.
Cifrele pe fond albastru reprezintă minimul obținut de acel partid. Cele scrise cu roșu și pe fond ușor portocaliu reprezintă maximul primit de către partidul în discuție. Coloana ”Media aritmetică” reprezintă fix asta, media aritmetică a tuturor rezultatelor obținute de fiecare partid, mi-am permis să dau și o preconizare personală, iar ultima coloană reprezintă variația, respectiv diferența dintre procente, max si min, primite de acel partid.
După cum se observă, cele mai „volatile” partide sunt PNL și USR, iar asta se întâmplă din două motive. Primul ar fi că ele cam ”fură” unul de la altul electoratul, poate un pic și de la PMP, dar unde unul este jos (a se vedea Kantar), celălalt este sus și invers… cumva. Cele treisprezece puncte mai sunt justificate și de ”avangarde optimist / avangarde pesimist”, care reprezintă, practic, același sondaj, însă arată o analiză asupra potențialului minim sau maxim al fiecărui partid (n.b.: maximul PNL de 31 e în roșu alături de cel de 30 pentru că este ușor falsă cifra de 31). Dar, că tot vorbim de sondajul acela al Avangarde, cel mai interesant stă PSD-ul, care pare înlemnit la 40 de procente, ceea ce mă înclină să zic că fix acesta va fi scorul obținut de cel mai mare partid din România. Singurul lucru pe care poate l-ar face PSD-ul ar fi să scadă în contextul în care membrii de partid vor vota fie cu ALDE fie cu PRU, ca să se asigure că acestea ajung în parlament și să cotizeze astfel la formarea majorității.
ALDE este următorul partid despre care putem spune că sigur va ajunge în parlament, ei nefiind cotați cu sub 5 în nicio situație (de unde deduc că afirmația de mai sus s-ar putea rezuma la PRU doar). Alături de ei, UDMR va obține cu siguranță cei 20% necesari în 3 județe ca să intre în parlament, indiferent de scorul de pe țară, care poate fi sub 5%. Problema principală este cu PMP și PRU. Dacă PRU are șanse foarte mici să intre – doar două sondaje dându-i la limita de 5, PMP-ul ar putea fi un important factor în formarea unei eventuale coaliții de dreapta, însă există condiția necesară: depășirea pragului de 5%. Ei sunt constant dați cu 5 sau peste, însă acest prag e riscant. Personal, cred că PMP-ul va intra în Parlament cu marjă confortabilă, însă doar procesul electoral o zice, iar sondajele sigur le dau emoții băsiștilor.
Și, ce să zic, baftă tuturor! Eu sigur voi fi într-o secție în calitate de observator, deci acolo nu vă trebuie baftă. 😀
Paul Ispas - IsPaul.ro 